Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
DE LA DIRECTIA SANITARA
S-a cantat la nunti, la taieri de mot, la inmormantari. "Dragoste la prima vedere" s-a vandut in peste 600.000 de exemplare.
In anii â70, toata lumea il iubea pe Ilie Micolov. Peste tot pe unde mergea sa cante, oamenii aruncau cu banii, in nestire. Avea 2.600 de lei pe luna si facea niste ciubucele care depaseau de vreo doua ori "salarul".
Jurnalul National: De cand exista "Dragoste la prima vedere"?
Ilie Micolov: Din 1983. Eu am compus-o, eu
am scris versurile.
Cati ani aveai?
34 de ani. Am inceput sa cant foarte tarziu, la 29 de ani. Lucram la Directia Sanitara a judetului Suceava, ca economist, si o data cu aducerea la cunostinta a pieselor mele, unii oamenii din radio au inceput sa ma difuzeze. Bumerangul s-a intors cu saci de scrisori in redactie.
Nu s-au sesizat autoritatile?
(Rade) Autoritatile culturale mi-au facut propunerea de a scoate un disc. Doina Caraman Fotea m-a ascultat, i-am placut si asa am primit comanda unui disc de autor, pe care l-am lucrat cu Mircea Dragan.
Este vorba despre "Dragoste la prima vedere"?
Da. Piesa care intr-o luna a cucerit piata a dat numele discului. Se canta peste tot, de la nunti, taieri de mot, cereri in casatorie pana la decese.
Si la inmormantari? Nu cumva este un banc?
Sigur nu e! La Constanta, un decedat a lasat in testament sa fie inmormantat cu piesa mea, langa sotia lui. Asa ca fanfara i-a cantat "Dragoste la prima vedere" pe ultimul drum!
Un băiat de 18 ani riscă 20 de ani de închisoare după o vacanță cu familia în Dubai. De ce este acuzat
Citește pe Antena3.ro
Spaga de 20 de lei
Cum ai debutat?
Am fost solicitat de un prieten de-al meu, director la Casa de Cultura din Suceava. Avea sarcina de partid sa trimita un folkist la festivalul din Barlad. Stia ca am o chitara acasa si mi-a facut propunerea: "Iti dau cinci zile libere, iti platesc diurna, te duci, te inscrii la concurs, dar nu trebuie sa participi. Se considera indeplinita sarcina, din momentul in care figurezi in caietul de concurs". Comitetul de Arta si Cultura de atunci m-a scos de la serviciu si m-a trimis la Barlad. Pentru ca aveam mai mult de 19 ani, nu am putut sa ma cazez la internatul liceului. Si m-am dus la hotel. Bineinteles ca n-am gasit nici o camera. Cu chiu, cu vai, dupa o spaga de 20 de lei - erau bani pe vremea aia! - am primit o camera, care totusi era rezervata de Bucuresti pentru un personaj important. Doar ca la ora 23:00 a venit receptionerul la usa si mi-a comunicat ca sosise persoana de la Bucuresti.
Cine era?
Nicu Alifantis. Asa mi-am schimbat cariera si viata. Cand l-am vazut la usa, am intepenit. La vremea accea, el canta "Traiasca Romania, traiasca tricolorulâ¦". Era un personaj care umplea stadioane. Grecul a fost extraordinar! Mi-a spus de cum a intrat: "Imi permiteti sa innoptez cu dumneavoastra? Fiecare cu patul lui, pana maine, cand se rezolva problema". L-am poftit inauntru. Apoi m-am aciuat in patutul meu, cu paturica pan-la gat.
Ti-era frig din cauza emotiilor?
Da. Mai ales ca-mi ceruse chitara, pe care eu o ascunsesem de rusine. Era totusi Nicu Alifantis. Dar, pana la urma, m-am bagat sub pat si am scos chitara. M-a pus sa cant in fata lui. I-am zis ca nu-mi permit. Atunci el a inceput sa cante "E frumos, e prea frumos la tine-n suflet", doar-doar mi-o face pofta⦠Dupa vreo doua guri de vin, am prins si eu curaj. M-a intrebat daca sunt profesionist. "Nu, domne, eu sunt economist. N-am treaba cu chitara! Cant cu ea doar in baie sau atunci cand ma lasa nevasta-mea", i-am raspuns. Imediat pleca din camera. S-a intors peste cateva minute. Dar nu era singur.
A mai adus un coleg de camera?
