Carturarul

Cult, cu aplecare spre studiu, Iordache Golescu a ajuns mare logofat al Tarii de Jos si efor al scolilor, functie prin care a sustinut si a ajutat dezvoltarea invatamantului si a teatrului romanesc.

Iordache Golescu s-a nascut in 1768, fiind al doilea baiat al marelui ban Radu. Prin casatoria lui cu Marioara (Marghioala), fata banului Constantin Balaceanu, neamul Golestenilor s-a amestecat din nou cu o alta veche familie nobila. In traditia istorica se pomeneste ca Marghioala si Iordache au avut 23 de copii, dintre care au trait sase, doua fete si patru baieti. Cel mai cunoscut dintre ei a fost Alexandru, zis Arapila sau Negru.

INTEMEIETOR DE SCOLI. In timpul domniei lui Caragea, Iordache Golescu a fost membru al Comisiei pentru cercetarea situatiei invatamantului, apoi, in 1818, a devenit efor al scolilor. Iubitor de carte, indragostit de Matematica, studios, dornic de a invata si de a-i invata si pe altii, studiind din copilarie limba greaca, Iordache a ajutat, si prin functiile pe care le-a avut, foarte mult dezvoltarea invatamantului. Comisia din care facea parte a intocmit in 1817 un regulament al scolilor, apoi a prezentat domnitorului Ioan Caragea cererea de a se infiinta o scoala romaneasca. S-a realizat un plan, cu studiul aritmeticii, geometriei, geografiei. Comisia cerea infiintarea a 12 scoli romanesti in resedintele de judet, cerere aprobata de domn, care a si dat dispozitii sa se gaseasca profesorii necesari acestor scoli. In 1818, prin efortul lui, s-a infiintat Scoala romaneasca de la Sf. Sava, prima scoala cu predare in limba romana. Tot Iordache a fost cel care l-a descoperit si invitat pe transilvaneanul Gheorghe Lazar sa predea la aceasta scoala. Pe elevii care se distingeau la invatatura eforii ii trimiteau la studii in strainatate, in calitate de bursieri ai statului, "spre a deveni profesori eminenti ai generatiilor viitoare".

SCRIITOR. Iordache Golescu a fost om de stat si un mare erudit, dupa cum a fost descris. El a lasat si o opera de carturar, lucrari politice, morale, lingvistice. Vreme de doua decenii a studiat limba si trecutul poporului, intocmind cele sapte volume ale dictionarului limbii romane si gramatica, aproape in intregime.

Din "Istorioarele" si "Pildele" lui (adunate din popor si completate din lecturile si gandurile lui), cel interesat poate trage si azi multe invataminte spre folosul lui. Iordache Golescu a murit la varsta de 80 de ani, la Orsova, in timp ce mergea spre Baile Herculane. Tot ce a strans de-a lungul vietii, bunuri materiale si spirituale, a lasat urmasilor directi, "pentru a le dezvolta".

"Iordache Golescu a avut aceleasi idei iluministe ca si fratele lui, desi stia ca tara lui e cu mult in urma Europei si ca numai prin invatamant si cultura o natie se poate dezvolta. A urcat treptele dregatoriilor, fiind mare stolnic, mare logofat si mare vornic la curtea domneasca. In 1838 a fost numit presedinte al «Sfatului Consultativ», una dintre cele mai importante functii in stat, apoi devine membru al Inaltei Curti"

SCRIERILE LUI IORDACHE A aratat mereu dragoste pentru invatatura. Multa vreme s-a cunoscut numai gramatica sa, "Bagari de seama asupra canoanelor gramaticesti", scoasa la 1840, in tipografia lui Ion Heliade Radulescu. In manuscris, s-au pastrat doua dictionare, unul romanesc, "Condica limbii romanesti" (Iordache este cel care a scris prima data aici despre Martisor), si unul grecesc-romanesc. "Pilde, povatuiri, cuvinte adevarate si povesti" este o culegere cu peste 850 de pagini, pastrata in manuscris. A facut si traduceri din greaca, printre care Iliada. "ISTORIOARE" SI "PILDE SPRE POVATUIRE" "Un domn avea o gradina foarte frumoase si zise ca o daruieste aceluia care va fi multumit pa starea sa. Un bogat, dar zgircit da tot, veni la dome, si-i zise: «Domnule, eu sint cel mai multumit pa starea mea, ca am indastul; mie mi sa cuvine sa-m dai gradina ta». Domnul ai zise: «Daca ai fi fost multumit pa starea ta, n-ai fi mai cerut acum si alta avere»" "Un filosof, neavind ce minca, merse la un boier sa manince. Boierul la masa il intreba: «Cum se intimpla ca toti filosofii sint scapatati?». Filosoful ai raspunse zicind: «Dupa intelegereea cuvintului, filosof insemneaza iubitor de intelepciune si asemenea stiinte nu prea sint priimite pa la curtile boieresti, da aceia n-au da unde cistiga»" "Omenia omenie cere si cinstea cinste" "Trandafirul da ghimbi mai intii sa ti-l cureti, apoi la nas sa ti-l aduci" "Ce-am fost ieri nu sint azi" "Nebunul inima in gura s-o are, iar inteleptul limba in inima s-o pastreaza" "Omul invatat o palma da loc n-are, dar si lumea toata tara lui" "Cine nu poate rabda nu maninca poama coapta" "Focul ce nu te supara nicicum sa-l zgindari" "Nu cite stii, ci cum le stii?" "Si cel mai tare stejar la topor sa pleaca" "Cei mai multi cu mierea-n gura si cu fierea-n inima" RADA, STRA-STRANEPOATA Alexandru Arapila, fiul lui Iordache, a avut o fata, pe Ioana, maritata cu arhitectul Horia Teodoru. Din casatoria Ioanei s-a nascut Rada Teodoru, o urmasa din neamul Golestilor, care traieste la Paris. Arapila era preocupat de starea materiala a familiei deloc buna. Prin 1880, el i-a trimis o scrisoare lui Titu Maiorescu in care ii cerea ajutor pentru salvarea mosiei de zestre Studina, judetul Romanati.