Canicula si dezastre

Punga in natura

"Seceta a ucis orice boare de vant/Soarele s-a topit si a curs pe pamant/A ramas cerul fierbinte si gol/Ciuturile scot din fantana namol" sau "In orasul care ploua de trei ori pe saptamana/Merg tinandu-se de mana/Un batran si o batrana/Doua jucarii stricate" - ce ati spune daca ati regasi in aceeasi poezie aceste doua imagini extreme? Oare cum ar scrie un poet inspirat de natura zilelor noastre, cand vremea azi e calina, maine te arde, iar poimaine te trasneste de nu te vezi si te ineaca?

As vrea sa va spun pe scurt povestea celui mai trist copac pe care l-am vazut vreodata. Crescuse undeva in lumea de basm a Bucovinei. De la o vreme, in el crescusera pungi de plastic! Un copac chircit, cu frunzele arse, avea ca bogatie, pe fiecare crenguta, cate o punga de plastic. De parca o mana uriasa se distrase si il impodobise cu gunoaie. Cum ajunsese sarmanul copac, in loc sa-ti bucure sufletul cu fosnetul frunzelor, sa te indurereze cu fasaitul pungilor?

Era asezat la o rascruce de drumuri si oamenii se mai opreau pe acolo la cate un picnic. Si cand plecau nu mai simteau nevoia sa ia cu ei si punga in care avusesera hrana. O lasau jos, iar vantul se infuria si o punea la vedere in crengutele sarmanului copac. Caci, probabil, fiecare trecator care manca isi punea intrebarea: ce rau poate sa faca o punga aruncata pe camp?

Ar putea sa ucida un copac! Si, cu fiecare copac ucis, avem si mai putin aer curat. E ca si cum ne-am fereca singuri capul intr-o punga.