x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Copii cu flori de protocol

0
13 Feb 2005 - 00:00

ETICHETA DE PARTID
Copiii care dadeau flori sotilor Ceausescu la diferite evenimente trebuiau sa fie frumosi si sanatosi. Dictatorul ii saruta si le spunea "Sa traiti!".

IOANA MOLDOVEANU (anul nasterii 1979)

SOIM AL PATRIEI. Dana Mladin pe coperta revistei Pentru Patrie, alaturi de o femeie militian
De fiecare data cand Ceausescu si consoarta faceau o vizita de lucru, erau intampinati in aplauze si urale de o multime de copii, imbracati in uniformele subtiri de pionieri. Indiferent de vreme. Erau selectionati din clasele I-IV ale scolilor de protocol, adica din unitatile de invatamant cu rezultate excelente la invatatura. "A fi la o astfel de scoala insemna sa fii gata oricand, in orice moment, sa raspunzi «prezent» actiunilor de amploare ale tovarasului", explica Margareta Solca, profesoara de limba romana la fosta Scoala de protocol nr. 75 din Bucuresti. Directoarea institutiei, Chiriac Maria, povesteste ca, "atunci cand Ceausescu trebuia sa vina in vizita, orice interes didactic era lasat deoparte". Odata s-a dus cu clasa ei de copii sa-i intampine la inaugurarea Salii Polivalente.

S-a alarmat cand, din cauza inghesuielii si a caldurii, micutii au inceput sa lesine pe capete. Copiii erau de obicei adunati in locul in care trebuia sa vina dictatorul, cu cateva ore inainte. Iar la aparitia lui incepeau sa scandeze lozinci inca de cand Ceausescu era la un kilometru departare.

FARA MANCARE. Cristian are 31 de ani si a absolvit o scoala de protocol din Sfantu Gheorghe. Cand avea 8 anisori, invatatoarea l-a anuntat ca a doua zi trebuie sa vina la scoala imbracat in uniforma de pionier, pentru a da flori sefului statului. I s-au explicat cum trebuie tinute florile, pe brat, putin inclinate spre stanga, a fost suit alaturi de ceilalti colegi in autocar si dus la marginea unui camp pentru a contempla productiile agricole. Era toamna, copiii au asteptat aparitia Ceausestilor cateva ore, in "frig si vant cumplit", fara sa aiba voie sa puna o haina pe ei sau sa manance o felie de paine, ca nu cumva sa fie prinsi pe picior gresit la aterizarea elicopterului.

DANA MLADIN. Cunoscuta la acea vreme de o tara intreaga, din emisiunile pentru copii pe care le prezenta, Dana Mladin a fost selectionata la varsta de 6 ani sa spuna versuri patriotice. "Mai tarziu am aflat ca familia mea fusese verificata sa nu avem rude in strainatate. Toti copiii care recitau erau verificati astfel", povesteste Dana. Atat ea, cat si ceilalti recitatori nu constientizau ce spun cu adevarat versurile, nu stiau ce este acela comunism; ei erau mandri ca erau pionieri. "In copilarie am avut mereu senzatia ca Ceausescu va trai mai mult decat mine", marturiseste ea. In schimb, profesorii constientizau, iar unii dintre ei devin chiar nostalgici cand se gandesc la perioada comunista: "Astazi nu mai exista acea coeziune, acel ceva care sa-i uneasca, nu se mai aduna copiii la castane, la plantat pomi, la maculatura, la sticle", povesteste directoarea Scolii nr. 75. Colega sa, Margareta Solca, crede ca "micutilor le placea la defilari si la astfel de festivitati. In taberele de pregatire li se dadeau mancare si ciocolata".

