Diabolicul

E unul dintre comentatorii radioului public american, profesor de engleza recunoscut al Universitatii din Louisiana, editor al revistei literare Esquisite Corpse.

Intr-un interviu, Andrei Codrescu i-a explicat reporterului american ca "romanii au o dragoste speciala pentru poezie"

Andrei Codrescu nu a descoperit America, dar America s-a bucurat cand l-a descoperit pe Andrei Codrescu. Romania i-a frant inima in timp ce-i provoca logica. Dar nu poti sa scoti Romania din el nici dupa 30 de ani de exil, asa cum s-a mirat un jurnalist american care l-a intervievat pe scriitor.

EMIGRANTUL. S-a nascut la Sibiu in 1946. Prima poezie a scris-o cu ajutorul mamei sale, la masa din bucatarie. El avea ideile, ea gasea rimele. La terminarea liceului in Romania, era singurul din fotografie fara cravata. In 1966 a fost vandut de catre Ceausescu pe 2.000 de dolari, precum multi alti evrei. El si mama sa au ajuns in America, dupa ce Israelul le-a cumparat libertatea. Mama lui avea un prieten in Statele Unite, iar HIAS-ul, agentia israeliana pentru imigrare, i-a stabilit in Detroit. A ajuns in America in plin razboi. Ar fi putut fi trimis in Vietnam, asa ca s-a inscris la facultate. "Dar n-am lasat scoala sa stea in calea educatiei mele."

INCONJURUL AMERICII. Baiatul de 19 ani a trebuit sa scrie in limba engleza. Si a scris poezii care l-ar fi dus in fundul inchisorilor comuniste daca ar fi ramas in Romania. S-a mutat la New York, unde a locuit in Cartierul de Est, unde stau toti scriitorii. I-a intalnit pe Ted Berrigan si pe Ann Waldman, din ceea ce istoricii literaturii numesc A doua Generatie de Poeti Newyorkezi. Apoi, impreuna cu sotia sa, Alice, s-a mutat la San Francisco, unde a locuit patru ani, apoi in Sanoma County, la Nord de San Francisco, apoi a urmat Parisul pentru un an, apoi Baltimore. Andrei Codrescu a facut inconjurul Americii cu documentarul pe care l-a scris si in care a si jucat - "Road Scholar" (Savant pe drumuri). Dar a venit 1983. Atunci a aparut la Baltimore o revista literara numita Esquisite Corpse. Apoi un realizator al postului public de radio i-a cerut lui Codrescu sa citeasca pe post comentariile pe care le scria in Baltimore Sun. A devenit o vedeta.

INAPOI LA RADACINI. In 1990 s-a intors in Romania. In calitate de jurnalist al ABC, ca sa faca un reportaj despre Revolutia din 1989 pentru celebra emisiune Nightline. A scris apoi o carte despre experienta sa in Romania dupa multi ani de exil: "Gaura din Steag". A fost Cartea Anului pentru publicatia New York Times. Americanii l-au intrebat multe despre Romania. Intr-un interviu pentru Frontline/World despre legatura dintre poezie si tiranie Andrei Codrescu i-a explicat reporterului american ca "romanii au o dragoste speciala pentru poezie". "Poetii pe care-i iubesc nu sunt versificatori ca Vadim Tudor, ci suflete complexe si mistice precum Mircea Cartarescu". A scris apoi The Blood Countess. Pentru ca, pentru americani, "Romania devine repede un fel de nor intunecat de unde descind, in ordine, Dracula, orfani, gimnaste si scriitori absurzi".

Cartea a fost un best-seller in 1995. Apoi a inceput sirul de talk-show-ri celebre cu invitatul principal Andrei Codrescu: Nightline la ABC, The Today Show, The David Letterman Show, The Chrarlie Rose Show si CNN International Hour. A scris pentru The Baltimore Sun, The Chicago Tribune, Playboy si New York Times. Le-a povestit americanilor despre "Taxi" si melodia lor "Criogenia salveaza Romania". "Tinerii sunt speranta cea mare a Romaniei. Nu le este teama, nu soptesc, nu se ascund".

