Costumul national

Hainele traditionale romanesti au fost imbracate de liderii populisti pentru a arata ca se identificau cu taranii, segmentul social majoritar. Inainte de primul razboi mondial, nici unul dintre politicienii romani remarcanti nu adoptase costumul national ca vesmant oficial.

Hainele traditionale romanesti au fost imbracate de liderii populisti pentru a arata ca se identificau cu taranii, segmentul social majoritar. Inainte de primul razboi mondial, nici unul dintre politicienii romani remarcanti nu adoptase costumul national ca vesmant oficial. In secolul al XIX-lea, elita liberala a tarii dorea sa arate cat de moderna, era adoptand imbracamintea "nemteasca" sau "frantuzeasca", costum sau frac. Insa dupa primul razboi mondial situatia se schimba, deoarece pe scena politica apar politicienii populisti, care doreau sa-si arate atasamentul fata de segmentele majoritare ale populatiei si prin imbracaminte. Politicienii de stanga au inceput sa poarte la manifestatiile publice sapca proletara, iar liderii curentelor agrare s-au imbracat in straie traditionale.

ION MIHALACHE. Romania nu a avut o miscare de stanga puternica, in consecinta nu s-a evidentiat nici un lider socialist important. Insa miscarea agrara a fost destul de puternica in anii ’20-’30, mai intai prin Partidul Taranesc (1919), iar mai apoi prin Partidul National-Taranesc (1926). Dintre liderii acestui curent, Ion Mihalache a fost cel mai de seama purtator al costumului national. Mihalache fusese fondatorul Partidului Taranesc, pe care l-a extins rapid in teritoriul Romaniei Mari cu ajutorul invatatorilor satesti. Pentru a se evidentia printre politicienii aparuti dupa razboi, Ion Mihalache se ducea in turneele electorale imbracat in portul popular din regiunea judetului Arges (de unde era originar). Un astfel de lider, care se imbraca precum taranii si le promitea pamant locuitorilor satelor, a castigat repede notorietate in anii ’20, iar partidul sau a devenit unul dintre cele mai insemnate din Romania Mare. Mihalache a propus o reforma agrara radicala, prin care erau expropiate mari suprafete de pamant. Datorita "stangismului" sau a fost deseori criticat, acuzat fiind ca instiga la "revolutie taraneasca".

Nici dupa fuzionarea Partidului Taranesc cu Partidul National din Transilvania si formarea PNT (1926) Ion Mihalache nu a "lepadat" costumul national. A fost de mai multe ori ministru al Agriculturii si al Internelor, deputat in toate legislaturile. Prezenta sa in spatiul public "colora" peisajul prin itarii si camasile din in cusute cu motive populare pe care le purta. Vesmintele lui Mihalache contrastau puternic cu cele ale lui Iuliu Maniu, care avea grija sa fie imbracat numai in costume de sobra eleganta si intotdeauna cu guler alb. Deseori cei doi oameni politici erau vazuti plimbandu-se pe Calea Victoriei din Bucuresti - un "taran" si un domn!

Corneliu Zelea-Codreanu a fost unul dintre cei mai cunoscuti "purtatori" de haine populare. Chiar la nunta sa (foto) a tinut sa imbrace straie traditionale moldovenesti

"";

ZELEA-CODREANU. Alt purtator de costum national a fost Corneliu Zelea-Codreanu. Optiunea sa a avut alte motive decat cele ale lui Ion Mihalache. Daca politicianul taranist dorea sa fie prin vestimentatie alaturi de tarani, Corneliu Zelea-Codreanu sugera ca portul traditional aduce tineretul mai aproape de "spiritul natiunii". Zelea-Codreanu intemeiase in 1922 Asociatia Studentilor Crestini din Romania, cu scopul de a "combate" influenta studentilor evrei in universitati. Pentru a-si arata nationalismul, studentii romani se imbracau la manifestatiile publice in haine populare, contestand "cultura orasului", "vanduta" strainilor. In 1927, Corneliu Zelea-Codreanu a infiintat Legiunea "Arhanghelul Mihail", organizatie nationalist-extremista studenteasca. Imbracat in haine traditionale moldovenesti si calare pe un cal alb, "Capitanul" Corneliu Zelea-Codreanu a cutreierat satele Romaniei alaturi de adeptii sai, vorbindu-le oamenilor despre un tip nou de politica, care-si avea radacinile in spiritualitatea romaneasca, si nu in cultura urbana "decadenta". Liderul extremist a exploatat la maximum potentialul de imagine adus de vesmintele traditionale, aparand astfel imbracat si in fotografii din inchisoare, dar si in "tabere de munca". Insa in anii ’30, Zelea-Codreanu renunta la costumul national, adoptand "moda" camasilor colorate, promovata de extremistii de dreapta europeni. In conditiile in care culoarea neagra era "rezervata" de fascistii italieni, iar cea bruna - de nazistii germani, legionarii romani adopta culoarea verde ca "brand" al miscarii lor.

"TARANIMEA MUNCITOARE". Daca politicienii interbelici si-au exprimat pasager "atasamentul" fata de taranime, regimul comunist a exploatat cu abilitate relatia cu locuitorii satelor. La nivelul politicii de stat a fost proclamata "alianta clasei muncitoare cu taranimea muncioare", iar taranii au fost "invitati" sa ia parte la conducerea statului. Insusi ministrul Agriculturii, Romulus Zaroni, se imbraca uneori in straie populare, pentru a arata ca politicienii noului regim ii reprezinta pe "cei multi". Treptat, femei si barbati in haine traditionale au inceput sa apara alaturi de politicienii comunisti in manifestatiile publice. La procesul lui Ion Antonescu din 1946, un membru al completului de judecata era "costumat" traditional, iar in prezidiul intrunirilor Uniunii Femeilor Democrate din Romania erau nelipsite tarancile cu broboade pe cap.

Dupa 1948, costumul popular romanesc si-a facut aparitia si in "organul" suprem de conducere a tarii, Marea Adunare Nationala. Deputatii-tarani erau fotografiati la plenarele Marii Adunari Nationale si ulterior prezentati in "Scanteia", pentru a arata natiei ca noul regim conduce alaturi de reprezentantii majoritatii. Cea mai mare parada publica de costume traditionale s-a facut la 27 aprilie 1962, cand 11.000 de tarani au fost adusi la Congresul Marii Adunari Nationale dedicat incheierii colectivizarii (cifra de 11.000 a fost aleasa tot pentru a comemora un eveniment "taranesc", respectiv rascoala din anul 1907).

Dupa acest moment, aparitia publica a oamenilor in costume nationale s-a rarit, deoarece regimul trecea la un nou pas in "construirea socialismului", respectiv industrializarea.

Pentru a se evidentia printre politicienii aparuti dupa razboi, Ion Mihalache se ducea in turneele electorale imbracat in portul popular din regiunea judetului Arges. Un astfel de lider, care se imbraca precum taranii si le promitea pamant locuitorilor satelor, a castigat repede notorietate in anii ’20, iar partidul sau a devenit unul dintre cele mai insemnate din Romania.

Imbracat in haine traditionale moldovenesti si calare pe un cal alb, "Capitanul" Corneliu Zelea Codreanu a cutreierat satele Romaniei alaturi de adeptii sai, vorbindu-le oamenilor despre un tip nou de politica, care-si avea radacinile in "spiritualitatea romaneasca"