Basarabia, din nou la rusi

In perioada interbelica, una dintre marile spaime ale politicienilor din Romania a fost o eventuala pretentie a Uniunii Sovietice asupra Basarabiei. Dupa 22 de ani de la Unirea din 1918, Moscova s-a pronuntat, cerand in plus si nordul Bucovinei.

In perioada interbelica, una dintre marile spaime ale politicienilor din Romania a fost o eventuala pretentie a Uniunii Sovietice asupra Basarabiei. Dupa 22 de ani de la Unirea din 1918, Moscova s-a pronuntat, cerand in plus si nordul Bucovinei.

La 23 august 1939, marii dictatori ai Europei, Stalin si Hitler, batusera palma in vederea impartirii batranului continent. Dupa cateva zile, la 1 septembrie, Polonia fusese atacata de nazisti si apoi de sovietici. In primavara anului urmator, Europa de Vest a fost stearsa de pe harta Europei de tavalugul nazist. Era evident faptul ca in Europa venisera "vremuri interesante". Insa elita bucuresteana parea ca traia intr-un turn de fildes, fara sa vada ca in jur se prabusea totul. La inceputul lunii iunie 1940, Romania se afla in sarbatoare pentru a omagia 10 ani de la urcarea pe tron a lui Carol al II-lea. Cateva zile mai tarziu, la 22 iunie, acelasi Carol se vedea un mic Mussolini sau Hitler, transformand Frontul Renasterii Nationale in Partidul Natiunii, unic si totalitar, condus de rege.

TELEGRAMA FATALA. In tot acest timp, la Moscova, liderii comunisti redesenau harta Europei de Est, in conformitate cu intelegerea cu Hitler din 1939. Dupa ce si-au luat jumatate din Polonia, sovieticii au trimis in iunie 1940 note ultimative catre Romania (privind Basarabia si Bucovina de Nord) si catre cele trei tari baltice (Lituania, Letonia si Estonia). In ziua de 26 iunie, ambasadorul roman la Moscova, Constantin Davidescu, a primit o nota ultimativa de la ministrul de Externe al URSS, Viaceslav Molotov, prin care Bucurestiul trebuia sa "evacueze", in doar doua zile, Basarabia si Bucovina de Nord. Stirea i-a trezit la realitate pe guvernantii romani, care s-au vazut in fata celei mai importante decizii pe care o aveau de luat de cand exista Romania Mare. A fost convocat Consiliul de Coroana, o institutie cu rol consultativ, creata de Carol al II-lea dupa ce a desfiintat partidele politice in 1938. In timpul dezbaterilor, politicienii s-au intrecut in afirmatii care de care mai pompoase privind drepturile Romaniei asupra Basarabiei. Insa patosul discursurilor nu s-a reflectat si in decizia finala. Romania a cedat Uniunii Sovietice fara nici o opozitie Basarabia si Bucovina de Nord. Pentru a fi mai convingatoare, Moscova trimisese la 27 iunie a doua nota ultimativa, in care ameninta ca Armata Rosie va trece si la Vest de Prut daca intarzia raspunsul. Insa nu a fost cazul, deoarece guvernul roman a anuntat la 28 iunie ca accepta ultimatumurile. Nu s-a tras nici un foc de arma pentru apararea teritoriilor estice alipite in anul 1918 la Romania!

RETRAGEREA! In 1918, cand Basarabia s-a unit cu Romania, la Est de Prut erau foarte putini functionari etnici romani. In general, populatia romaneasca traia in mediul rural si nu avea acces la educatie, iar limba romana nu se utiliza in scoala. Astfel ca au fost adusi functionari din Vechiul Regat, care sa administreze noile teritorii. Dupa ultimatumurile sovietice, tot acest corp functionaresc trebuia retras din Basarabia si Bucovina de Nord. Insa organizarea "evacuarii" administratiei a avut aspecte dramatice. Guvernul roman a ezitat sa confirme ca Uniunea Sovietica a solicitat Bucurestiului retragerea din cele doua teritorii. Populatia a aflat abia in 27 iunie de necesitatea evacuarii. Ajunsi la Vest de Prut, romanii basarabeni le-au reprosat autoritatilor ca retragerea nu s-a facut in interesul populatiei civile. O parte din acestia au sustinut ca evacuarea trebuia sa se fi facut cu cateva luni inainte, deoarece Bucurestiul stia intentiile Moscovei asupra Basarabiei. Unii functionari, prevazatori, si-au transportat familiile si o parte din bunuri in siguranta peste Prut, insa au fost sanctionati. Sefii lor au sustinut ca prin astfel de atitudini afectau starea de spirit a populatiei basarabene.

CINISM SOVIETIC. La 1 august 1940, ministrul de Externe al URSS, Viaceslav Molotov, a prezentat un raport intitulat "Politica externa a Uniunii Sovietice", in cuprinsul caruia prezenta cinic o "bucurie" imaginara a populatiei din teritoriile ocupate: "Ucraineenii si moldovenii, care reprezinta majoritatea populatiei, au capatat posibilitatea sa inceapa o viata noua, viata poporului eliberat de dominatia boierilor romani - a mosierilor si a capitalistilor. Acum stiu cu cata bucurie a intrat populatia Basarabiei si a Bucovinei de Nord in randurile cetatenilor sovietici. In felul acesta, teritoriul Uniunii Sovietice s-a marit prin alipirea Basarabiei cu o suprafata de 44,5 mii de kilometri patrati, avand o populatie de 3.200.000 de locuitori, iar prin alipirea Bucovinei de Nord, cu o suprafata de 6.000 de kilometri patrati, avand o populatie de peste 500.000 de locuitori. O data cu aceasta, granitele Uniunii Sovietice s-au deplasat in apus si au ajuns pana la fluviul Dunarea, care, dupa Volga, este cel mai mare din Europa."

