Multi dintre cei cu care am discutat vorbesc despre marele actor mai mult la prezent.
Numai cuvinte alese au avut Sergiu Nicolaescu, Sebastian Papaiani, Stela Popescu, Draga Olteanu, care i-au creionat juvetelui de Bailesti un portret superb. Au vorbit deschis, mai putin unii dintre cei mai buni prieteni ai lui Amza - Radu Beligan si Tudor Gheorghe. REGRETE. Inainte de a muri, Amza Pellea a acceptat la capataiul sau doar patru persoane: pe Oana, pe Domnica, pe varul primar, Ionel Pelea, si pe colegul sau, Radu Beligan. Nici in ultimele ceasuri ale vietii, Amza n-a uitat ca Radu Beligan l-a ajutat sa-si faca rost de casa in Bucuresti si a avut incredere in el cand nimeni nu-l recunostea ca actor. Si totusi, Radu Beligan n-a putut sa onoreze cu cateva randuri memoria prietenului sau. Desi ne promisese... Iar interventia lui Tudor Gheorghe ar fi incoronat aceasta editie de suflet. Nu stim cine a pierdut mai mult. Noi, cititorii, sau chiar Tudor Gheorghe, care i-a dedicat lui Amza o balada emotionanta: "Nea Marine, Nea Marine". Pacat⦠"I-a fost drag pe lumea asta/Calul, pusca si nevasta/Vinul zaibar, noaptea scurta /Omul bun, cu vorba multa/ Primavara timpurie,/Vantul barba sa-i mangaie./Nea Marine, Nea Marine,/Ma-ntreaba Jiul de tine /Ca te-asteapta suspinand /Din Bailesti sa vii razand,/Nea Marine, Nea Marine... /Si catre-nceput de iarna/ Ti-ai intins o gheara, doamna, /Si l-ai luat pe drumu-al mare/Nici cu pusca, nici calare/Ni l-ai rastignit sub stele/Tarfa neagra si-n putere/Nea Marine, Nea Marine,/Ce-a avut moartea cu tine?/Ca te-a scos din rod, din viata/Rupe-i-s-ar coasa-n brate/Nea Marine, Nea Marine... /Amza, suflet de haiduc /Se-ndulceste frunza-n nuc /Si de verde-amara cum ii/Lacrimile-i cad pe strune/Mi se-ncheaga glasu-n gura/Ca sangele-n taietura./Nea Marine, Nea Marine,/Ma-ntreaba Jiul de tine/ Strange-ti ceata calatoare/Si pe sub pamant calare/Rotunjeste-ti cautarea/Pana simti pe frunte marea/Muntii tarii-n pumnul drept/Si Oltenia pe piept,/Nea Marine, Nea Marine ..." OM DE LUME. Sergiu Nicolaescu a recunoscut ca l-am prins intr-un moment mai greu. Pe tot parcursul discutiei s-a pierdut in pauze lungi, fiindca amintirile l-au coplesit pur si simplu. "In toata cariera mea n-am intalnit un actor mai docil decat Amza. Era cel mai ascultator. Facea exact ce-i spuneam. Putea sa joace rolul unui nobil sau rolul unui taran, intra imediat in pielea personajului. E teribil sa vorbesc acum despre Amza. El pentru mine traieste. E ca si cum s-ar fi dus undeva. Amza este si ramane un mare actor. Si comediant, si actor de drama. Cum era? Un om foarte bun. Am patruns si in viata lui privata, fiindca, dupa filmarile la «Dacii» si «Mihai Viteazu» am ramas foarte buni prieteni. Eu eram ciudat. Eu munceam. Nu ma duceam la petreceri. El era un om de lume. Ii placea sa mearga prin localuri, sa fie inconjurat de oameni. Dar niciodata nu mi-a propus sa mergem impreuna. M-a inteles. Ceea ce regret este ca n-am fost langa el cand s-a pierdut. In perioada aceea am fost plecat foarte mult in strainatate, lucram la niste filme. Dar, cand a aflat de boala, cred ca n-a mai vrut sa tina legatura cu nimeni. Practic, din acel moment nu ne-am mai vazut." FERMECATOR. Ascultand-o pe Stela Popescu cum vorbeste despre Amzulica, e ca si cum ai asculta o poveste. O poveste adevarata. "Era un om de viata. Era pescar, era vanator. A lucrat mult, fiindca nu-i dadeau voie sa stea acasa. Era extrem de solicitat, incepand cu filme, teatre de comedie si multe spectacole de varietati pe care le faceam in tara. A facut enorm de multe spectacole. Juca «nea Marin» din trei in trei zile. Cred ca n-as fi cunoscut oltenii daca nu l-as fi intalnit pe Amza. El mi-a dat masura acestui om - olteanul. Avea splendidul accent oltenesc, de la tara. Era un barbat frumos, un barbat iubit de femei. Era grozav. Avea haz, avea har. Era fermecator, talentat, curtenitor, destept, era o personalitate remarcabila. Era absolut universal. Era un om moral, cald, rabdator, avea aceasta bucurie de a sta alaturi de oameni. Poate de asta este si atat de iubit. O data nu s-a enervat, o data n-a tipat la cineva. L-am vazut suparat sau incruntat, dar niciodata nu l-am vazut sa rabufneasca. Era un om intelept. Era un om extraordinar. Era un OM". Iar Sebastian Papaiani a concluzionat: "Nu vorbesc acum cu ideea «despre morti numai de bine». Eu vorbesc despre Amza. E o mare pierdere pentru teatrul si pentru filmul romanesc. El va trai tot timpul in mintea si in inima oamenilor."Citește pe Antena3.ro