Incercare disperata de a fi om

"Sfinx a fost la fel de putin o formatie «rock» pe cat cred unii ca eu am fost cantaret de «folk». Sfinx a fost «altceva», punct."

Punct si de la capat. Cu amintirile din Sfinx ale lui Dan Andrei Aldea. Retras in Germania, "omul bun" ne-a aratat (gratie internetului) disponibilitatile sale de povestitor. Inainte de a intra in lumea lui Aldea, e interesant de stiut ca, prin 1962, Bibi Ionescu (bas) facea bigudiuri din tuburi Bergman si le vindea telefonistelor de pe platforma Pipera. Veniturile se duceau imediat pe instrumente. Fara sa-si dea seama, acele fete modeste i-au asigurat Sfinxului supravietuirea.

JEANSI COMOZI. "A existat pe vremea noastra si un public - mic, ce-i drept - care dorea «altceva», iar Sfinx a fost raspunsul la dorinta acestui public minoritar. N-am avut nici cea mai vaga afinitate cu «generatia Woodstock», pentru care am un dispret profund pana-n ziua de astazi. Cat timp nu m-a deranjat, am purtat par lung ca sa nu pierd timp cu tunsul. Cand m-am plictisit, am luat foarfeca si mi l-am taiat. Am purtat bluejeans pentru ca erau comozi. Cand mi-am dat seama ca, vrand-nevrand, acei bluejeans ma arunca intr-o anumita categorie, din acea clipa n-am mai purtat bluejeans, desi erau la fel de comozi. Cat despre «repetat, in fata oglinzii, pozitii corporale de Jimi Hendrix sau de Aerosmith sau de cine vreti dumneavoastra», doar n-o sa ma banuiti de atata prostovanie. Ar fi o insulta mai mare decat as putea suporta."

NOVICE. "Ce mai: Sfinx a fost altceva. Ce anume «altceva», nu stiu nici eu. Poate o incercare disperata de a fi oameni normali intr-un loc si un timp unde era greu sa fii om normal. Oameni normali in mijlocul unui ocean de zombi. Unde te uitai, la dreapta sau la stanga, vedeai doar zombi. Fireste, acum in Romania e altceva. E libertate. Nu mai esti un zombi fiindca te obliga cineva. Acum esti un zombi prin libera alegere... Ca sa cant la mare cu Sfinx, am fugit de acasa, de ma cauta saraca maica-mea cu militia. Eram inca minor, daca-mi amintesc bine, si un «greenhorn» (novice) cat incape. Cantarea se petrecea in Eforie Sud, la barul de noapte «Grota Nimfelor», unul dintre primele baruri cu iz occidental. Barul avea si program! Existau doua balerine care evoluau putin mai dezbracate! - si un maestru de balet, Teddy Gradinaru! Pentru copilul de mine, care nu calcase singur nici macar in bodega de la coltul strazii lui, era, asa cum va inchipuiti, motiv de cascat ochii mari. Aveam si un motiv personal de interes: o iubeam pe una dintre balerine. Pe Ani, balerina la Tanase. Cum am aflat ulterior, Ani era ceva sora cu Nicki Paun de la Romanticii si cu Hortansa de la Catena... Intr-o buna zi s-a intamplat ca Ani sa aiba nevoie de bani. Mi-a cerut sa o imprumut. Era o suma derizorie. Evident ca am imprumutat-o, desi n-aveam bani la mine, caci baietii de la Sfinx ii pastrau. Eu eram prea pusti ca sa dispun de bani. Asa ca am fost nevoit sa cer niste bani de la Octav. Octav mi i-a dat, dar seara m-a intrebat intr-o doara la ce mi-au trebuit. Prostanac cum eram, i-am spus. Asta a creat o panica indescriptibila in formatia Sfinx. Am fost chemat la judecata. Ca ma faceam de ras cu iubirea mea, treaca-mearga. Dar sa merg pana acolo, incat sa imprumut si bani, asta nu mai era gluma, vere! Deja rusinea atingea demnitatea intregii formatii. Faptul ca Ani mi-a restituit a doua zi mica suma imprumutata n-a schimbat nimic in opinia lor. Va amintiti cantecul de Beatles cu text romanesc «Anii/ trecut-au anii/ si s-au tot dus»? Ei bine, din acea clipa, atat timp cat s-a cantat la Sfinx, pana a disparut din repertoriu, melodia a avut textul modificat. Suna asa: «Ani,/ Venit-a Ani,/ Si i-a luat banii,/ Si s-a tot dus!». Caci asa e arta. Arta se inspira din viata si reflecta viata. Daaa. Exact asa cum scrie in manuale. Sper ca nu v-a displacut mica scena si imi cer scuze pentru slabele mele puteri de povestitor. Poate era mai bine daca povesteam despre transcendentul din spiritualitatea discului Zalmoxe sau despre eroismul nostru in lupta darza contra comunismului mondial. Dar, cum ziceam, nu sunt un zombi. N-am fost atunci si nu sunt nici acum!"

