Doamna fara titlu domnesc

In spatele fiecarui barbat puternic se ascunde o femeie inteligenta. Dupa moartea sotului ei, Bogdan al II-lea, Maria-Oltea si-a crescut fiul, Stefan, pentru a deveni domnitor.

Acolo unde istoria nu are dovezi despre existenta unei persoane, legenda ajuta enorm intr-un demers mai ales ca aceasta are la baza un mic adevar. O data cu valorificarea unui important lot de izvoare scrise, in primul rand hrisoave domnesti din secolul al XV-lea, dar mai cu seama din epoca lui Stefan cel Mare, s-a constatat ca pe mama voievodului o chema intr-adevar Maria-Oltea. Se considera ca primul nume - Maria - a fost luat spre sfarsitul vietii, cand s-a calugarit, iar cel de-al doilea - Oltea - vine din zona Olt, loc de unde se tragea ea. Documentele sunt zgarcite in ceea ce priveste originile ei, de aceea a ramas loc de presupuneri si legende fabuloase. Una dintre ele o plaseaza pe Maria-Oltea in Oltenia, unde s-ar fi intalnit cu Bogdan al II-lea in vremea cand acesta se refugiase in Tara Romaneasca pentru a pregati, alaturi de ruda sa, Vlad Dracul, campania de luare a tronului. Alta poveste o aduce in sudul Moldovei, in satul Olteni, sat de valahi stramutati in aceste parti. Ambele opinii sunt apasate de semne de intrebare.

CASATORITA DE DOUA ORI. Actele si pomelnicele manastiresti arata ca, pana la Bogdan, Maria-Oltea mai fusese casatorita si mai avusese cinci copii: Ioachim, Ion, Carstea, Maria si Sora (informatie din "Pomelnicul de la Manastirea Bistrita", de Minea I.). Din casnicia unui moldovean de vita nobila, Bogdan, si a unei frumoase valahe de origine sociala mai modesta, Oltea, din care cauza numele parintilor ei nu se intalnesc in documentele vremii, s-a nascut viitorul domn al Tarii Moldovei - Stefan cel Mare. Dupa calculele autorilor, Maria trebuie sa fi fost cam de aceeasi varsta cu Bogdan, adica in jur de 35 de ani, cand si-au pus la cale casnicia, care trebuia sa fi avut loc cam prin 1440. Aceasta nu a fost oficializata sau recunoscuta, de unde vine si parerea ca Stefan ar fi un copil bastard, de altfel, ca si tatal sau. De aceea, pe parcursul celor doi ani cat a domnit Bogdan al II-lea, intre 1449 si 1451, dar si dupa aceasta, pana la moartea ei, Maria-Oltea, spre deosebire de sotiile altor voievozi moldoveni, nu a fost niciodata numita "doamna", adica sotie de domn. Cauza ar fi constituit-o originea sa modesta sau ca mai fusese casatorita anterior. Nici piatra ei de mormant nu o onoreaza cu acest titlu voievodal.

CURAJ INCREDIBIL. Dupa ce, in 1451, Bogdan al II-lea este atacat si ucis, Maria-Oltea ramane pentru a doua oara vaduva. Ea reuseste sa ii salveze pe Stefan si pe ceilalti copii, fugind apoi pentru sase ani din Moldova si tainuindu-si identitatea si locul de refugiu. Dintre rudele apropiate ale Mariei-Oltea este cunoscut doar fratele ei - Vlaicul, care, se pare, a facut parte din sfatul domnesc al lui Bogdan al II-lea si pe care Stefan cel Mare il va mentiona in hrisoavele sale domnesti ca "unchiul nostru Vlaicul". Impreuna cu sora lui, Vlaicul a incercat sa il faca pe Stefan sa constientizeze ca este fiu de domnitor si ca trebuie sa isi doreasca la randul sau domnia Moldovei. In primii sai ani de domnie, Maria-Oltea este alaturi de fiul sau in organizarea actiunilor politice interne si externe. Catre sfarsitul vietii se retrage la manastire.

IDENTICI. Legendele atribuie trasaturile voievodului, descrise de Grigore Ureche in "Letopisetul Tarii Moldovei", mostenirii Mariei-Oltea. Este caracterizat ca om harnic, viteaz, priceput in treburile tarii si iute la manie. Din "Tetraevanghelierul" calugarului Nicodim, scris in 1473 si daruit Manastirii Humor, aflam ca Stefan avea fata rotunda, ochii albastri si ageri, sprancenele groase si arcuite, nasul drept, mustata plina, balai la chip, cu pletele blonde si ondulate, fruntea inalta si boltita, iar in portretul facut de Grigore Ureche, voievodul apare ca "un om nu mare de statu". Toate acestea, se pare, au fost mostenite, de asemenea, de la mama sa, deoarece nimeni dintre predecesorii sai pe linie paterna nu ar fi avut aceste semnalmente, in special statura joasa, iesita din comun a voievodului. Desi se credea ca murise pe la 1464, conform traditiei orale perpetuate, mama voievodului era considerata inca vie chiar si la 1476, cand, dupa pierderea bataliei de la Razboieni, il intampinase pe Stefan la portile Cetatii Neamtului. Pana la urma, nu se stie cu adevarat daca, dupa luarea scaunului domnesc de catre fiul ei, Stefan, Maria-Oltea a ramas la Curte sau s-a calugarit in scurta vreme, spre a-si afla alinare si liniste si spre a-si petrece timpul in rugaciuni intru iertarea pacatelor.