(Rade). A venit cu Anda Calugareanu. Era ora 1:00 noaptea. Cand am vazut-o, mi-au dat lacrimile. Nu-mi venea sa cred. "Ia canta, mai, malai mare!", mi-a ordonat pe un ton prietenesc Nicu Alifantis. Si am cantat. Iar Anda m-a intrebat unde am stat, de nu ma auzise pana atunci. Si mi-a zis sa ma prezint la festival.
Varul lui Gil
Te-ai prezentat, si ai castigat?
Nici nu am inceput bine sa cant, ca a sarit sala in sus. Mi s-a cerut sa mai cant o data piesele. Si castigatorul concursului a iesit Ilie Micolov!
Ai schimbat Directia Sanitara cu mu-zica?
In 1979 mi-am dat demisia si am plecat pe Litoral, cu chitara sub brat. Am umblat din crasma-n crasma, dar nimeni nu ma primea sa cant. Mai aveam 26 de lei in buzunar, pe care-i oprisem pentru a-mi cumpara bilet, sa ma intorc la Suceava. Voiam sa-i rog sa ma primeasca inapoi. Cand nu mai speram, barmanul Moldovan de la Restaurantul Balea din Neptun mi-a dat o ciorba si m-a pus sa-i arat daca stiu sa cant. Am inceput cu repertoriul lui Gil Dobrica. Imediat a iesit bucatarul cu bucataresele din bucatarie, crezand ca a venit Gilache!
Te-au angajat?
Da, desi n-aveam atestat si n-aveau cum sa ma plateasca. Am stabilit cu patronii sa-mi dea de la ei din buzunar cate 50 de lei pe seara. Am ramas pana la sfarsitul sezonului. Imi mergea foarte bine. Aveam 2.600 de lei pe luna si incepusem sa fac niste ciubucele care depaseau de vreo doua ori "salarul"!
Oamenii aruncau cu banii
Ai ajuns si-n Bucuresti, la Teatrul Tanase!
M-au angajat ca sunetist. Dar eu cantam si la Athen...e Palace, jos, in barul de noapte. Faceam ciubucuri. Aruncau oamenii cu banii, in nestire!
Cand ai inceput sa canti si-n teatru?
In ziua in care Nicu Dumitrescu a anuntat ca pleaca. Spectacolul lui Puiu Calinescu era facut in asa fel, incat daca lipsea un om se dadea peste cap totul. Dumnezeu sa-l ierte pe Puiu! Avea un fler extraordinar. M-a trimis sa ma imbrac la garderoba teatrului, cu pantalon alb si bluza neagra, mi-a pus chitara de gat si m-a scos in scena. Din prima seara, de la primul cantec, am facut bis. Colegii din teatru mi-au sarit in cap. Unde se mai pomenise ca sunetistul sa cante si sa i se mai ceara si bisuri! Numai ca Puiu Calinescu le-a zis: "Daca nu mai canta Ilie, nu mai joc nici eu!".
A fost dragoste la prima vedere cu Puiu Calinescu?
(Rade) De la el am furat meseria de actor. Ma lua cu el la toate susanelele. Eu cantam, el juca.
"In 1979 mi-am dat demisia si am plecat pe Litoral, cu chitara sub brat. Am umblat din crasma-n crasma, dar nimeni nu ma primea sa cant. Mai aveam 26 de lei in buzunar pe care-i oprisem pentru a-mi cumpara bilet, sa ma intorc la Suceava. Voiam sa-i rog sa ma primeasca inapoi. Cand nu mai speram, barmanul Moldovan de la Restaurantul Balea din Neptun mi-a dat o ciorba si m-a pus sa-i arat daca stiu sa cant. Am inceput cu repertoriul lui Gil Dobrica.
Dumnezeu sa-l ierte pe Puiu! Avea un fler extraordinar. M-a trimis sa ma imbrac la garderoba teatrului, cu pantalon alb si bluza neagra, mi-a pus chitara de gat si m-a scos in scena. Din prima seara, de la primul cantec, am facut bis. Colegii mi-au sarit in cap. Unde se mai pomenise ca sunetistul sa cante si sa i se mai ceara si bisuri! Numai ca, Puiu Calinescu le-a zis: «Daca nu mai canta Ilie, nu mai joc nici eu!»." - Ilie Micolov
|
DRAGOSTE... LA PRIMUL VIDEOCLIP, DUPA 23 DE ANI
| ||
|
