Apocalipsa?

Despre calamitatile naturale care se abat in ultima vreme asupra noastra se spune fie ca sunt rodul neglijentei omului in raport cu mediul inconjurator, fie ca ne pedepseste Dumnezeu.

Despre calamitatile naturale care se abat in ultima vreme asupra noastra se spune fie ca sunt rodul neglijentei omului in raport cu mediul inconjurator, fie ca ne pedepseste Dumnezeu.

Unii romani cred ca inundatiile, arsita insuportabila, tornadele si alte catastrofe ale naturii abatute asupra noastra in ultimul timp sunt plata pentru pacatele noastre si ca Dumnezeu ne pedepseste astfel. Ba, mai mult decat atat, circula si ideea ca acestea sunt semnele sfarsitului lumii.

Cei care gandesc astfel isi amintesc desigur despre marele potop din vremea lui Noe cu care Iahwe a distrus toate fapturile in vechime din cauza pacatelor omenirii. "Atunci a zis Domnul Dumnezeu catre Noe: «Sosit-a inaintea fetei Mele sfarsitul a tot omul, caci s-a umplut pamantul de nedreptatile lor, si iata Eu ii voi pierde de pe pamant»", spune Biblia la Facere, versetul 12.

A CUI E VINA? Parintele Daniel-Ioan Matei, preot la biserica din Boboc-Gara, judetul Buzau, explica responsabilitatea pe care o are omul fata de natura: "In vremea lui Noe din Vechiul Testament, atitudinea era clara, oamenii socoteau tot mersul istoriei ca lucrarea lui Dumnezeu cu poporul ales, tot ce se intampla cu ei si din punct de vedere natural, si uman, si social era privit astfel. La vechii evrei, orice cataclism era privit ca o pedeapsa de la Dumnezeu, pe cand in zilele noastre apare si responsabilitatea omului fata de natura. Noi spunem repede ca Dumnezeu il pedepseste pe om, dar omul se pedepseste si singur. Intra in cuprinsul moralei raportul dintre om si natura in care traieste, lumea inconjuratoare. Dumnezeu l-a lasat pe om liber si cu intreaga putere sa faca din lumea in care traieste un rai, iar daca se intampla invers inseamna ca omul este de vina. Dumnezeu conlucreaza si nu stiu daca e asa de corecta atitudinea aceasta ca El pedepseste cu necazurile acestea, ca, pana la urma, 90% este mana omului aici, si poluarea, si toate celelalte. Sigur, si pacatul strica, pacatul il intuneca pe om si omul nu mai stie raportul corect nici cu el, nici cu natura, si nici cu semenii. Asa duce pacatul la dezechilibru, nu neaparat ca Dumnezeu se razbuna. El ingaduie ca omul sa-si vada singur rezultatele vietuirii lui pentru ca sa devina el, omul, constient de sensul sau. Care ar fi scopul daca Dumnezeu ar tot pedepsi, iar omul tot nu devine constient, ar fi ca un tata care isi bate copilul care nu stie ca acela care il bate este tatal lui. La fel este omul de astazi, omul nu stie ca Dumnezeu este tatal lui. Pentru omul secularizat al zilelor noastre este mai de folos sa recunoasca faptul ca si-a facut necazurile cu mana lui. Si sa vina usor-usor la Dumnezeu".

PROFETIE DESPRE SFARSITUL LUMII Cuviosul Andrei cel Nebun pentru Hristos a prorocit despre vremurile din urma ca "multime mare de oameni vor muri de foamete. Va urma un cutremur puternic si vor cadea toate cladirile. Soarele va deveni negru si-ntunecos, in timp ce luna va fi ca sangele, din pricina oamenilor care s-au asemanat cu porcii. Stelele vor cadea pe pamant. Tot muntele si insula se vor misca din loc, de sila cutremurului si a amenintarii. Preotii lui Dumnezeu, impreuna cu virtuosii si cumpatatii, care vor fi ramas, vor scapa in munti si pesteri (...) Pamantul se va umple de serpi care-i vor musca pe pacatosii nepocaiti". OMUL, "IMPARATUL FAPTURII", STRICA PRIN NEASCULTARE In Geneza se scrie ca a zis Dumnezeu: "Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra, ca sa stapaneasca pestii marii, pasarile cerului, animalele domestice, toate vietatile ce se tarasc pe pamant si tot pamantul!". Si dupa ce i-a binecuvantat pe primii oameni "a privit Dumnezeu toate cate a facut si iata erau bune foarte". Asadar, Creatorul le-a facut pe toate bune, dar omul prin neascultare le-a stricat. Sfantul Serafim de Sarov spune ca in Rai, inainte de cadere, omul era un imparat al fapturii. Apa nu-l ineca, focul nu-l ardea, animalele toate ii erau prietene, nu avea de ce sa munceasca, nu se obosea, dar toate acestea le-a pierdut dupa pacat. Sfintii Parinti ai Bisericii spun ca firea inconjuratoare suspina si asteapta restaurarea care va veni o data cu a doua venire a Domnului Hristos. Toate se vor innoi atunci si va fi un cer nou si un pamant nou. Dar, pana atunci, omul ar trebui sa pastreze ceea ce Dumnezeu a facut si despre care a spus ca sunt "bune foarte". REVELATIA SFANTULUI IOAN DIN PATMOS "Si s-au pornit fulgere si vuiete si tunete si s-a facut cutremur mare, asa cum nu a fost, de cand este omul pe pamant, un cutremur atat de puternic. Si cetatea cea mare s-a rupt in trei parti si cetatile neamurilor s-au prabusit, si Babilonul cel mare a fost pomenit inaintea lui Dumnezeu, ca sa-i dea paharul vinului aprinderii maniei Lui. Si toate insulele pierira si muntii nu se mai aflara. Si grindina mare, cat talantul, se pravali din cer peste oameni. Si oamenii hulira pe Dumnezeu, din pricina pedepsei cu grindina, caci urgia ei era foarte mare." (Apocalipsa, capitolul 16)