Din poezia muzicii tinere

Un tanar actor imbracat in blugi Levi’s, cu plete ondulate si priviri de visator, pasea cu emotie, la inceputul anilor ’ 70, in Club A. Fusese acceptat la insistentele bunului sau prieten, Chubby Zaharia.

Rebelul din anii ’70 este astazi directorul unui important post de radio

PRIMII PASI. "Era pe atunci un club inchis, unde nu intra Militia. Sa fii acceptat sa intri ca spectator ti se punea nodul in gat, da’ sa mai vii sa si canti acolo!", isi aminteste Florian Pittis de primii pasi emotionati, de pe treptele de la Club A. Era clubul studentilor la Arhitectura si ei aveau dreptul sa intre acolo cu cate un prieten, cel mult. Nu exista bar si nu aveau voie cu alcool, pentru ca era un club studentesc. Fiind un club inchis insa, toata lumea aducea de baut, zambeste Pittis amintirilor unei tinereti navalnice.

De la primii pasi in Club A, pana la primele versuri rostite in acest loc, a durat ceva, caci nu era usor sa fii acceptat. Abia in 1974 i s-a dat voie sa spuna cate ceva pe scena, la club.

UN DOMENIU ARISTOCRATIC. "Ceea ce se intampla in club era intr-un fel si latura frumoasa a snobismului. Folk-ul devenise un fel de domeniu aristocratic. Se formase o familie a folkistilor, atat creatori, cat si cei care se bucurau - spectatorii. Se invitau intre ei la petreceri, discutau ore in sir, dupa concerte", isi aminteste Pittis. "In anii aceia, de zona asta s-au ocupat nu mercenari, nu repetentii clasei, ci premiantii clasei. Oameni care au terminat niste facultati si nu si-au facut meseria, ci au preferat sa supravietuiasca, cu putini bani castigati atunci, din creatiile lor artistice. Au simtit nevoia sa se exprime", spune Pittis cu admiratie.

Si tare le mai placea sa se stranga in celebra pivnita a regizorului de film Mihai Diaconescu, si el tot folkist. "Acolo era un loc de mare intalnire, acolo voia sa puna Petrica Ionescu, marele regizor de opera, «Hamlet», cu mine", spune Pittis.

Nu aveau costume de scena, pentru ca in aer pluteau ideile hippie. Reinventau imbracamintea. Detestau cataloagele si ignorau casele de moda.

CARNAVAL. Acesti tineri nebuni dupa muzica si frumos, cu plete lungi, au reintrodus, prin vestimentatia lor, culoarea intr-un oras al hainelor sobre - gri si negre. Au adus, intr-un fel, carnavalul, in viata de toate zilele. Pentru asta au avut probleme - erau ridicati de pe strada si dusi sa fie barbieriti, li se anulau buletinele. "Erau aberatii nu contra tinerilor, ci contra oricui arata mai ciudat. Sunt lucruri de care azi radem, dar atunci erau dramatice", spune Pittis.

"ATENTIILE" COMUNISTILOR. Nici actualul director de la Radio 3 net nu a scapat de "atentiile" regimului comunist. La inceputul anilor ’70, a organizat la Teatrul "Bulandra" un spectacol de poezie si muzica. Ii adunase pe scena pe Ion Caramitru, Sfinx si Gil Dobrica. "Cand s-a intamplat scandalul cu spectacolul «Revizorul» al lui Lucian Pintilie, singurul interzis legal, cu comunicat in presa, din nou reprezentantii culturii au simtit nevoia sa arate ca la Teatrul «Bulandra» nu era un fenomen singular, asa ca au interzis si alte spectacole, intre care si cel de muzica si poezie. Ca prea era liber", spune Pittis. Pe cenzori ii deranja mai ales nonconformismul spectacolului, care dura cand o ora si jumatate, cand patru ore, in functie de ce poezii mai aflau actorii, de ce lumea era in sala... Cenaclul Flacara s-a infiintat in momentul in care a fost interzis acest spectacol de la Teatrul "Bulandra".

In 1975, tovarasa Clatici, secretara cu propaganda la Bucuresti, i-a facut-o si ea lui Pittis. Motu’ indraznise sa citeasca, fara nici o interpretare, la aniversarea Clubului A, Declaratia universala a drepturilor omului. In urma acestei "nesabuinte", Florian Pittis era interzis in toate cluburile studentesti.

SUNT TANAR, DOAMNA

Sunt tanar, Doamna, vinul ma stie pe de rost / si ochiul sclav imi cara fecioarele prin sange, / cum as putea intoarce copilul care-am fost / cand carne-mi infloreste si doar uitarea plange. Sunt tanar, Doamna, lucruri am asezat destul / ca sa pricep caderea din somn spre echilibru, / dar bulgari de lumina dac-as manca, satul / nu m-as incape inca in pielea mea de tigru. Sunt tanar, Doamna, tanar cu spatele frumos / si vreau drept hrana lapte din sfarcuri de cometa, / sa-mi creasca ceru-n suflet si stele in os / si sa dezmint zapada pierdut in piureta. Sunt tanar, Doamna, inca aripile ma tin / chiar de ating pamantul pe aproape cu genunchii, / aceasta putrezire ma-mbata ca un vin / caci simt curgand printr-insa bunicile si unchii. Sunt tanar, Doamna, tanar, de-aceea nu te cred, / oricat mi-ai spune, timpul nu-si ascute gheara / desi arcasii cetii spre mine isi reped / sagetile vestirii, sunt tanar. Buna seara! / versuri: Mircea Dinescu

