Arhitectul

Admiratorii il numesc "corifeu". Conferentiarul de la "Arhitectura" Alexandru Andries face muzica buna. Versurile - marca proprie - sunt pe masura: inteligente si cu haz.

Alexandru Andries concertand intr-una din serile incendiare ale Clubului A, in anul 1984

Andries a cantat o singura data la Cenaclul Flacara, si atunci numai pentru a scapa de insistentele celor de acolo. "O sunau pe mama mea, la Brasov, pisand-o la cap cu aceeasi chestie. Si, atunci, ca sa nu existe presiunile astea inutile, am fost la Cenaclu, spectacolul era la Ploiesti. Am cantat trei cantece de-ale mele, absolut toate aparute pe discul «Interzis» din 1990. Nu mai stiu exact ce-am cantat, in orice caz, chestii de-astea care mai mult sau mai putin direct erau impotriva regimului. Sigur ca am avut mare succes de public, dar Paunescu nu m-a mai chemat in viata lui, niciodata. Asa ca am rezolvat cu trei cantece toata problema", spune artistul.

JOACA. "Am inceput dintr-o joaca, recunosc. Era perioada in care ascultam cu totii muzica asta «noua» care aparuse, in special, in cazul meu Beatles, Rolling Stones, Pink Floyd si Bob Dylan. Aveam un prieten care stia foarte bine limba engleza, Octavian Tabacaru il cheama, si scria si versuri si atunci ne-am jucat si noi de-a formatia. Si, la un moment dat, i-am cantat lui taica-meu unul din cantecele noastre. Si i-a placut foarte mult. Si foarte mandru i-am zis: «Noi l-am facut!». «Pai cum l-ati facut voi, ca e in engleza?». «Pai da, dom’le, ca nu se poate canta decat in engleza, in romaneste suna urat», i-am raspuns eu foarte sigur pe mine. Si taica-meu a zis: «Ma, imi pare rau, dar nu cred ca ai dreptate, pentru ca, daca e bun cantecul, trebuie sa sune bine si in romaneste. In definitiv, tu esti roman. De ce sa nu sune bine in romaneste?». Avea dreptate."

SINCERITATE. "Eu m-am nascut la oras si traiesc la oras, n-am cum sa scriu altfel. Sinceritatea este un alt lucru important in genul asta de muzica. Din punctul meu de vedere, eu n-am facut folk nici macar atunci, la inceput, cand cantam numai cu chitara, pentru ca multe dintre cantecele mele au filon de blues, de rock, de jazz sau de ritmuri sud-americane. Asa ca e greu de spus ca eu cantam folk. Sigur, din punct de vedere al instrumentelor folosite, era cel mai simplu sa iei o chitara sau sa te acompaniezi la pian si sa canti din gura, dar asta nu inseamna folk."

PUBLICUL. "Fiecare are publicul lui, si publicul lui il trateaza cu respect si el isi respecta publicul. Muzica ce presupune un grad de intimitate ridicat, un mesaj la care cuvintele sunt importante si o atmosfera cu totul speciala, muzica asta nici nu se poate canta pe stadioane. Ca nu se poate!"

LA TELEJURNAL

Astazi iar, / La Telejurnal, / Am vazut cascaval! / M-am uitat si la program, / Dar n-a mai aparut, / Desi am stat / Pana s-a terminat, / Dar n-are nimic: / Maine iar, / La Telejurnal, / Maine iar, / La Telejurnal, / Maine iar, / La Telejurnal, / Am sa vad casca- / Am sa vad casca- / Am sa vad casca-val! / Cascaval!

HIPPIE IN COMUNISM Productiile de export americane din perioada hippie au patruns greu pe plaiurile mioritice ingradite de secera si ciocan, dar au lasat urme adanci. "A fost un cantaret si o chitara", si-a amintit Ovidiu Lipan Tandarica, traitor ca un rocker printre folkisti. "Anii ’68-’70 au fost foarte benefici - curentul flower-power, venit din America cu Joan Baez si Bob Dylan, s-a extins puternic si a prins in Europa de Est, chiar si in conjunctura politica de atunci. Se puteau transmite prin muzica, liber, anumite texte - sincer si foarte direct - intr-o maniera putin mai elevata." ROCKUL SI FOLKUL, PRIETENI Insusi grupul Phoenix si-a extras seva din muzica folk. "«Mugur de fluier», «Mica tiganiada», «Nunta» sau «Fata verde» au fost piese care s-au cantat cu chitara si voce", ne-a spus foarte convins Ovidiu Lipan. "Apoi, incet-incet, piesele noastre au capatat aerul din ce in ce mai progresiv al rockului culminand cu albumul «Cantafabule»." Curentul rock, considerat "mai galagios", a mers foarte bine cu miscarea folk, iar concertele includeau de obicei artisti din ambele genuri. "Rock-ul a fost intotdeauna mana in mana cu folkul", a adaugat Tandarica. INCA MAI EXISTA... Desigur, regimul comunist nu privea cu ochi buni ceea ce se intampla pe scena muzicala si totul a culminat cu fuga phoenixsilor. De aceea, cu regret, Ovidiu Lipan isi aminteste ca a pierdut ceva din folkul romanesc. "Noi am plecat intr-o perioada in care nu iesea nici musca din tara. Atunci au fost folkistii renumiti, unii mi-au fost si amici: Vali Sterian, Doru Stanculescu, Mircea Vintila, Mircea Baniciu, Seicaru si multi altii. Tot ce a aparut dupa ’77, din pacate, nu am mai prins." Tandarica este totusi convins ca istoria se repeta: "Sunt convins ca exista o spirala a vietii care readuce in actualitate asemenea fenomene. Cred ca va reveni, pentru ca anii ’70 au inca o influenta extraordinara". Ce alta incheiere putea fi mai frumoasa? (D.P.)