x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Suplimente Editie de colectie Gata de lansare şi acum!

Gata de lansare şi acum!

de Vlad Teodorescu    |    11 Mai 2011   •   19:32
Gata de lansare şi acum!
Sursa foto: Arhiva personală Dumitru Prunariu/

Zvelt, rapid, cu pri­vi­rea mai vie decât te-ai fi putut aştepta după o viaţă de om de­dicată în în­tre­gi­me carierei militare, ţinând geanta diplomat cu naturaleţea cu care a primit ani de-a rândul onorul de la regimentul de gardă.

Şi punctual ca un ceas elveţian, pă­rând el însuşi gata pentru decolare la exact 30 de ani de când a participat la prima – şi singura până în acest moment – aventură în spaţiu a unui cosmonaut român. Este pă­re­rea pe care mi-am făcut-o în pri­me­le secunde în care m-am aflat în compania general-colonelului (rtr) dr Constantin Olteanu, ministrul Apărării Naţionale la momentul lansării în spaţiu a rachetei Soiuz, la bordul căreia s-a aflat şi românul Dumitru Prunariu.

"Acest istoric eveniment, spune generalul Olteanu, a fost precedat de o perioadă de intensă pregătire a candidaţilor cosmonauţi. Ministrului Apărării Naţionale i-a revenit sar­cina selecţionarii viitorilor cos­mo­nauţi şi a pregătirii acestora în do­meniul aeronautic şi al pregătirii fizice specifice.

În final, în urma unor examene riguroase, a unor probe complexe desfăşurate la "Spitalul Central pentru cercetări ştiin­ţifice pentru aviaţie" din Moscova, au rămas doi candidaţi, maiorul inginer Dumitru Dediu şi loco­tenen­tul-major inginer Dumitru Prunariu. Activitatea ofiţerilor selecţionaţi a continuat la centrul de pregătire "Iuri Gagarin". I-au urmat şi soţiile. În perioada cât a durat pregătirea în vederea zborului extraterestru, organele de specialitate române au avut o permanentă legătură cu cele similare sovietice."

Varianta românească
Au urmat multe şi lungi întru­niri pe tema pregătirii viitorilor cosmonauţi. La una dintre ele, îşi aduce aminte generalul Olteanu, delegaţia română chiar a reuşit să impună anumite schimbări, ceea ce, în contextul politic de atunci, era cu ade­vărat foarte greu de obţinut.

"Lucră­rile erau prezidate de Konstantin Katusev, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri al Uniunii Sovietice. El a propus ca pe viitor lansarea cosmonauţilor să aibă loc în ordinea alfabetului chirilic, dar eu m-am ridicat şi am susţinut că acţiunea să se producă în ordinea în care cosmonauţii au parcurs programul de instruire şi care, în urma probelor trecute, au fost declaraţi apţi pentru zborul în cosmos. Vicepremierul sovietic nu şi-a însuşit pe loc propu­nerea mea, dar nici nu a respins-o. A spus că e interesantă şi a recomandat celor de la Centrul de pregătire a cosmonauţilor să ţină seama de ea. După modul în care a fost planificat zborul cosmonauţilor a rezultat că s-a avut în vedere propunerea prezentată de mine în circumstanţele menţionate."

Pe cât i-a permis programul, ge­ne­ralul Olteanu a fost în permanen­ţă în contact cu cei doi candidaţi, încercând să îi ajute, chiar şi de la distanţă, din punct de vedere al pregătirii tehnice, dar şi al celei psihologice. "Cunoşteau şi ei că de zburat trebuia să zboare doar unul. De multe ori am fost întrebat de ce Prunariu... În legătură cu această chestiune se impun câteva precizări. În principiu, pentru fiecare zbor se desemnau două echipaje, unul de bază şi unul de rezervă. Numirea cosmonauţilor care urmau să zboare se făcea doar cu puţin timp înaintea lansării. Competenţa de a stabili echipajele revenea în exclusivitate specialiştilor sovietici. Din punctul nostru de vedere era important doar faptul că un român va ple­ca în cosmos. Cred că această comi­sie, care s-a pronunţat pentru Du­mi­tru Prunariu, a ţinut seama, şi nu în subsidiar, de faptul că era mai tânăr. Eu consider că ambii ofiţeri ai Ar­ma­tei Române s-au comportat ad­mi­rabil, şi-au făcut cu cinste datoria."

"Mai întâi, spune generalul Ol­­­teanu, doresc să punctez câteva mo­men­te până am ajuns la cosmo­dro­mul Baikonur. La sfârşitul lunii martie 1981 mi s-a comunicat că programul de pregătire a celor doi cosmo­na­uţi s-a încheiat, că au trecut cu rezultate foarte bune exigentele probe ale verificării finale, ur­mând a fi planificaţi pentru lansare. Nu peste mult timp am fost înştiin­ţat asupra datei zborului echipajului mixt româno-so­vietic şi am fost invitat să particip la eveniment. Despre aceste momente importante, despre activitatea cosmonauţilor români îl informăm şi pe comandantul suprem Nicolae Ceau­şescu.

