Artistii sunt o specie speciala

Ca nisipul artistii sunt… Asa-si incepe Nicu Alifantis destainuirile pe care i le-am cerut.

Asteptari, impliniri, dezamagiri, emotii, pregatiri, public, colegi de scena, atmosfera, trairi, sperante, surprize placute sau nu, revederi, promisiuni, povesti... "Despre asta mi s-a cerut sa scriu si cred ca voi mai cita din aceasta prima fraza, pentru ca mi-a placut si mi se pare ca spune totul despre ceea ce s-a intamplat la aceasta a 2-a editie «Folk You!». Grea misie pentru cineva care se joaca mai mult cu chitara decat cu tastatura sau cu creionul. (...)

Artistii sunt o specie speciala. Din acest motiv poate, ceilalti oameni ii privesc ca pe ceva deosebit, greu de atins, greu de inteles, greu de ajuns. Ei sunt un amestec de asteptari, impliniri, emotii, trairi, sperante, surprize, promisiuni. Ei sunt aceia care uneori se intorc la radacini, calatoresc in timp si incearca sa patrunda intelesuri de nepatruns cu mintea de acum. Ei sunt calatorii vesnici cu ochii pe ceas, mana pe telefon, receptorul la ureche, apelul rascolind scarita, ciocanul, nicovala, raspunsul intepat si laconic al centralistei, cheile, usa, bagajul, liftul, strada, taxiul, soferul, bacsisul, gara-castel cu portile deschise, casiera, biletul, restul, peronul-tabla de sah, vagonul, canapeaua, ziarul, batista-pentru sters broboanele de minte, harnici cautatori de frumos intr-un labirint in care au intrat si a carui iesire nu o mai gasesc."

SUNT OM! "Unii traiesc astazi, altii traiesc ieri, unii sunt plini de viata, altii plini de nostalgii ale unor vremi apuse, unii sunt ei insisi, altii sunt umbre mai mult sau mai putin fericite, unii sunt contururi bine trasate, altii sunt timide incercari ale unor maini tremurande, unii vor totul, altii sunt intruchiparea modestiei si a bunului-simt, unii ard pana la ultima picatura, altii stiu joaca cu focul. (...)

Nu e mare scofala sa canti. Multi te considera o paiata, altii iti rad in fata si ocazii gasesc cu duiumul, in taxiuri, tramvaie, autobuze, pe strada, la semafoare, cand rosu ti se pare cea mai fara de sens culoare, altii te barfesc, altii...

Dupa tot ce-a fost, ramane Artistul. Fir de nisip cernut cu grija si lasat pe plaja pustie printre scoici si alge pentru a fi gasit anul viitor. Uneori imi vine sa scriu, alteori imi vine sa cant, de cele mai multe ori imi vine sa tac. Iertati-ma, sunt si eu om!"

"Imi amintesc ca atunci cand aveam 17 ani visam sa fiu vedeta. Acum, la 52 de ani, ma uit in urma cu mirare si nu-mi amintesc cine sunt si ce vreau si daca am visat vreodata. Cred ca emotiile sunt de vina, desi nu banuiesc decat sudoarea sub fard si ridurile tencuite cu multa grija, de experienta si rutina. Cu ce sa incep oare? Ei sunt acolo. Ma privesc. Ma asteapta, ii simt. Ma suspecteaza, ma vaneaza, urmarindu-ma pas cu pas, ca propria-mi umbra. Sa incep major sau minor? Ce mare dilema..." - Nicu Alifantis

SA TE IMPACI CU TINE INSUTI

"Cred ca este foarte important sa fii tu insuti si sa ai mereu puterea s-o iei de la capat, pentru a nu dezamagi, pentru a putea fi impacat cu tine insuti, pentru a pleca mereu de pe scena cu sentimentul ca nu ai facut destul si ca poate ar fi trebuit sa dai si mai mult din tine pentru a-i multumi pe ceilalti. In rest, sunet, lumini, paiete, sclipici, autografe, fani, orgolii, modestii, trairi, falsitati, nisip si apa, si vant. Scriam la un moment dat in adolescenta, dupa terminarea unui turneu, ca au trecut si ultimele autografe ale acestui lung si obositor turneu. Ma gandesc cu sila la clasica friptura si la aceeasi banala camera de hotel, care te asteapta ca o sincera si devotata amanta. Stiu si ce va urma: receptia, cheia, usa, dusul, patul, in zori geamantanul... - «ramai sanatoasa, cucoana, ca-mi iau geamantanul si plec...». De ani de zile imi propun sa pun pe note aceasta poezie aproape autobiografica si nu reusesc."