Fiecare mama este o Regina

In ciuda celor care afirma ca Regina Maria nu a fost o mama prea grijulie, atentia ei fiind indreptata catre alte lucruri, ea a gasit totusi timp sa scrie mai multe nuvele si povesti pentru copii. Marturie a educatiei pline de naturalete si firesc stau sutele de fotografii in care Maria apare alaturi de copiii ei, Carol, Elisabeta, Marioara, Nicolae, Ileana si Mircea.

Primul nascut a fost Carol al II-lea la 15 octombrie 1893. Carol al II-lea, regele roman despre care s-au scris cele mai multe monografii, a fost botezat, la 17 octombrie, cu alai mare in Manastirea de langa Sinaia. De educatia lui s-a preocupat regele Carol I personal, mandru si fericit ca pruncul ii purta numele. I-a adus guvernante engleze pentru a vorbi si limbile straine, primele studii facandu-le cu profesori romani pentru a invata limba, literatura, istoria, geografia tarii.

VLASTARUL REGAL. La 20 de ani, cand se stingea Carol I, vlastarul regal era un june zvelt, foarte bine cultivat si instruit, de o personalitate debordanta. A urmat o tinerete traita la maximum care a pricinuit o enorma suferinta si indignare atat in randul Casei Regale, cat si al poporului. Carol se stinge din viata in 1953, la 59 de ani.

UNIVERSUL COPILARIEI. In 1894 se nastea cel de-al doilea copil, o fata care lua numele bunicii sale Elisabeta. Ea se casatoreste in 1921 cu regele George al II-lea al Greciei care moare in 1947, insa cei doi divortasera in 1934. Elisabeta se intoarce in tara stabilindu-se initial la Peles, rememorand universul copilariei. Dorind insa sa traiasca singura, departe de aventurile grosolane ale fratelui mai mare, ea se stabileste in Banat, in localitatea Banloc. Pleaca definitiv din tara la 4 ianuarie 1948 in trenul ce ducea familia regala (regele Mihai, regina mama Elena, Ileana) in exil. S-a stabilit la Cannes pe Coasta de Azur, unde si-a castigat painea dand lectii de pian. S-a stins din viata la 15 noiembrie 1956, la 62 de ani.

Principesa Marioara, sau Mignon cum era alintata de cei dragi, a fost cea mai rasfatata dintre copiii Reginei Maria. Fotografiile pastreaza inca vie legatura dintre mama si fiica

RASFATATA. Cel de-al treilea copil, tot o fata, Marioara (Mignon), s-a nascut in 1900. In 1922 se casatoreste cu regele Alexandru I Karagheorghe al Iugoslaviei si devine regina. A ramas insa vaduva in 1934, sotul fiind asasinat la Marsillia. A avut 3 copii: Tony, Andy si Petru al II-lea al Serbiei, rege intre 1934-1945. Anii exilului au fost grei si pentru ea, stabilindu-se abia in 1960 in America, la initiativa surorii Ileana, devenita maica Alexandra. Acolo avea sa-si gaseasca sfarsitul in 1961, nemaiputand revedea niciodata nici Pelesul, nici Cotroceniul.

BUN SFATUITOR. Al patrulea copil a fost Nicolae, nascut in 1903. El s-a casatorit in 1931 cu Ioana Doletti, pe ascuns, fapt ce a atras mania fratelui mai mare, Carol al II-lea, care l-a expulzat din tara, invinovatindu-si fratele pentru ceva ce el insusi facuse. Nicky, cum ii spuneau cei dragi, nu a facut niciodata abuz de puterea de care dispunea, neincercand niciodata sa ocupe tronul, servind cu loialitate tara, fiind un bun sfatuitor al copilului rege Mihai in anii cand tatal sau parasise tronul. In 1960 Ioana Doletti moare, iar printul se recasatoreste cu Thereza Figueira de Mello, alaturi de care va trai ultimele decenii de viata in Elvetia. A murit in iulie 1977, avand aproape varsta ilustrului Carol I.

Cel de-al cincilea copil era o fata, Ileana, nascuta in 1909. Ea se casatoreste in 1931 cu principele Anton de Austria din casa de Habsburg avand cu acesta 6 copii, la fel ca mama ei. Dupa moartea sotului se casatoreste cu doctorul Stefan Isarescu, iar dupa 1960 se calugareste devenind maica Alexandra, stareta manastirii ortodoxe romane din Elywood City, Pensylvannia. Moare in 1991 dupa ce a vizitat Romania postrevolutionara, in special Branul atat de drag ei.

Micul print Mircea a fost tinut scurta vreme in brate de Regina Maria, iar de la moartea lui prematura aceasta i-a dedicat majoritatea rugaciunilor ei

