OPINIA SPECIALISTULUI
Despre ce inseamna o moarte naturala si o moarte "misterioasa" ne-a vorbit dr. Tudorel Butoi, psiholog criminalist.
In vremurile de demult nu existau specialisti in criminologie sau "organe de ancheta" care sa elucideze mortile "misterioase". Situatia s-a schimbat in ultimii zeci de ani, stiinta criminologiei fiind studiata in facultatile de Drept si de Politie.
Astazi, unul dintre cei mai reputati psihologi criminalisti ai Romaniei este dr. Tudorel Butoi. A lucrat la Politia Capitalei din 1973 si pana in anul 2001, fiind un bun cunoscator al "dedesubturilor" criminologiei din ultima jumatate de secol.
Jurnalul National: In cazul in care exista suspiciunea unui deces provocat, care sunt pasii anchetei criminalistice?
Tudorel Butoi: Sa zicem ca politia are indicii ca cineva a murit suspect. In momentul aparitiei cazului, in functie de cercurile in care se invartea persoana respectiva, trebuie sa se raspunda la intrebarea "qui prodest" ("cui a folosit") aceasta moarte. Toate decesele trebuiesc elucidate tinand cont de rigorile stiintifice, indiferent de statutul social al defunctului. Majoritatea cazurilor sunt "banale" - Ghita se imbata si se spanzura, Ioana lua verde de Paris, Veta se arunca de pe bloc. Cazul acela este la fel de important din punct de vedere al specialistului ca si 300 de cazuri "celebre". Trebuie sa-l vad pe decedat - l-a omorat cineva si l-a aruncat de pe bloc sau el s-a aruncat? Opinia mea, din punct de vedere al psihologului criminalist, este ca un hot de bicicleta trebuie tratat cu aceeasi importanta ca furtul unui seif de bani. Trebuie sa raspunzi principiului adevarului.
Ipoteze de lucru
Ce inseamna o moarte suspecta, care sunt indiciile, cum se identifica?
Una din marile provocari ale psihologiei judiciare in traducerea comportamentelor criminogene, victimizante, in speta noastra este elucidarea ipostazelor in care se inregistreaza pierderea vietii. Poti sa ai suicid, poti sa ai o moarte accidentala, poti sa ai o crima veritabila care este "impachetata" intr-un suicid. Si iata-te asa pus la treaba si solicitat din toate punctele de vedere, punand in act toate competentele pe care le ai ca sa izbutesti sa rezolvi problema.
De regula, in cazul unui suicid, sinucigasul lasa inscrisuri. Asta este chestiunea sablon, tipica a sinucigasului - ca se afla intr-o dilema existentiala din care nu poate sa iasa. Si pentru a-si usura cu desavarsire viata si trecerea dincolo, prin "Poarta", mai are activitati de acest tip, defulatoriu, justificandu-se. Fie exteriorizeaza, fie isi asuma vinovatii prin bilete scrise, fie explica cauzalitatea-pivot care l-a indemnat sa..., fie isi exprima regretul etc. Din perspectiva noastra, a psihologilor judiciaristi, toate acestea sunt interpretate - ca motivatie, ca sens, ca incarcatura afectiva, ca discurs rational (daca putem vorbi despre rationalitate in acest caz: luciditate suicidala). Dincolo de aceasta, un singur lucru trebuie sa mai aflam - daca sinucigasul este si elementul scriptural, care a scris... sau nu?
Metode de ancheta
Da, este o abatere de la sablonul clasic. Exista multe sinucideri atipice - le numesc eu - , pentru ca nu au lasat bilete scrise. Dar ramane suicidere daca, spre exemplu, gasim cadavrul incuiat in propria locuinta, cheia este prin interior, nu avem urme de fortare a exterioarelor sau o alta modalitate ca sa patrunda cineva, sa ucida, sa incuie prin interior si sa plece. La orice film al sinuciderii, ne gasim in momentul final - insa arhitectura cauzala, istoricul, curge dinspre moarte spre inceputuri. Tuburile de pastile cu rudotel prin casa, vene sectionate, sange in casa, usa incuiata pe dinauntru, eventual bilet. Cand ne vom duce in spate, vom gasi antecedente cu asa-zisele tentative tipice. Ancheta sociala: oamenii din jur ni-l vor descrie fie ca un excesiv alcoolic care-si pierde reperele in campul de control, fie un ratat intelectual (profesional, nu neaparat) mancat de patima bauturii, fie avea datorii pe care nu le putea achita. Poate fi un ratat in ceea ce priveste proiectia imaginii in plan social - nu are statutul pe care il asteapta, intre ce vrea si realitate este o mare fractura, nu mai are valori...
Cum poate opinia publica influenta cercetarile intr-un caz de moarte suspecta?
Presiunea opiniei publice este proportionala cu cat stie despre caz. Daca avem cazul unui betiv injunghiat noaptea la rascrucea de drum si stie satul, presiunea e pe noi. Vine primarul, vin gura-casca, rudele etc. Aceleasi masuri trebuie sa le iei vizavi de securizarea locului respectiv, recoltarea urmelor, indepartarea cercului de curiosi. Cu cat lumea stie mai mult referitor la un oarecare personaj, e mai interesata, vrea sa stie: cine, cum..., emite ipoteze. Zvonul public te duce deseori pe pista corecta.
Șefa partidului lui Călin Georgescu, reacție violentă în fața jurnaliștilor, în prima zi în Parlament
Citește pe Antena3.ro
|
Anchete imperfecte si superficialeDr. Tudorel Butoi ne-a povestit si un caz cand in spatele unei morti accidentale se ascundea o crima: "Gasim la un moment dat cadavrul carbonizat al unei tinere femei. Dupa care au urmat cercetari imperfecte si cu minimalizarea cauzelor. Spre exemplu, la aceste incendii cliseul este ca s-a provocat de la un aragaz, de la un radiator sau de la un scurtcircuit. Si din cauza cliseului nu ma duc sa vad daca a existat o eventuala mana criminala care a facut sa aiba loc scurtcircuitul, a facut ca plita electrica sau radiatorul respectiv sa nu poata functiona normal. Se poate verifica pentru ca se raspunde la intrebarea «cui foloseste». Trebuia vazut daca cineva neautorizat a manipulat prizele din casa ca sa produca scurtcircuitul. Se decide ca e vorba de un scurtcircuit. Tanara era si consumatoare de alcool - a adormit, a avut loc scurtcircuitul, casa a luat foc. Se ia mortul, se duce la morga, se distruge interiorul respectiv. La autopsie i se gaseste in gat un ciorap de nailon, care a fost presat de mana criminala pe gatul acesteia si i s-a provocat o asfixie mecanica. Surprizele iti apar oricand". |