Ca o icoană

Muzeul care adăposteşte casa lui Avram Iancu, numită "Casa Iancului", a fost construit în jurul anului 1800 de părinţii lui, pe nume Alexandru Iancu şi Maria Iancu. Părinţii hotărăsc să i-o dea zestre celui mai mic copil din familia Iancu, respectiv lui Avram Iancu. Casa este o construcţie specifică moţilor cu acoperişul foarte înalt, ţuguiat, ca să nu stea ploaia şi zăpada şi să reziste mai mult şindrila. Casa a fost una dintre cele mai mari sau poate cea mai mare din zonă, dovadă fiind că părinţii au fost foarte înstăriţi, numărând două camere comparativ cu celelalte case care aveau doar o singură cameră.

Acoperitul în şindrilă, şi nu în paie sau cetină de brad, camerele mari şi spaţioase podite, nu lăsate în lut, este încă o dovadă că părinţii au fost înstăriţi. Una din cele două camere se numea "casa bună", "casa mare", "casa dinainte", cameră unde şi familia Iancu îşi primea oaspeţii sau petrecea în zi de sărbătoare, iar cealaltă era numită "tindă" (bucă­tăria din zilele noastre). În anul 1924, la împlinirea a 100 de ani de la naşterea Marelui Erou, s-au construit anexele, ideea fiind a marii asociaţii "Astra" din Sibiu cu scopul de a forma un muzeu în care să fie adă­pos­tite documentele existente pri­vind toată revoluţia de la 1848, cât şi parte din etnografie, iar în cealaltă parte a casei (construcţia fiind sub formă de careu) să existe o biserică şi şcoală considerate focare de cultură. Până în 1972, anexele casei au servit ca săli de clasă pentru şcoala primară din satul Inceşti. În 1972, la centenarul morţii lui Avram Iancu, muzeul s-a reorganizat, realizându-se într-o anexă expoziţii de istorie şi etnografie. Sunt expuse fotografii, documente de familie, obiecte personale, tunul, săbiile şi fluierul lui Iancu, arme, drapele. În expoziţia de istorie se păstrează certificatele sale şcolare de la Gimnaziul crăiesc din Zlatna, protocolul crăiesc în care se află înregistrat Avram Iancu, testamentul lui, documente referitoare la pregătirea şi desfăşurarea Re­vo­luţiei de la 1848-1849 din Transilvania. Expoziţia etnografică cuprinde: port moţesc, vase specifice zonei, unelte cu care se confecţionau ciubere, tulnice, căruţe.

Preţuire
"Orice turist care trece pragul Casei Iancului şi vrea să-şi adape sufletul din izvorul limpede al faptelor lui Iancu face următoarea afirmaţie: «Venim cu drag la casa lui Avram Iancu, casa noastră de români». Iancu a fost şi rămâne eroul tuturor românilor, iar noi, moţii, suntem mândri că suntem urmaşii lui şi încercăm să-l urmăm în exemplu în tot ce a avut el mai bun, e viu şi nu-l dăm nimănui, Iancu ne este trunchi şi rădăcină. Drept dovadă, în fiecare instituţie din Munţii Apuseni, în fiecare biserică, putem spune chiar în fiecare casă de moţ există chipul lui Avram Iancu în semn de preţuire şi de aducere-aminte: «La casa cu tava­nul jos,/ C´aşa-i la moţ săracu,/ Lângă icoana lui Hristos/ E şi cea a lui Iancu». Preconizăm ca lucrările la casă să fie terminate la sfârşitul acestui an, iar anexele vor fi finalizate anul viitor", a subliniat primarul comunei Avram Iancu, Sandu Heler.