"Ca sa cant la mare cu Sfinx, am fugit de acasa, de ma cauta saraca maica-mea cu militia. Eram inca minor, daca-mi amintesc bine, si un «greenhorn» (novice) cat incape. Cantarea se petrecea in Eforie Sud, la barul de noapte «Grota Nimfelor», unul din primele baruri cu iz occidental. Barul avea si program! Existau doua balerine care evoluau putin mai dezbracate! - si un maestru de balet, Teddy Gradinaru!" - Dan Andrei Aldea

Citește pe Antena3.ro Păianjeni mari cât un șobolan au invadat Marea Britanie, după ce mii de exemplare au fost eliberate de un zoo: „Suntem foarte fericiți” UN MINOR INTR-O TRUPA MARE Au mai facut parte din garnitura Sfinx, pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp, chitaristii Mihai Popa, Victor Florescu, Adrian Ivanitchi, Petre Iordache si Silviu Hera, organistii Idu Barbu si Toni Niculescu, bateristii Sergiu Zagardan si Marian Toroimac. 1967 este anul Sfinx, cand bateristul Marian Toroimac s-a "inrolat" in trupa (venea de la Memphis), alaturi de tanarul chitarist si violonist de numai 17 ani Dan Andrei Aldea. ALDEA EGAL CHITARA, VIOARA, BLOCKFLOTTE SI MINI-MOOG Povestea Sfinx incepe cu trei liceeni entuziasti, Bibi Ionescu, Octav Zemlicka si Cristian Valica. Ei se intalneau intr-o cofetarie din apropierea Pietei Romane pentru a discuta despre muzica. Pana in 1967 nu se intampla nimic spectaculos. Joia, sambata si duminica mergeau sa cante pe la casele de cultura sau la seratele studentesti, iar in sezonul estival erau angajati pe Litoral. Componenta din 1964 pana in 1983: Octav Zemlicka (chitara solo, voce), Corneliu Bibi Ionescu (bas), Cristian Valica (tobe), Idu Barbu (clape); Octav Zemlicka (chitara solo, voce), Silviu Hera (chitara), Petre Iordache (corn), Corneliu Bibi Ionescu (bas), Sergiu Zagardan (tobe), Toni Niculescu (clape); Dan Andrei Aldea (chitara solo, vioara, blockflotte, voce), Corneliu Bibi Ionescu (bas), Marian Toroimac (tobe); Dan Andrei Aldea (chitara solo, vioara, blockflotte, mini-moog, voce), Dan Badulescu (chitara), Corneliu Bibi Ionescu (bas), Mihai Cernea (tobe), Idu Barbu (clape); Dan Andrei Aldea (chitara solo, vioara, blockflotte, mini-moog, voce), Corneliu Bibi Ionescu (bas), Mihai Cernea (tobe), Nicolae Enache (clape); Sorin Chifiriuc (chitara solo, voce), Corneliu Bibi Ionescu (bas), Mihai Cernea (tobe), Edwin Surin (clape), Doru Apreotesei (clape). MUZICA DE MARI DIMENSIUNI In 1975 este editat primul album Sfinx, "Lume alba". Din acelasi an incepe si colaborarea cu Dida Dragan, care avea sa aduca participari la Festivalul Cantecului de la Berlin, Festivalul de la Mamaia si turnee in Germania de Est si fosta URSS. A urmat o noua perioada conceptuala, Dan Andrei Aldea pregatind un spectacol rock de mari dimensiuni, "Zalmoxe", inspirat de miturile arhaice romanesti, pe versuri semnate de Adrian Alexandru Basarab. Abia la sfarsitul anului 1979, dupa aproape trei ani de la data primei prezentari, Electrecord editeaza fragmente din poemul "Zalmoxe" pe un album simplu.