Din când în când privesc în oglinda timpului. Îmi place să descopăr oameni şi locuri de altădat’, să răsfoiesc ziarele şi cărţile din perioada interbelică, să văd, prin ochii călătorilor străini care au trecut prin Ţările Române, chipul boierilor ori al oamenilor simpli de acum câteva sute de ani, să privesc fotografiile îngălbenite de vreme, cu colţurile îndoite, de o claritate ireproşabilă, din care îmi zâmbesc doamne, domnişoare sau domni, celebri sau anonimi... Ce vremuri! Ce tabieturi! Ce chipuri luminoase! Ce ţinută! Ce stil! Politeţe, bună cuviinţă, la tot pasul! Este rafinamentul unei lumi apuse, spre care privim din când în când cu admiraţie! La Belle Epoque, cum numesc francezii perioada de la finele secolului al XIX-lea până în preajma Primului Război Mondial, este definitorie pentru construirea imaginii feminine suave, dar cu personalitate care domină viaţa mondenă şi artele. În acei ani, doamnele, îmbrăcate elegant, etalându-şi evantaiele, însoţite de domni manieraţi, porneau la plimbare, cu trăsurile, pe bulevardele pietruite ori podite cu bârne. Tot în acei ani, mersul pe jos făcea piciorul frumos, oamenii, mai puţini la număr, se cunoşteau unii cu alţii, iar veştile zburau ca gândul, fără să fie nevoie de vreo tehnologie de ultimă oră pentru asta. Frumuseţea era mână-n mână cu cochetăria! Cochete erau ţărăncile ce purtau splendide costume populare! La fel de cochete erau doamnele care adoptau ţinute deosebite, croite după tipare de ultimă modă! Vă invităm, aşadar, în lumea tainică de odinioară, în budoarele familiei regale, la baluri, pe bulevarde şi pe uliţele satelor să admiraţi frumuseţea de altădată!