Din sumar: Inceputul legendei / Europa iubea geniul roman / Vechi secrete / La cafeneaua parlamentara / Intre regalitate si comunisti / Claymoor, cronicarul / La un svart cu capsistii / Nod in calea nemuririi / Simbolurile societatii / ""Nu pot sa plec de aici"" / Prima ambasada a americanilor / Colt de istorie /

CREIERUL MICULUI PARIS

Mintile stralucite si periculoase se intalneau la Capsa. Acestia erau capsistii. La Capsa se hotara destinul Romaniei. Dar si destine mai "mici". La Capsa veneai cu talentul, altfel nu existai. Daca "gasca" de la Capsa nu te adopta sau nu te lasa sa-ti bei svartul cu ea, atunci mai bine uitai ca esti scriitor. Sau politician. Sau ziarist. Vizita la Capsa era mostenire de familie. Introducerea in societate, in sanul lumii bune, a lumii care invartea restul lumii pe degete. Daca nu erai vazut la Capsa, nu existai, daca nu iti beai cafeaua la Capsa, nu existai. Daca nu erai la Capsa, nu stiai nimic din ceea ce urma sa se intample in tara. Se intampla o nenorocire, se afla mai intai la Capsa. Se intampla vreo bucurie, se auzea mai intai la Capsa. Capsa mai insemna femei frumoase, elegante, care, pentru a-si pastra maretia, serveau inghetata si racoritoarele direct din causul calestei sau, mai tarziu, cand lumea a evoluat, serveau racoritoarele la "botul" masinii. Genialii constructori ai Casei Capsa nu s-au multumit sa inventeze cele mai bune prajituri, cea mai buna dulceata. Sa serveasca vinul cel mai bun si cafeaua cea mai aromata. Nu s-au multumit sa primeasca din partea Europei cele mai importante premii din domeniu, cucerind ceea ce se putea cuceri cel mai greu - Parisul. Ei au adus progresul in Bucuresti. Erau exemplul urmat de ceilalti. La Capsa era creierul Micului Paris. Si al Romaniei. Va invitam la... Capsa.