Pergamentul prin care la 9 iulie 1466 Stefan Voievod, cu sfatul Mitropolitului Teoctist si al episcopului Tarasiem, daruieste si intareste Manastirii Pobrota o serie de bunuri

Manastirea Probota a fost construita inainte de 1464, cand se stinge din viata Maria-Oltea. Stefan Voievod inalta la aceasta manastire o noua si frumoasa biserica de piatra, unde a fost inmormantata mama sa si, dupa cum se admite, au fost reinhumate, in noul lacas, si osemintele tatalui sau, devenind astfel prima necropola domneasca a lui Stefan cel Mare.

De aceea, pe parcursul celor doi ani cat a domnit Bogdan al II-lea, intre 1449 si 1451, dar si dupa aceasta, pana la moartea ei, Maria-Oltea, spre deosebire de sotiile altor voievozi moldoveni, nu a fost niciodata numita "doamna", adica sotie de domn.

PRIMA NECROPOLA DOMNEASCA Prin anii ’80 ai secolului al XV-lea, Stefan a comandat si a pus lespezi de mormant cu inscriptii tuturor stramosilor sai. Lespedea de mormant a mamei sale, confectionata din marmura alba, a fost descoperita in 1904 in curtea Manastirii Probota, situata in apropiere de satul Reuseni, manastire construita inainte de 1464, cand se stinge din viata Maria-Oltea. Stefan Voievod inalta la aceasta manastire o noua si frumoasa biserica de piatra, unde a fost inmormantata mama sa si, dupa cum se admite, au fost reinhumate (in noul lacas) si osemintele tatalui sau. "MUMA LUI STEFAN CEL MARE" DE D. BOLINTINEANU "Un orologiu suna noaptea jumatate./In castel in poarta oare cine bate?/ - «Eu sunt, buna maica, fiul tau dorit;/ Eu, si de la oaste ma intorc ranit./ Soarta noastra fuse cruda asta data:/ Mica mea ostire fuge sfaramata./ Dar deschideti poarta.../ Turcii ma-conjor.../ Vantul sufla rece... Ranile ma dor!»/ Tanara domnita la fereastra sare./ - «Ce faci tu, copila?», zice doamna mare./ Apoi ea la poarta atunci a iesit/ Si-n tacerea noptii astfel i-a vorbit:/ - «Ce spui tu, straine? Stefan e departe;/ Bratul sau prin taberi mii de morti imparte./ Eu sunt a sa muma; el e fiul meu;/ De esti tu acela, nu-ti sunt muma eu!/ Insa daca cerul, vrand sa-ngreuieze/ Anii vietii mele si sa ma-ntristeze,/ Nobilul tau suflet astfel l-a schimbat;/ Daca tu esti Stefan cu adevarat,/ Apoi tu aice fara biruinta/ Nu poti ca sa intri cu a mea vointa./ Du-te la ostire! Pentru tara mori!/ Si-ti va fi mormantul coronat cu flori!»/ Stefan se intoarce si din cornu-i suna;/ Oastea lui zdrobita de prin vai aduna./ Lupta iar incepe.../ Dusmanii zdrobiti/ Cad ca niste spice, de securi loviti." POMENIREA CELOR MORTI Lespedea asezata la mormantul mamei lui Stefan are urmatoarea inscriptie in limba slavona: "Acesta este mormantul roabei lui Dumnezu Oltea, mama domnului Io Stefan voievod, care a murit in anul 6973 «1464» noiembrie 4". Ulterior, cu ocazia zidirii de catre Stefan a altor biserici si manastiri, de fiecare data voievodul pomenea in pisaniile lor, in mod obligatoriu, numele parintilor sai. Un sir de biserici si manastiri cu hramul Nasterea Maicii Domnului si Adormirea Maicii Domnului a fost inaltat si intru invesnicirea memoriei mamei sale.

Articol realizat cu sprijinul Directiei Arhivelor Nationale Istorice Centrale
Bibliografie: Andrei Esanu, Valentina Esanu - "Epoca lui Stefan cel Mare. Oameni, destine, fapte", aparuta la Editura Institutului Cultural Roman, 2005