SCRIITORUL. Andrei Codrescu este autorul a 30 de romane, precum Blood Countess, Messia, Hail Babylon si, ultimul, Wakefield. "Andrei Codrescu s-a alaturat scriitorilor clasici Tirso, Goethe, Hawthorne si Borges ca maestrul contemporan al pactelor cu diavolul. Ca si Sinclair Lewis inaintea lui, strada lui principala scoate la iveala un Ulise corupt, distractiv, nebunatic in aventura lui prin cultura lumii. Mai pregnanta si mai intunecata in Wakefield e fuziunea intre nebunie, indemanare si tristete metafizica, ce merita, pentru ca ce alta alternativa mai exista intr-o lume de capcane diabolice?", scria un critic literar american despre ultimul roman, socant, al lui Codrescu. Pe alti critici, viteza de a scrie romane i-a facut sa-l intrebe pe autor cate exemplare din Andrei Codrescu exista. "Pai, am un mic atelier cu elfi bazat pe stilul sovietic - pare prolific, dar uitati-va la muzicieni; ei scot cam 4-5 albume pe an... E doar munca."

"Ne pierdem povestile. Lasam televiziunea sa spuna povestile in locul nostru. Povestile noastre personale, povestile locurilor din care venim, cine ne sunt semenii, toate lucrurile despre care se vorbea la intalnirile de familie, toate povestile pe care oamenii le spun atunci cand bei o cafea cu ei, toate aceste povesti dispar, pentru ca nu avem timp pentru ele. Si e o tragedie, pentru ca oamenii fara povesti sunt ca masinile" - Andrei Codrescu

"Mustata mea e tot ce ramane din Stalin./La Mormantul lui Isus miracolele ne inconjoara./Sora Rodica le stie pe toate./Piatra de pe Golgota a crapat sub noi. Sangele Crucificatului a spalat craniul lui Adam./Lumanarile credinciosilor la lumina Pastelui din Lumina./Lumina ezita inainte sa explodeze in flacari./ In acea ezitare, bolnavii sunt vindecati" - Fragment din poezia, "In Ierusalim, la aniversarea a 48 de ani"

JURNALUL "HULIGANULUI" Scriitorul Norman Manea s-a nascut la 19 iulie 1936 la Burdujeni, Suceava. Evreu de origine, fiul lui Marcu Manea si al Janetei, a parasit definitiv Romania in 1986, stabilindu-se la New York. In primavara anului 1997, s-a intors pentru 12 zile in tara. Intre 21 aprilie si 2 mai, in acelasi an, Norman Manea scria in Romania un jurnal, "Intoarcerea huliganului", incercand, in notite, sa retina cate ceva din atmosfera postceausista din tara. Intors la New York, a constatat cu stupoare ca manuscrisele lui de jurnal ramasesera in avion. Toate interventiile la compania de transport aerian au ramas fara succes. Insemnarile din Romania au ramas disparute. (Anca Alexe) MARTURII DE ARTIST Jurnalul "Intoarcerea huliganului" detaliaza perfect perioada comunista si este de factura confesiva si memorialistica. "Ca baiat am fost foarte fascinat de ideea comunista. Utopia a fost transpusa intr-o poveste, ceea ce pentru un copil a fost foarte atragator. Se parea ca ar fi o posibilitate de a scapa de trecut. Eu am fost ca un tanar revolutionar", declara Norman Manea pentru Frankfurter Rundschau. In timp ce huliganii lui Eliade erau "iconoclasti", cei ai lui Mihail Sebastian "dizidenti pentru dizidenti", cartea lui proprie este o carte "inainte si dupa exil". Titlul insusi este o adaptare libera dupa Sebastian, care folosise termenul "huligan" in articolele aparute in epoca sa. (Anca Alexe, Oana Vataselu) ISTORIE INTRE DOUA DICTATURI Opera pe care ne-o propune Norman Manea aduna cele mai importante momente traite chiar de autor in timpul Holocaustului. Manea povesteste istoria emotionanta a vietii lui in doua dictaturi. Analizand cele 424 de pagini ale sale, lipseste de fapt timpul in Transnistria, unde a fost deportat cu familia sa la varsta de cinci ani. Autobiografia "Intoarcerea huliganului" este si cea dintai scriere de anvergura a autorului, de la plecarea lui din Romania. Urmeaza romanul de fictiune "Plicul negru", a carui prima editie fusese publicata chiar in anul in care Norman Manea avea sa paraseasca tara, "Despre clovni", "Casa melcului" si "Imparatia Eului". Aceasta din urma sugera existenta unei "vaste Biblioteci a Eului", al carei "varf de incandescenta", scria el, ramane "In cautarea timpului pierdut". (Anca Alexe)