SANATATE. Un lucru foarte important era sanatatea. Dana si-aduce aminte ca la un congres ii iesise un herpes la gura, iar organizatorii au vrut sa o scoata din regia spectacolului, desi copila doar recita, nu trebuia sa-i dea dictatorului un sarut pe obraz. Micutii care intrau in contact cu cei doi tovarasi erau dati pe maini cu un dezinfectant incolor si inodor. Cei care participau la defilarea de pe 23 august alaturi de cuplul prezidential erau insa dusi la un control medical. Tot pentru acest eveniment, Dana povesteste ca micutii erau adunati cu o zi inainte in Scoala nr. 17 si "tinuti in cantonament", un fel de carantina. Copiiilor li se dadeau sosete curate si toti isi puteau pune trese pe umerii uniformei de pionier sau snururi de comandanti de grupa, de detasament sau de unitate. Erau pungi pline cu astfel de lucruri, dar si cu insigne. Ceausestii trebuiau sa aiba in jurul lor copii care sa arate dragostea pentru comunism prin decoratiile pe care le purtau pe piept si prin zambetul pe care il afisau, de cele mai multe ori fortat, caci erau chinuiti de oboseala si de foame.

PLUGUSOR 1982. Dupa ce ii sorcoveau pe cei doi, copiii trebuiau sa paraseasca scena. Acestia insa au uitat, iar micutul "Anul Nou" s-a asezat pe vine, chinuit de oboseala

PIELEA ELENEI. Mihai Vasilescu a absolvit Scoala Generala nr. 75 din Bucuresti. In clasa a II-a a fost selectionat, alaturi de alti trei colegi de clasa, sa dea flori sotilor Ceausescu. Nu mai tine minte daca a trecut pe acasa sa imbrace uniforma de pionier sau nu, si nici nu mai stie locul unde a fost dus impreuna cu ceilalti scolari. Nu poate uita insa covoarele rosii pe care au pasit dictatorii si cele doua grupuri de oameni care scandau de zor lozinci patriotice. I s-au dat indicatii cum sa tina florile si a fost pus sa memoreze fraza pe care trebuia sa o zica Elenei Ceausescu: "Va multumim pentru copilaria noastra fericita". "Am repetat-o tot drumul ca sa nu o uit si mi-o aduc aminte si in ziua de astazi", spune Mihai, acum in varsta de 25 de ani. Atunci a fost sters pe fata cu servetele parfumate. "Cand am pupat-o, avea o piele foarte moale, parca era un buretel, probabil din cauza pudrei. M-a marcat. N-am uitat nici asta", povesteste Mihai cu uimire in glas.

Am aflat ca familia mea fusese verificata sa nu avem rude in strainatate. Toti copiii care recitau erau verificati astfel (...). In copilarie am avut mereu senzatia ca Ceausescu va trai mai mult decat mine - Dana Mladin, soim al patriei si pionier

A fi la o scoala de protocol insemna sa fii gata oricand, in orice moment, sa raspunzi «prezent» actiunilor de amploare ale tovarasului. Ne mobilizau la serbarile mari, de 1 Mai, de 23 August, de Ziua Conducatorului Iubit - Margareta Solca Profesoara la fosta Scoala de protocol 75, Bucuresti

ANDREI DUBAN
Andrei Duban era vedeta emisiunii "Lumea Copiiilor" din fiecare duminica dimineata, la Televiziunea Romana.

In prezent, actor la Teatrul National din Bucuresti, el povesteste ca nu a avut niciodata probleme cu memoratul versurilor, toate sunau la fel.

Ii era greu sa se gandeasca la sotia dictatorului ca la o mama iubitoare, dupa cum il indemnau poeziile.

De aceea, mama sa i-a sugerat sa se gandeasca ca ea insasi este Elena Ceausescu si atunci copilul i-a dedicat ei fiecare vers. "Nu am fost niciodata Anul Nou", spune Andrei, explicand ca toata lumea il confunda cu pustiul mic, imbracat in alb, care purta o esarfa alba pe care scria numarul anului ce avea sa vina.