Reprezentanţii Consiliului Judeţean Alba şi ai Primăriei Avram Iancu au depus la ADR Centru un proiect de reabilitare şi punere în va­loare a Muzeului Memorial Avram Iancu din satul Inceşti, comuna Avram Iancu. Proiectul intitulat "Reabilitarea Muzeului Memorial Avram Iancu (consolidare, restaurare, punere în valoare)" are o valoare totală de 4,794 milioane de lei. În prezent, sunt în curs de realizare mai multe tipuri de lucrări pentru reabi­litarea complexului muzeal cu o suprafaţă totală de 742,9 mp: lucrări de arhitectură la Casa Iancului şi la anexe, lucrări de consolidare a fundaţiilor, pereţilor subsolului şi a structurii de lemn de la Casa Iancului, reabilitarea instalaţiilor electrice interioare şi realizarea iluminatului exterior, amenajarea drenului şi consolidarea gardului etc.

În proiect este prevăzută şi amenajarea/marcarea unor trasee turistice şi a unor itine­rarii culturale din zonă. Durata de implementare a proiectului este de 24 de luni, iar prin realizarea sa se are în vedere dezvoltarea turismului în zonă, printr-o mai bună valorificare a patrimoniului existent şi implicit prin creşterea numărului de turişti. "Muzeul Avram Iancu este unul dintre obiectivele reprezentative ale judeţului Alba. El a fost cuprins în strategiile de dezvoltare ale judeţului Alba, elaborate de Consiliul Judeţean, ca un element-cheie şi sperăm ca prin acest proiect să îl putem pune mai bine în valoare", a declarat Ion Dumitrel, preşedintele CJ Alba.

Drumul 
În urma Campaniei "Drumul lui Avram Iancu-Drum Naţional", ini­ţia­tă de ONG-ul moţesc "Uniunea Mun­ţii Apuseni", în anul 1998 drumul ju­de­ţean care face legătura dintre DN 75 şi Casa Memorială Avram Iancu a fost reparat şi asfaltat în întregime de Con­­siliul Judeţean Alba. Acest fapt a dus la o dublare a numărului de tu­rişti la Casa Iancului.  Campania con­ti­nuă, pentru ca întregul traseu al Drumului lui Avram Iancu, Câmpeni – Vidra – Casa Iancului – Comuna Avram Iancu – Bulzeştii de Sus – Baia de Criş – Ţebea, să fie reabilitat şi promovat ca rută turistică de importanţă naţională.

Háni, iubita unguroaică
Dacă ar fi fost un "măcelar de unguri", aşa cum susţin unii, Avram Iancu nu ar mai fi putut umbla liber, singur şi având la el doar fluierul prin Munţii Apuseni, aflaţi în stăpânirea imperială. În cei 24 de ani trecuţi de la data revoluţiei şi până la moartea lui, nicăieri nu s-a consemnat vreo faptă a vreunui ungur împotriva lui Avram Iancu.  Ungurii din Ţara Moţilor, contemporani cu Avram Iancu, nu au avut motiv de răzbunare sau pedepsire a lui Avram Iancu. O părticică inedită a vieţii lui Iancu. Iubita cu care a avut cea mai îndelungată relaţie a fost Johanna Farkas, cunoscută ca Háni, o tânără maghiară din Abrud. Tatăl Johannei Farkas locuia în Abrud, unde activa fie ca preot, fie ca avocat. Se numea Tamás Farkas şi era protestant de confesiune unitariană. Mama Johannei era de religie romano-catolică. Potrivit datinii, Háni a fost botezată în confesiunea mamei. Tânăra se născuse în 1834 şi era cu zece ani mai tânără decât Iancu. O mărturie orală consemnată de Ioan Lupaş menţionează că Háni l-a salvat pe iubitul ei în cea mai periculoasă clipă din viaţa acestuia, în luna mai a anului 1848, când maiorul Hatvani intra pe neaşteptate în Abrud pentru a-l surprinde pe Iancu, care se afla în casa avocatului Tamás Farkas, tatăl Johannei. Aflând că trupele revoluţionare maghiare se apropie de oraş, Háni l-a înştiinţat pe Iancu, l-a rugat să plece numaidecât pentru a-şi salva viaţa şi l-a condus prin grădina din spatele casei. Astfel Iancu a părăsit Abrudul în ultima clipă şi s-a îndreptat spre Câmpeni, unde a organizat contraofensiva împotriva lui Hatvani.