"In vagoane de vite sunt retinuti in gara Chisinau 28 de ofiteri romani, reangajati, fara hrana suficienta si n-au voie sa coboare nici macar pana la closet. Interogarea acestora incepe de la ora 2:00 noaptea pana dimineata la 5:00. La Chisinau, in puscarie, sunt foarte multi ofiteri romani facuti ostatici de sovietici" - Sabin Petrila, refugiat din Basarabia

"Guvernul Romaniei a acceptat propunerea noastra si conflictul care a durat 22 de ani dintre Uniunea Sovietica si Romania a fost solutionat pe cale pasnica. Ucraineenii si moldovenii care reprezinta majoritatea populatiei de pe teritoriul Basarabiei au capatat posibilitatea sa intre in familia unita sovietica" - Viaceslav Molotov, 1 august 1940

PRIORITATI BASARABENE PRIPITE

Refugiati basarabeni in Gara de Nord - iulie 1940 In anii ’30, in Basarabia au fost facute diverse studii privind infrastructura, ajungandu-se la concluzia ca era cea mai inapoiata provincie. Dar nu s-a facut mare lucru in constructia de drumuri sau de cai ferate. Rezultatele au fost dramatice in momentul evacuarii teritoriilor cedate. Statiile de cale ferata se aflau la distante mari una de alta. Pe langa acest aspect, in Basarabia erau construite putine sosele. Drumurile de tara au fost infundate de ploile care au cazut la sfarsitul lunii iunie 1940, ceea ce a facut greu accesibila retragerea din zonele rurale. Populatia refugiata la Vest de Prut s-a plans ca in Basarabia existau putine mijloace mecanice de transport, iar animalele de povara nu erau suficiente. Peste toate acestea existau prea putine vagoane de transport, ceea ce a provocat o harababura de nedescris, deoarece nimeni nu stia incotro sa mearga. Haosul evacuarii teritoriilor cedate a fost adancit de strategia guvernului de a retrage prioritar Armata. Vagoanele militare au plecat primele de la Vest de Prut, inca inainte ca reprezentantii locali ai guvernului sa anunte oficial solicitarile sovieticilor. Au existat numeroase cazuri de sabotaje ale personalul CFR de origine etnica rusa.

VOT PENTRU BASARABIA In ziua de 27 iunie 1940, la Bucuresti, regele-dictator Carol al II-lea a convocat doua Consilii de Coroana consultative, pentru a stabili pozitia statului roman fata de ultimatumurile sovietice. La primul dintre acestea nu s-a luat o decizie clara. De aceea, regele a convocat un al doilea Consiliu de Coroana. Numai sase participanti din 26 au fost de parere ca era necesara rezistenta contra Uniunii Sovietice. Numele lor: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Stefan Ciobanu si Ernest Urdareanu. In cele din urma Carol, a adoptat pozitia majoritatii. BASARABIA, SUB ADMINISTRATIA UNIUNII SOVIETICE Imediat dupa intrarea Armatei Rosii in Basarabia si Bucovina de Nord, provinciile au fost organizate dupa modelul statului sovietic. In primul rand, au fost efectuate modificari politice in administratia provinciilor, in conformitate cu regulile statului comunist. Membrii partidului comunist, aflati in minoritate in cadrul sistemului politic romanesc pana in iunie 1940, au preluat conducerea regiunilor. Multi dintre ei se aflau in inchisori, iar dupa ce au fost eliberati au inceput acte de razbunare contra fostilor demnitari locali. Din punct de vedere economic, s-a instaurat principiul economiei planificate. Alimentele au fost rechizitionate, ca si recoltele care se aflau pe camp neculese. Cei care incercau sa se sustraga de la noile dispozitii erau pasibili de pedepse conform legii martiale. Sovieticii nu au facut distinctii daca cei incriminati erau etnici romani sau rusi. De asemenea, in locuintele particulare din orasele cedate au fost cazati fortat ofiteri sovietici. Multi romani au ales ulterior sa fuga peste granita, cu riscul de a fi prinsi si ucisi de granicerii sovietici instalati pe frontiera de pe raul Prut. SURSA PENTRU ANTISEMITISM In timpul retragerii Armatei si administratiei romanesti din teritoriile cedate Uniunii Sovietice, au avut loc unele incidente intre evreii comunisti si autoritati. Iata cum descrie refugiatul Nicolae Stroe situatia de la Soroca: "La Soroca, jidovii au dezarmat cu forta ofiterii si soldatii de la Centrul de recrutare. Un alt camion cari tocmai pornea din oras a fost oprit de evrei, iar ofiterilor li s-au rupt galoanele si chipiurile calcate in picioare, spunand ca de mult asteptau acest moment. Autoritatile locale au fost arestate".