DURERE DE MAMA. Cel de-al saselea copil, Mircea, s-a nascut in 1913, insa a murit 3 ani mai tarziu de febra tifoida. Despre el Regina Maria scria in "Povestea vietii mele", Editura Moldova, 1991: "Mircea era un baietel dragalas. El si Ileana se iubeau mult. Nu era un copil usor de strunit si o punea adesea in incurcatura pe Woodfield (bona lui engleza), Nini - poreclita de copii. Ea nu putea sa iasa la capat cu un omulet atat de neascultator si indaratnic. Dar Ileana avea asupra lui o inraurire, de pe atunci atat ea, cat si Mignon aveau sentimente de mama. Intr-o dimineata, Mircea nu s-a simtit bine. Nu sunt o mama prea usor ingrijorabila, dar in aceasta atmosfera a razboiului orice pare apasator, plin de spaima." De ziua ei, 29 octombrie 1916, primeste multe flori, felicitari, dar nu este capabila sa scoata vreo vorba. "Ma simteam ca de piatra, fara lacrimi, fara cuvinte. Eram toata numai o ruga nerostita." La 2 noiembrie 1916, "Mircea a murit la ora 9:00, cu mana lui intr-a mea. E Ziua Mortilor…Am ingropat pe Mircea in vechea biserica de la Cotroceni. Pomii din curte isi scuturasera toata frunza…" Putem afirma fara teama de a gresi ca Regina Maria era o femeie care iubea copiii, marturie stand faptele sale pline de caldura sufleteasca. A botezat copiii sarmanilor, ai celor care nu aveau nimic pe lume, daruia cate ceva la fiecare sarbatoare tuturor pruncilor pe care ii intalnea si tocmai pentru bunatatea ei si apropierea de popor a fost atat de iubita. Cu lumea la picioarele lor, fiecare dintre copiii Reginei Maria a avut un destin unic.

"Alegerea unei guvernante pentru fiul nostru a fost un prilej pentru unchiul de a-si pune in joc toate bateriile. Mai intai, declara ca Romania nu ar primi niciodata o educatoare straina care sa nu fi crescut mai inainte un rege sau o regina; era cu neputinta ca sotul meu sau eu sa avem amestec in alegerea ei." - Regina Maria, "Povestea vietii mele", Editura Moldova, 1991

"De buna seama, eram inca foarte tanara si aveam multe de invatat, insa dragostea de mama era cat se poate de puternica; imi adoram copiii si faptul de a ne sili sa traim alaturi de o fiinta care-si primea poruncile de la altii, fusese o greseala care zdruncina totul." - Regina Maria, "Povestea vietii mele", Editura Moldova, 1991

"Mignon era pe atunci cea mai mica si cea mai rasfatata dintre copiii mei; avea vreo 4 ani si era un copil cu care s-ar fi putut fali orice mama. Copiii mei, de la cea mai frageda varsta, au fost invatati sa ia parte la ceremoniile oficiale; li se parea ceva cu totul firesc si ii obisnuisem sa le pricinuiasca placere si nu sfiiciune." - Regina Maria, "Povestea vietii mele", Editura Moldova, 1991

AMINTIRI IN ALB SI MOV Profesoara Lelia Radulescu povesteste: "Cand eram copil, mama ma fascina cu amintirile ei despre perioada traita in Cadrilaterul romanesc. Dupa 1935, Regina petrecea foarte mult timp la Balcic. Imbracata in alb, colinda localitatile din jur intr-o masina decapotabila. Statea de vorba cu oamenii, le asculta pasurile. Bunicul meu, care era primar, se casatorise cu o bulgaroaica si regina o tachina mereu pe bunica: «ti-ai luat barbat roman de-al nostru, pentru ca-i frumos si destept. Imi place asta.» Intr-un an, de Pasti, mama isi aminteste ca regina le-a adus ei si surorilor cate un ou de ciocolata legat cu fundita mov." UNEORI BUNATATEA PRETUIESTE MAI MULT DECAT FRUMUSETEA In satul Teche, porcar era un turc sarac, Cadir, caruia ii murise nevasta si ramasese cu un copil. Trecand prin sat, regina a vazut baiatul porcarului si impresionata de starea lui, a trimis aghiotantul la pravalia lui nea Prodan sa-i cumpere haine copilului; de atunci s-a interesat mereu de soarta lui. Trecerea reginei prin satele din jurul Balcicului era anuntata mereu prin jandarmi. Intr-o zi, o fetita saraca din Ceatalar s-a apropiat de masina si i-a strigat reginei: "Mama regina, ia-ma si pe mine." Regina a zambit induiosata si s-a interesat de situatia copilei. Avea o familie numeroasa si saraca. Oamenii isi amintesc ca regina trimitea mereu bani si ajutoare acelei familii. Una dintre doamnele de companie ale reginei era Zigri, o turcoaica renumita pentru frumusetea ei, dar mai ales pentru savoarea cafelelor preparate de ea. Dupa 1940, Zigri si-a deschis cafenea la Macin, in Dobrogea, unde s-au stabilit si bunicul meu si alti refugiati din Cadrilater. Acolo isi petreceau timpul, depanand amintiri despre Regina Maria si prietenii din Bulgaria. BUJORI PENTRU PRINTESA-MAMA ELENA Cand trecea odata prin satul Vacareni (Tulcea), Regina Maria a botezat fetita unui localnic, Neculai Ureche. I-a pus numele Elena si a fost generoasa cu ea. Mama isi aminteste ca intr-un an, de Constantin si Elena, la Teche era "Zbor" (un fel de iarmaroc). Regina venise insotita de principele Mihai si Printesa-Mama Elena. Regina Maria a ramas in masina si a stat de vorba cu oamenii, iar principele si mama sa s-au plimbat prin padure. Cand s-au intors, principele avea bratul plin cu bujori de padure pe care i-a daruit mamei sale. A fost singura data cand Printesa-Mama Elena a fost vazuta la Balcic. (Profesoara Lelia Radulescu, Biblioteca Ioan Slavici - Bucuresti)