În vederea lansării m-am de­pla­sat, în fruntea unei delegaţii, la Mos­cova pe 13 mai 1981. A doua zi, după circa trei ore de zbor, am ajuns la cosmodromul Baikonur din Kazahstan. Dispuneam de destul timp, în­trucât lansarea era planificată la ora locală 23:21 (19:21, ora Bucureştiului), aşa că am avut suficient timp să vizi­tăm spaţiile tehnice în care se asamblau rachetele. Impresionant! O do­ta­re impresionantă, extrem de sofisticată, fără de care nu ar fi fost posibilă executarea unor pasiuni de o asemenea complexitate şi precizie. Gazdele ne-au explicat principiile constructi­ve ale rachetelor, materia­lele din care erau confecţionate, apa­ratura de verificare, precum şi echipamentele folo­site de cosmo­nauţi. Am vizitat, tot atunci, şi rampele de lansare şi ţin min­te că, un­deva în apropiere, am să­dit un pomişor care să amintească, peste ani, de istoricul eveniment.

În acea zi au avut loc două în­tâl­niri între delegaţia oficială ro­mâ­nească şi cei doi cosmonauţi ro­mâni. Prima dată s-au întâlnit cu circa cinci ore înaintea lansării, ocazie cu care şi-au făcut fotografii împreună. A doua oară s-au văzut cu puţin înainte de lansare, când se stabilise deja că va zbura Dumitru Pru­nariu. Acum, cei doi cosmonauţi se găseau în stare de carantină, într-un fel de seră, îmbrăcaţi în costum com­plet. Am comunicat cu ei printr-un dispozitiv din sticlă ce permitea conversaţia, i-am felicitat încă o dată, le-am urat succes şi ne-am promis să ne reîntâlnim sănătoşi la Bucureşti."

22 de milioane de cai-putere
Pentru a privi lansarea, delegaţia românească a fost condusă la o locaţie suficient de apropiată pentru a se putea urmări cu ochiul liber întregul "spectacol". "Trăiam clipe de mare încordare, îşi aduce aminte generalul, cu fiecare secundă, starea de tensiune şi emoţie creştea. Toţi care se aflau acolo erau copleşiţi de povara răspunderii pentru reuşită, îndeosebi după ce a început numărătoarea inversă. Era o linişte mormântală, se auzeau bătăile inimii. Mă aflam pentru prima dată în această tensionată, dar atât de fericită ipostază.

Când, în numărătoarea inversă s-a ajuns la zero, s-au dezlănţuit cei 22 de mili­oa­ne de cai-putere, valurile de flăcări s-au transformat în râuri de foc ce au pornit pe jgheaburile laterale din be­ton. S-a făcut ziuă pe o rază de câţiva kilometri, iar racheta s-a desprins încet din marea de văpăi. Apoi, viteza a crescut, înălţându-se către cer, în timp ce noi aşteptam cu înfrigurare momentul plasării pe orbita circumterestră. La un moment dat, la comanda Centrului de Dirijare, racheta pur­tătoare a efectuat o importantă manevră prevăzută în program. Precizia cu care s-a încadrat în parametri de zbor a însemnat încă un important succes. Atunci ne-am îmbrăţişat şi ne-am felicitat reciproc. Primul român păşea cu succes spre stele."

Potrivit celor convenite la plecare, în acel moment, printr-o linie telefonică directă cu Bucureştiul, l-a informat pe Nicolae Ceauşescu asupra reuşitei misiunii. După ce l-a ascultat, acesta "a apreciat izbânda şi mi-a cerut să transmit organizatorilor felicitările sale, felicitări primi­te cu plăcere şi mulţumiri de aceştia". A doua zi de dimineaţă, în timpul micului dejun li s-a servit lapte de cămilă şi au fost informaţi că zborul rachetei decurge normal.

Ajunşi din nou la Moscova în drum spre ţară, membrii delegaţiei s-au întâlnit la Ambasada României cu soţiile celor doi cosmonauţi, cărora le-au împărtăşit impresii trăite pe viu la lansare.

Echipajul cosmic comun româno-sovietic a încheiat cu succes misiunea după un zbor de 7 zile, 20 de ore şi 42 de minute. După perioada obligatorie de carantină, cei doi cosmonauţi s-au reîntors în ţară, fiindu-le conferite titluri şi distincţii. "Aş încheia re­memorarea strălucitului eveniment din 14 mai 1981 subliniind că, prin trimiterea primului său mesager în cosmos, românii şi-au înscris pentru totdeauna numele, cu mândrie şi cu demnitate, în rândul celor care au reuşit să facă acest salt legendar", a încheiat general-colonelul (rtr) dr Constantin Olteanu.

Citiţi toate articolele Ediţiei de colecţie a Jurnalului Naţional - România în odiseea spaţială

×