Cei alungati din Paradis

De cand Lumea, totul este dual: Bine si Rau, lumina si intuneric, sus si jos! Exista viata si moarte. De aici a pornit totul. Omul si-a imaginat lumea ca pe un ansamblu care uneste cele doua componente prin coincidenta contrariilor.

De cand Lumea, totul este dual: Bine si Rau, lumina si intuneric, sus si jos! Exista viata si moarte. De aici a pornit totul. Omul si-a imaginat lumea ca pe un ansamblu care uneste cele doua componente prin coincidenta contrariilor. Opozitia Bine/Rau ocupa un loc important in ideile si credintele religioase ale omenirii. Indiferent de modul in care aceasta a fost interpretata. Se regaseste cu precadere in religiile cu origini semite - iudaismul, mahomedanismul si crestinismul. Aceste trei religii monoteiste au multe puncte comune. Unul fiind si ideea de fiinta sacra, plasmuita pentru a ajuta divinitatea.

DEMONI. Imaginea ingerului din crestinism este foarte cunoscuta, datorita raspandirii acestei religii, cu toate derivatele sale. Ingerul este fiinta sacra, indiferent daca reprezinta binele sau raul. Pentru ca toti ingerii au fost creati de Dumnezeu. Iar unii dintre ei au fost izgoniti din ceruri pentru nesupunere si rebeliune. Ingerii pot intra in contact cu oamenii si se pot manifesta pe pamant. Fiinte fara umbra, demonii, ingeri cazuti, pot aparea printre oameni dupa lasarea intunericului sau in miezul zilei. Si demonii au o ierarhie asemenea ingerilor buni. Conform scrierilor religioase crestine si legendelor, Lucifer a fost initial un arhanghel, heruvim sau serafim. Pana cand mandria l-a impins la rebeliune impotriva Tatalui. A fost izgonit din Paradis, impreuna cu suita de ingeri care i-au fost complici. Si a venit pe pamant.

ETIMOLOGIE. Crestinismul medieval asociaza imaginea lui Lucifer, ingerul cazut, cu cea a Satanei, intruchiparea raului si a luptei impotriva lui Dumnezeu. Lucifer este descris ca inger cazut, asociat adesea cu Satana. Dar originea etimologica a numelui Lucifer este latinescul "lux, lucis", care avea semnificatia "lumina". Lucifer este deci cel care raspandeste lumina cunoasterii printre muritorii carora le este interzisa. Astfel, poate fi asociat cu zeul Prometeu, din pantheonul grecesc preluat de latini. De asemenea, imaginea lui a fost asociata cu cea a luceafarului, care nu este altceva decat planeta Venus. Iar Venus, ca zeita, reprezinta iubirea carnala. In alta ordine de idei, Lucifer nu este altceva decat traducerea din greaca a cuvantului "eosphorus", semnificandu-l mitologic pe Prometheus. In interpretarile ulterioare, in scrieri celebre precum Divina Comedie a lui Dante Alighieri sau Paradisul Pierdut al lui John Milton, apare confuzia pe care au impus-o credintele populare si mitologia crestina intre Lucifer si Satana, reprezentarea raului absolut.

IMAGINI. Spre deosebire de ingeri, care sunt reprezentati ca fiinte diafane, imponderabile, in culori luminoase, fiind intruchipari ale binelui, demonii apar ca fiinte animalice, hidoase, intruchipari ale unei materialitati brute. Prin aceste reprezentari se face, la nivel imagologic, distinctia intre bine si rau, pornindu-se de la ideea de rau material. De ce materialitatea reprezinta raul, iar imaterialitatea binele? Pentru ca Spiritul este imaterial in descrierile biblice, iar trupul uman si nevoile sale stau la originea izgonirii primilor oameni din Paradis. Adam si Eva au fost alungati de Dumnezeu dupa ce au muscat din marul cunoasterii. Acelasi pacat originar al nesupunerii fata de cuvantul Tatalui, care se refera la sexualitatea fiintei umane, a fost asociat rebeliunii ingerilor, care au preluat componenta materiala a lumii, devenind, in unele interpretari, absolutul acesteia.

Exista insa si alte interpretari textuale si imagologice ale demonilor. Demonii au fost asociati si cu alte imagini precrestine din diverse religii. La origine, cuvantul grecesc "daimon" reprezenta o fiinta sacra neutra, insotitoare a omului. De aici, ideea de inger pazitor, pe care il are orice credincios si care intervine in viata acestuia pentru a-l ajuta. Dar termenul "demon" si-a pierdut sensul initial. A devenit malefic. Preluat mai intai de limba latina, termenul s-a impus ulterior in toate limbile romanice (cu origine latina), fiind preluat si de celelalte, la popoarele crestine.

REGALITATE SI DECADENTA. Lucifer este reprezentat in perioada romantica intr-o noua ipostaza. Devine printul intunericului, imagine compusa din elementele precrestine, care stau la originea numelui sau, si asocierea cu alte divinitati din alte religii stravechi. Romantismul il umanizeaza pe Lucifer, oferindu-i un trup fermecator si o pozitie superioara celei din perioada medievala. Este ingerul cazut, intruchiparea melancoliei si a pacatului. Nu mai este dracul hidos, schimonosit, ci ingerul frumos, dar trist, caruia ii sunt asociate, uneori, aripi de liliac.

