Facut in taina

Perioada Postului Mare este a rugaciunii, a comuniunii cu Dumnezeu. Si prilej de meditatie asupra cuvintelor celor care au slujit Bisericii.

Se intampla multe lucruri specifice si unice in saptamanile Postului Mare: muzica din biserica se canta pe tonuri mai triste, cantarile amintesc caderea noastra, dar si putinta de a ne ridica, cu ajutorul lui Dumnezeu, slujbele sunt mai lungi si cuprind rugaciuni cum ar fi cea a Sfantului Efrem Sirul, Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul sau Liturghia Darurilor mai-inainte sfintite. Mai e si retinerea de la bucate, pe care ar fi bine sa o insotim cu lecturi din Biblie si alte carti duhovnicesti, pentru a ne curati macar launtric.

SMERITA INTELEPCIUNE. Iata in ce fel au inteles si au definit postul unii dintre cei mai mari asceti ai crestinismului, de la care ni s-au pastrat cuvinte de invatatura, sfaturi sau cugetari sub forma de sentinte: "Fratilor, imbuibarea pantecelui este maica desfranarii, iar postul si infranarea este bogatia sufletului; deci aceasta sa ne silim sa o castigam cu smerita intelepciune, pazindu-ne de mandrie, placere si lauda oamenilor, care este maica tuturor rautatilor".

Apostolul Pavel ne recomanda ca este bine ca inima noastra sa fie intarita prin har, nu "prin mancari care n-au slujit la nimic celor ce le-au pazit". Postul, adevaratul post, trebuie facut in taina, pentru Dumnezeu, nu pentru oameni. "Ci tu, cand postesti, unge-ti capul si spala-ti fata - ne invata Mantuitorul - ca sa arati ca postesti nu oamenilor, ci Tatalui tau, care este in ascuns...". Si tot Mantuitorul ni-l arata pe Fariseul, care se lauda in rugaciunea sa astfel: "Eu postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate veniturile mele...". Este postul fatarniciei, nu al credintei, care nu are nici o valoare in fata lui Dumnezeu. Despre acest soi de post vorbeste Domnul prin gura prorocului Ieremia: "Caci, chiar daca vor posti, tot nu le voi asculta rugaciunile".

POSTUL ADEVARAT. Arhimandritul Cleopa Ilie, plecat catre ceruri in 1998, spunea ca "infranarea statornica este temelia moralei crestine; dar nu orice infranare, ci numai aceea inchinata Domnului si implinita cu intelepciune, dupa dreptatea legii lui Dumnezeu. Toata faptura este buna si vrednica sa fie folosita de om. Dar nu toti oamenii sunt facuti pentru toate lucrurile din lume". Cuvintele arhimandritului Teofil Paraian, de la Manastirea Brancoveanu, Sambata de Sus, intaresc si ele importanta Postului Mare: "O fapta de virtute, cu lucrare de infranare a poftelor trupului si de intarire a vointei, o forma de pocainta, deci un mijloc de mantuire".

Sfanta Biserica spune ca, pe langa rugaciunile de seara si de dimineata pe care le rostim in mod obisnuit, in tot cursul anului, in Postul cel Mare este bine a se citi rugaciuni de pocainta. Foarte important este ca "Pentru a fi pe placul lui Dumnezeu, postul adevarat trebuie insotit de iubirea fata de aproape si trebuie sa cuprinda o cautare a adevaratei dreptati" (Isaia 58,2-11).

Sa traim timpul postului golindu-ne de tot ceea ce este pacat, pentru a putea canta cand va fi timpul Praznicului Invierii Domnului: "Hristos a inviat din morti,/Cu moartea pe moarte calcand/Si celor din morminte/Viata daruindu-le".

RUGACIUNE DE POCAINTA "Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanie si al grairii in desert nu mi-l da mie. Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei, daruieste-l mie, robului tau. Asa, Doamne Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin." Aceasta rugaciune mai este numita si a Sfantului Efrem Sirul (306-373), parinte si scriitor al Bisericii siriene. SA NU FACI NICI UN RAU O scriere a Parintilor Apostolici scoate in evidenta semnificatia spirituala a postului: "Dumnezeu nu voieste un post desert, caci cine posteste astfel lui Dumnezeu nu savarseste nimic pentru dreptatea sa. (...) Sa nu faci nici un rau in viata ta si sa slujesti Domnului cu inima curata. Pazeste poruncile Lui, umbland in randuielile Lui si nici o pofta rea sa nu se suie in inima ta. Crede insa lui Dumnezeu si daca te vei teme de El si te vei infrana de orice lucru rau, vei trai pentru Dumnezeu (...)". CA UN MINCINOS VEI FI "De bucate postind, suflete al meu, si de pofte necuratindu-te, in desert te lauzi cu nemancarea; ca de nu ti se va face tie pricina de indreptare, ca un mincinos vei fi neplacut Domnului, si demonilor celor rai te vei asemana, care niciodata nu mananca. Deci cauta sa nu faci netrebnic postul pacatuind; ci nemiscat sa ramai fata de pornirile cele fara de cale, parandu-ti ca stai inaintea Mantuitorului Celui ce S-a rastingnit" (samoglasnica zilei de la stihoavna utreniei din Miercurea branzei).