Cocosei, turta dulce si oase

Mesteri populari, studenti la Arte, pensionari iubitori de frumos au sosit la Targul de Martisor de la Muzeul Taranului Roman.

Un mester adevarat se bucura cand lumea ii apreciaza arta, chiar daca nu sunt foarte multi clienti. Dar clienti se gasesc, mai ales pentru asa minunatii

O doamna in varsta ne intampina la intrare: "Am vazut de dimineata o emisiune la televizor despre martisor", ne abordeaza. "Niste aberatii domnle’! Eu vin dintr-o comuna din Braila, unde inca se pastreaza autenticitatea. Domnle’, martisorul se face dupa terminarea panzei de tesut. La tara, dupa ce femeia tese, trebuie sa puna capat la panza; resturile care raman de la prosoape sau covoare la care culorile traditionale sunt alb si rosu, se invart si se pun la mana sau la gat. Asta e Martisorul. E primul an cand fac martisoare.... Uitati aicea", zice desfacand o plasa plina ochi cu siruri de margele din bostan si pepene. "E prima mea lansare", rade.

DULCI. La cativa metri departare, o masa intinsa cu inimioare, iepurasi, caprioare sau margele. Din turta dulce. Pe afisul din fata scrie: Onu Avram, mester popular. "Eu fac de 50 de ani turta dulce, au facut si parintii mei, e o traditie, si sper sa o lasam si la copii mai departe, sa faca si ei. Am avut servici, acuma sunt pensionar. La noi la Pitesti, sunt multi care lucreaza asa ceva. Cumpara toata lumea. Modelele se fac dupa sezon. Daca e Martisor, facem martisoare asa cum sunt astea, daca este la Paste facem iepurasi si oua. Avem inimioare si de 200 de mii... Un cocosel, o rotita, multe figuri ca sa aleaga omul ce i se pare lui. De exemplu, asta e un pestisor. Merg astia la Constanta... Si stelele de mare! Merg prin tara cu produse in fiecare an. Dar nu ma duc decat invitat! Cand este sarbatoare intr-un judet, imi trimite scrisoare si ma duc..." Mesteru Avram zice ca nu e pricopseala mare da’ cine vrea sa castige un ban trebuie sa munceasca. Faina, zahar, amoniac, bicarbonat, putina scortisoara (depinde si de zona "ca Ardealu, de exemplu, vrea foarte multa scortisoara"), toate amestecate si ornate cu arta, pot constitui un martisor deosebit de... comestibil. La targ mai sunt si "martisoare naturiste", din flori de camp, iasca, scoarta de copaci, panusi de porumb. Bucuresteanca, Dragu Valeria, de profesie inginer sudor, face astfel de martisoare de vreo zece ani: "E o pasiune si o necesitate in acelasi timp, nu prea merita financiar, e mult prea multa munca si grija... Dar putinul castigat e ceva, o completare la salariu".

AVANTAJE. Oferta e bogata: martisoare in forma de caluti de mare, de scoici ovale, din portelan, glazurate cu culori speciale. Petru Rusu are 21 de ani si a invatat mestesugul de la mama sa, artist plastic. "E putin si afacere, putina pasiune... din amandoua". Martisoarele lui au un avantaj: sunt rezistente, plate si incap foarte bine in plic, nu se sparg, asa ca prind foarte bine la clientii care vor sa le trimita prin posta. Afacerea nu e rea pentru un student: se munceste o luna si ceva la 1.000 de bucati, se cheltuie vreo 25 de milioane si raman vreo cinci milioane profit.

TEHNICA FLAMANDA LA BRASOV Violela Karmen Roman este din Feldioara de Brasov. Lucreaza martisoare din trifoi, din mouline, cu suveica, "dupa o tehnica flamanda". Un personaj pitoresc, chiar daca ne aflam la Muzeul Taranului. Pe masa de prezentare, intr-un catalog, se gasesc, ca sa le vada toata lumea, articole despre artista, taiate din ziare, si poze cu obiectele iesite din mainile ei. Caci a fost la multe expozitii de arta populara, prin toata tara. A fost dactilografa, dar cand a venit si cel de-al saptelea copil, acum trei ani, a avut nevoie de mai mult timp si s-a lasat de meserie. OFERTE PENTRU DOAMNE COCHETE Ineluse, cercei, coliere, toate din margele migalos lucrate, impodobite cu nelipsitul fir alb cu rosu poate fi o varianta buna de oferit de martisor doamnelor cochete. Maria Morean, cea care le vinde, este din comuna Salva, judetul Bistrita. A inceput sa lucreze cu margele de copil, invatand de la mama ei, si ea pasionata de aceasta migala. "DRAGOSTE SI CREDINTA" O oferta inedita o reprezinta martisoarele sculptate in lemn si os. Femur de vita, adica. Le vinde un fost biochimist, acum pensionar. Pretul, zice el, e stabilit de cata munca e necesara la sculptura. Cel mai scump martisor este cel care are mai multa sculptura. Martisoarele domnului Vasile au si ele avantajul lor: "Dupa ce se termina sezonul, poti sa dai jos firul si sa-l porti ca medalion". Cel mai bine se vand ghioceii si un model de inimoara langa care este sculptata o cruciulita. Semnifica "dragoste si credinta".