CRAPATURI IN ZIDUL IDEOLOGIEI COMUNISTE

Pentru ca a indraznit sa citeasca Declaratia drepturilor omului in Club A, Florian Pittis a fost interzis in cluburile studentesti Ii deranja mult textul, isi aminteste Florian Pittis, de "calaii" regimului comunist, in ale cenzurii. Creatorii de folk au indraznit sa-si faca singuri textul, sa trimita un mesaj personal, spre deosebire de majoritatea interpretilor de muzica usoara. Mircea Florian, Dorin Liviu Zaharia (Chubby), Nicu Vladimir, Mircea Vintila, Doru Stanculescu erau periculosi, pentru ca-si scriau singuri textele. Doru Stanculescu avea in "Circul": "Invazia galbena poata sa vina, hrana de suflet si-asa e putina" si a trebuit s-o schimbe in "stolul lacustelor poate sa vina, hrana de suflet si-asa e putina...". Vali Sterian canta "Doamne, vino Doamne, sa vezi ce-a mai ramas din oameni", doar in concerte. Pentru radio, avea o varianta cu: "Mama, vino mama..." "La concert si la piesele de teatru era altceva. Cenzura se manifesta in zona produselor care puteau ajunge la Nicolae Ceausescu: o inregistrare, o emisiune de radio, de televiziune, un film, o carte, o pictura, o caricatura. La teatru si concerte nu venea «conducatorul»", spune Pittis. Nici pe Chubby Zaharia nu-l aveau la suflet comunistii. Chiar ii interzisesera mai multe aparitii. I s-a tras de la "Primavara baladelor", primul festival folk. Era organizat la Facultatea de Drept, iar din juriu faceau parte, printre altii, Adrian Nastase, Adrian Severin, Jean Maurer. Chubby Zaharia a venit cu Mircea Florian si cu Ceata Melopoica. Imbracase o ie romaneasca si cand a ajuns pe scena si-a scos ia - gen camasa de noapte - din pantaloni. Imaginea aceasta, la care s-au adaugat pletele pe care le purta Zaharia, au provocat un mare scandal. Cenzorii considerau, ajutati si de muzica usor mai ciudata pe care o canta folkistul, ca Zaharia arata a Iisus Hristos si ca evolutia sa, in general, are o tenta religioasa. Dupa prigoana din 1971, a disparut si chitara electrica. O mai gaseai doar in Club A si la Cluj, unde Adrian Moroianul fostul deputat si arbitru de fotbal, pe vremea aia student, organiza spectacole in Sala Sporturilor. Spunea ca strange fonduri pentru echipa de fotbal "U." Cluj. Avea aprobarea prim-secretarului de la Cluj, care "inchidea ochii". "Asa cum facea si Ion Iliescu, cat a fost la Timisoara. El i-a salvat pe cei de la Phoenix si de taiat parul, si de armata. Si acolo se mai putea. Se inchideau ochii, fara propaganda, fara batai in piept", spune Pittis. "Ce sa insemne folkul? Un om cu o chitara? Asta s-ar putea sa insemne si bluesul. Un om care isi canta propriile compozitii? Si la blues se intampla lucrul asta. Folk este destul de apropiat de folclor... Sa fie oare nevoia de cultura a unor oamenii care si-au pierdut calitatea de tarani si n-au dobandit-o inca pe cea de oraseni? Sa fie o intoarcere la origini, pentru ca in antichitate versurile erau spuse acompaniate de un instrument, ceea ce se numeste melopeea? Folkul sa insemne numai cantecele de protest? O melodie populara cu autor cunoscut? Cine stie?! s-ar putea sa insemne toate la un loc..." Florian Pittis, director Radio 3 net

Daca «muzica tanara» a fost promovata de cineva in sensul calitatii adevarate, a fost promovata doar de Pittis, la spectacolul de la Teatrul «Bulandra», «Poezia muzicii tinere»Paul Grigoriu, realizator "Sfertul Academic" - Radio Romania Actualitati LA INCEPUT A FOST UN TANAR... La inceput a fost un tanar cu o chitara. Canta la strand, in tren, in excursii. "Ridicat pe o scena, acest tanar si-a mentinut valoarea", explica Florian Pittis cum a inceput fenomenul folk pe meleagurile noastre. La strand se "purta", mai ales, coloana sonora din vagabondul. La "Izvor", cei veniti sa se imbaieze dadeau bani ca sa asculte, la chitara, acordurile din filmele indiene la moda. Ulterior au aparut tinerii cu chitare in parcuri. "Cantau acolo, intr-un fel, materiale de «brigada artistica». Cel din liceu canta despre situatia din liceu, cu mici intepaturi la adresa profesorilor, la adresa colegilor. Ulterior au inceput sa-si compuna alt gen de versuri, nu cronici rimate, si s-a trecut la alt nivel. Oamenii se exprimau pe sine atat de bine, incat lucrurile au luat amploare. Au inceput sa cante in cluburi", isi aminteste Pittis. Fiind o perioada de "deschidere", intre ’65 si ’71, sinceritatile exprimate pe scena nu prea aveau urmari. Pentru mine, folkul este echivalentul voleiului. Voleiul a fost un sport de plaja, care ajuns la rangul de sport olimpic si-a dovedit valoarea. Folkul insemna un tanar cu o chitara care incerca sa creeze atmosfera la strand, in parc, in tren, in excursii. Ridicat pe o scena, si-a mentinut valoarea. Florian Pittis, director Radio 3 net