Pentru sutele de poezii recitate in copilarie, cand a ajuns la majorat, inainte de Bacalaureat, adolescentul a fost chemat de primul presedinte al pionierilor pe tara, Poliana Cristescu, care i-a facut cadou, din partea Elenei Ceausescu, un stilou marca "Flaro", identic cu cel pe care dictatorul il folosea la semnarea decretelor. La primit pentru a-i purta noroc la examene, i-a fost insa furat anul urmator, de Revelion.

ELENEI NU II PLACEAU COPIII
O fosta tovarasa, A.G., membru in Guvern, presedinte al Consiliului Sanitar Superior si prim-secretar PCR pe la mai multe judete, marturisea ca ideea repopularii Romaniei a fost, in exclusivitate, opera familiei Ceausescu. Ei, neavand decat trei progenituri, nici macar nu puteau fi exemplu demn de dat poporului. Elenei Ceausescu nu-i prea placeau copiii si de aceea toate luarile ei de pozitie pe aceasta tema erau prilej de barfa. "Prin anii ’80, cand eram la Bacau, au venit in vizita de lucru, iar eu le-am propus sa vizitam si o gradinita. El era de acord, ea a strambat din nas. M-a luat deoparte si mi-a spus «lasa, ca vin eu altadata, singur...». S-a tinut de cuvant. Cred ca lui ii placeau copiii, i-a luat in brate, le-a dat bomboane si ciocolati - le luasem noi, din ce se gasea pe atunci si le zicea «sa traiti si sa cresteti mari». El era mai apropiat de oameni, spune astazi fosta activista, ea, in schimb, era o mare javra. Amandoi cunosteau situatia reala din tara, ca mureau femeile din avorturi, ca erau copii in orfelinate, aveau probabil niste buletine pe care le consultau. De fiecare data cand cineva indraznea sa le zica ce se intampla, dadeau din mana si spuneau ca stiu...". Toti obedientii regimului cunosteau realitatea. Probabil ca numarul femeilor decedate ca urmare a hemoragiilor sau septicemiilor si cel al copiilor nascuti cu handicap si numiti "avort nereusit" erau trecute la "pagube colaterale". Decretul conceput de Ceausesti nu putea fi avortat... (Adriana Oprea Popescu)

LEGAMANTUL DE PIONIER

La varsta de 8 ani, fiecare copil era facut pionier. Cu mana pe steag, in fata intregii clase, micutul caruia i se punea cravata rosie la gat trebuia sa rosteasca solemn juramantul de pionier: "Voi invata si voi munci pentru a deveni fiu de nadejde al patriei mele Republica Socialista Romania; voi fi credincios poporului si Partidului Comunist Roman; voi respecta neabatut indatoririle pionieresti".

MARILE BUCURII ALE POEZIEI

In almanahul Femeia din 1983 a aparut un articol care lauda talentul poetic al celor ce compuneau poezii patriotice: "Se iubeste poezia la noi. Micul ecran, scenele teatrelor si radio-emisiunile ii acorda cu larghete din ceasurile lor de viata. Fluidul acesta trece din versul poetului in sensibilitatea ascultatorului si-l face sa vibreze frumos, si la acuitatea meditatiei lirice, si la profunzimea simtamantului unic al iubirii de tara".

OMAGIU ADUS CONDUCATOAREI

"Elena Ceausescu-i un nume ce se stie,
Un nume romanesc, recunoscut in lume,
A sefului de stat destoinica sotie,
Distinsa in stiinta, cu faima si renume.
O mama ideala, o pilda ne-ntrecuta
Ducand pentru-a sa tara o lupta nentrerupta
Prin volburile vremii spre culmi de biruinti.
Din inima va dorim Multi ani cu sanatate
Cu-al vostru bun tovaras si-al nost’ conducator,
Pe drumul fericirii sa mergeti mai departe
Pe-un drum cu Romania, spre-un pasnic viitor."
Poezie aparuta in Almanahul Femeia 1983
Citeşte mai multe despre:   copii,   copiii,   scoala,   ceausescu,   editie de colectie,   pionier,   protocol,   dan

Serviciul de email marketing furnizat de