Autobiografic - Covaci, El Lider Maximo

In Spania, Germania sau aici, o viata dedicata formatiei Phoenix.

Phoenix - insa eu..." se intitula volumul autobiografic al lui Nicu Covaci, un titlu ce a starnit la vremea respectiva multe zambete. Si totusi, privind retrospectiv, se poate spune ca avea dreptate. Pentru ca, indiferent cat de mult am tine noi la Mony, Tetea, Kamo sau Tandarica, trebuie sa recunoastem cu fair-play ca acela care verifica periodic mitul "renasterii" Pasarii Phoenix este Nicu, un individ extrem de incapatanat in proiectele sale si vesnic pus pe contre, total diferit de nonsalanta si boema specifice muzicienilor rock.

MANDRIE. Dar, spre deosebire de ceilalti, Covaci a stiut intotdeauna sa-si finalizeze conceptele, indiferent cat de aberante au parut acestea la prima vedere. Iar fara aceasta indaratnicie, muzica rock romaneasca ar fi fost cu mult mai saraca. Atunci cand afirmam asta ne gandim atat la primele piese "manifest", de genul "Si totusi sunt ca voi", "Canarul", "Nebunul cu ochii inchisi" sau "Vremuri", cat si la suitele rock: "Omul 30/80", "Cei ce ne-au dat nume", "Mugur de fluier" sau "Cantafabule", care, daca ar fi beneficiat de toate elementele scenice gandite de artistul plastic Nicolae Covaci, ar fi reprezentat motive de mandrie pentru orice trupa din lume. Muzica filmelor "Canarul si viscolul", "Agentul straniu" sau "Nemuritorii", precum si proiectul filmului "Tara vampirilor" reprezinta, la randul lor, alte dovezi de inalt profesionalism. Viata sa a reprezentat o lupta permanenta cu toata lumea, inclusiv neintelegeri cu propria echipa, iar fara o structura de fier nimeni nu ar fi rezistat. Chiar daca incercarile sale din ultimii zece ani de a readuce trupa Phoenix pe aceeasi curba de popularitate pe care-o avea in 1977 nu s-au soldat cu cele mai bune rezultate, Nicu Covaci trebuie apreciat la adevarata valoare: aceea de mare personalitate a muzicii rock din Romania.

Viata sa a reprezentat o lupta permanenta cu toata lumea, inclusiv neintelegeri cu propria echipa, iar, fara o structura de fier, nimeni nu ar fi rezistat. Chiar daca incercarile sale din ultimii zece ani de a readuce trupa Phoenix pe aceeasi curba de popularitate pe care-o avea in 1977 nu s-au soldat cu cele mai bune rezultate, Nicu Covaci trebuie apreciat la adevarata valoare: aceea de mare personalitate a muzicii rock din Romania.

TINERET DEBUSOLAT Despre spectatorii tineri: "Ceea ce ma frapeaza si ceea ce ne impresioneaza pe noi dupa ce ne-am intors in tara este ca o generatie de copii nascuti dupa ce noi am «taiat-o» canta cuvant cu cuvant si silaba cu silaba piesele noastre. Asta inseamna foarte mult pentru noi. S-a trezit un lucru total nou la «golanii» de Phoenix: responsabilitatea. Noi venim pentru ca stim ca acesti oameni au nevoie de noi. Noi incercam sa-i polarizam, sa-i ghidam spre bine pentru ca, din pacate, acesta este adevarul - tinerii sunt debusolati. La ora asta nu stie ce sa creada si noi inca suntem credibili si ceea ce spunem noi este adevarat." DREPTATE PENTRU FILMUL "NEMURITORII" Nicu Covaci a spus ca se astepta ca, dupa 1989, sa primeasca bani pentru muzica formatiei din coloana sonora a filmului "Nemuritorii", mai ales ca a vazut filmul la televizor, in Germania. "M-am intalnit cu Sergiu Nicolaescu si l-am intrebat ce s-a intamplat si l-am rugat sa faca dreptate, mai ales ca era senator. Mi-a spus ca l-a pus Securitatea sa ma scoata de pe genericul filmului si ca nu gaseste formula de a-mi plati drepturi de autor". Sergiu Nicolaescu a mai fost implicat in alt proces legat de filme facute inainte de revolutie, cel al lui Gigi Becali cu Oana Pellea. DESPRE PASAREA PHOENIX, SLUJNICA ZEULUI SOARE Atat in mitologia greaca, cat si in ceea egipteana, Phoenix este o pasare mitica, presupusa a fi slujnica Zeului Soare. Traieste in Arabia, langa un izvor racoros, unde in fiecare dimineata, la rasarit, se scalda in apa izvorului si canta un cantec atat de minunat, incat Zeul Soare isi opreste din mers carul sau de foc, ca sa-i asculte vrajit cantecul. In Lume, in orice moment unic in Timp, exista o singura Pasare Phoenix! Cand ea presimte ca i se apropie sfarsitul (o data la fiecare ciclu, care poate fi de 500 sau de 1.461 de ani, ), ea isi construieste un cuib si ii da foc, fiind consumata de flacari impreuna cu el. Dupa ce Batrana Pasare Phoenix a ars, Noua Pasare Phoenix tasneste din flacari, pornind in zbor catre Cetatea Soarelui. Odata ajunsa acolo, depune manunchiul de mirt, cu cenusa, ca ofranda, pe altarul Zeului Soare.