Deloc intamplator, tot aceasta perioada istorica aduce lumii culturale o noua etapa foarte importanta a evolutiei: decadenta. Decadentismul estetic, derivat din romantism la sfarsitul secolului al XIX-lea, este si echivalentul necesitatii unei reinterpretari imagologice. Printul intunericului a influentat, prin noile sale atribute, o noua etapa estetica a culturii europene. Dupa ce Goethe l-a transformat pe Mefisto in personaj central in "Faust", decadentistii preiau esenta demonica, oferindu-i dreptul la replica. Lucifericul se manifesta in "Portretul lui Dorian Gray" al lui Oscar Wilde, in scrierile lui Edgar Allan Poe, in comportamentul rebel al domnisoarei de Maupin, din romanul cu acelasi nume al lui Theophile Gautier. Si chiar in personajul Des Essaintes al lui Huysmans, care intoarce spatele lumii, izolandu-se in desfraul estetic. Ingerul cazut este preluat ulterior de Bulgakov, in "Maestrul si Margareta". Incepand cu Romantismul, imaginile isi schimba semnificatiile.

DUMNEZEU A MURIT! In aceeasi perioada apare si Friedrich Nietzsche, care "anunta" disparitia divinitatii. Creatorul nu mai este prezent, iar omenirea parcurge o noua etapa. Nietzsche este demonul care a schimbat, prin gandirea sa, traiectoria lumii. De la el au plecat toate influentele modernismului si contemporaneitatii. A dat oamenilor "fructul interzis", propovaduind vointa puternica si supraomul. Crestinismul incepe sa fie pus sub semnul intrebarii. "Crede si nu cerceta!" nu mai reprezinta nimic intr-o lume noua, bazata pe cunoastere. Si totusi, binele si raul inca se manifesta, iar oamenii se intorc periodic la originile religioase. Cauta manifestarile sacrului in profan si le este teama de diavol. Dintre toate reprezentarile raului absolut, omului contemporan i-au ramas cele mai accesibile: imaginile din biserici. Ingerul cazut apare in pictura religioasa ca fiara, ca fiinta cu aripi de liliac, rosie ca focul sau acoperita de blana, asemenea unui animal de prada. Are copite, coarne si colti ascutiti. Diavolul contemporan poate avea si alte infatisari.

Unii artisti se inspira din biografia criminalilor notorii pentru a reface imaginea raului. Un exemplu comercial al zilelor noastre este americanul Brian Warner, care si-a luat un nume de scena manifest, Marilyn Manson, compus din prenumele faimoasei Marilyn Monroe, pe care o considera exemplul femeii decazute, si numele de familie al criminalului in serie Charles Manson. Imaginea pe care artistul o ofera este cea a unui demon, iar toata creatia lui reprezinta un manifest legat de aceeasi tema. Se nasc in continuare noi reprezentari si interpretari ale ingerilor cazuti, care au o istorie milenara.

Ingerii sunt fiinte spirituale create de Dumnezeu cu scopul de a purta de grija, de a calauzi, de a proteja si de a prevesti unele evenimente viitoare din viata oamenilor. Ingerii cazuti sunt tot fiinte create de Dumnezeu, care nu s-au supus. Din cauza pacatului mandriei, Lucifer (satana) a fost izgonit din Rai cand s-a razvratit impotriva Ziditorului. Si din inger al luminii a devenit inger al intunericului. (preot Aurelian Chira)

Un dictionar infernal Collin de Plancy este autorul uneia dintre clasificarile stiintifice ale demonilor. "Dictionnaire Infernal" a fost editat in anul 1863. Cele mai cunoscute nume ale ingerilor cazuti sunt Satana, Lucifer, Belial si Leviathan. In limba ebraica "sat’an" inseamna adversar, opus, acuzator. Este regele focului, infernul si semnifica sudul. Pentru crestini, Satan reprezinta raul, fiind identificat cu diavolul. In vechile mitologii, este o figura mult mai complexa. Este simbolul inteligentei ferme, profunde si iscoditoare. Gratie si destrabalare Ingerul cazut ia forme dintre cele mai infricosatoare. Belial este alt demon, al carui nume vine din limba ebraica, semnificandu-l pe cel "fara stapan". El este descris ca un rege al infernului stapanit de viciu. La nivel simbolistic, este echivalent cu baza pamantului, cu independenta si cu nordul, ca punct cardinal. La originea sa este un zeu palestinian arhaic, stapan al lumii subterane. In vechime i se inchinau sidonienii (cap. II, partea I din "Cartea Regilor"). Este zeul pederastilor, cel mai desfranat si destrabalat, desi reprezentarea lui imagistica este cuceritoare, plina de gratie si demnitate. Lumina cunoasterii si pacatul originar In limba latina, "lux, lucis" inseamna "lumina", iar verbul "ferre" are semnificatia "a purta". Lucifer este deci "purtator de raze", este iluminarea. El apare reprezentat ca un copil indaratnic. La origine, Lucifer este numele latin al zeului Hesperos, personificarea Luceafarului, planeta Venus. Ulterior, numele lui s-a identificat cu seful ingerilor razvratiti. In secolul al XVI-lea, ocultistul Johannes Wierus il considera pe Belzebut urmatorul in ierarhie dupa Lucifer. Un secol mai tarziu, exorcistul Sebastian Michaelis il plasa intre primii trei ingeri decazuti, in lucrarea sa "Admirable History". Primii doi fiind Lucifer si Leviathan. Conform lui Collin de Plancy si Johann Weyer, Leviathan reprezinta invidia, demonul fiind marele amiral al regiunilor maritime ale iadului. In toate textele, inclusiv in "The Satanic Bible" a lui Anton LaVey, el este reprezentat ca un infricosator monstru marin. Leviathan semnifica in limba ebraica sarpele din adancuri, marea. Este un monstru biblic misterios, reprezentat ca dragon sau amfibie in adancul marii.