x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ingerii nu stiu de frica

0
Autor: Loreta Popa 10 Apr 2006 - 00:00
Ingerii nu stiu de frica


INITIERE IN SUFERINTA
In primul razboi mondial, dar si in anii ’50, romanii s-au luptat si au reusit sa domine aceasta molima de temut numita febra tifoida.

Situatia de pe campul de lupta nu era grozava, o buna parte din teritoriul Romaniei fiind ocupat de trupele Puterilor Centrale. Pentru Regele Ferdinand (una dintre putinele persoane care a scapat de febra tifoida, contractata in 1897, ramanand cu o paloare galbuie si cu sechele toata viata) si familia sa a fost o perioada grea, in care toate planurile pareau sa se naruie, atat ei, cat si intregul guvern roman refugiindu-se la Iasi. In plus, in 1917, murea de aceeasi febra tifoida, la nici 4 ani, Principele Mircea, cel de-al saselea copil al cuplului regal. Febrei tifoide i se spune popular lingoare, este o boala contagioasa provocata de bacilul tific si transmisa prin apa de baut, prin fructe si legume nespalate, care se manifesta prin febra mare, tulburari intestinale. In 1916, Romania intrand in razboi, se refugiaza la Iasi cu guvernul si Regina putea fi gasita ca infirmiera, mereu printre raniti si bolnavii de holera sau febra tifoida, intotdeauna sfidand moartea. Fiind Regina, ar fi putut sa ramana departe de grozaviile razboiului, a fost ocrotita in mare masura de oameni credinciosi ei, dar a preferat sa indure totul alaturi de poporul care a adoptat-o.

Pentru cei care luptau pe front, pentru reintregirea tarii, o medalie era importanta, mai ales daca venea din mainile Reginei

DUSMANII. La inceputul primului razboi mondial, inca nu se daduse vreo lupta ca pe teritoriul romanesc isi facusera aparitia dusmani de nestavilit. Holera, tifosul si febra tifoida. Regina Maria le va cunoaste indeaproape atunci cand va vizita spitalele Crucii Rosii insirate de-a lungul Dunarii. O putem numi initierea sa in suferinta. Bolile aduceau cu sine spaima, loveau fulgerator, iar victimele erau doborate in mod virulent. Pentru prima data in contact cu astfel de adversari, Regina si-a dat seama ca atat medicii, cat si ranitii aveau nevoie de o fiinta care sa-i imbarbateze pe toti. Lumea asculta de ea, o urma. Munca era grea, privelistea era sfasietoare, dar toate acestea ii sporeau curajul si energia. Acolo unde molima bantuia cu toata puterea, Regina scrasnea din dinti ca sa poata indura duhoarea si privelistea. Nu se dadea niciodata batuta, iar in cateva zile era axul in jurul caruia se invartea totul. Bolnavii zaceau pe saltele de paie, unul langa altul, o carare de noroi ii despartea. Baraci fara lumina, inabusitoare. In aceste conditii, fara de pret erau elevii doctorului Jean Cantacuzino, care lucrau intr-o cladire de lemn, la capatul campului, unde incropisera un laborator si unde preparau tot felul de seruri, faceau analize zi si noapte. Tifosul era al doilea inamic pe care trupele romane erau nevoite sa-l infrunte. Soldatii se imbolnaveau si erau transportati cu ambulanta cu cai la un spital, de fapt un cort-spital din spatele frontului, in care agonizau zile la rand. Furgonetele asteptau la usa corturilor si incarcau mortii. O caruta imprastia in urma ei var, iar sanitarii erau ocupati in permanenta. Din spital in spital, Regina vedea atatea grozavii, ca la un moment dat marturisea ca totul era inspaimantator. Majoritatea membrilor familiei regale a suferit in timpul primului razboi mondial de diferite boli, Printul Nicolae fiind la un pas de moarte, iar Regina a fost alaturi de toti, de la cel mai mic pana la cel mai mare. Era Ingerul Alb care veghea asupra tuturor.

FARA FRICA. Ingerul Alb a descoperit ca Dumnezeu a trimis-o in mijlocul ranitilor, caci de multe ori pentru un bolnav inseamna mai mult sa primeasca un zambet cald. Sa fie luat de mana, sa simta prezenta cuiva care se ingrijeste de el si sa-si dea seama ca este important. A fost cat a putut mai mult in mijlocul celor care aveau nevoie. Printre soldati, in transee, in spitale si toate posturile sanitare, printre raniti, printre bolnavi. N-a stiut ce este frica, cum n-a cunoscut nici scarba de molime. Regina Maria a dat dovada de mai mult patriotism cat ar fi incaput intr-un roman adevarat. Dar ea era o romanca adevarata. In calitatea sa de inalta patroana a Crucii Rosii, Regina Maria a instituit, in 1917, Ordinul Crucea Regina Maria. Tocmai de aceea a vrut cu tot dinadinsul sa infiinteze o scoala de infirmiere, ceea ce s-a si intamplat la 13 noiembrie 1930, la sediul Societatii Crucea Rosie, cand s-a facut inaugurarea cursurilor scolii de infirmiere. In Europa, febra tifoida a fost eradicata la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.

Aproape de soldati, Regina Maria era hotarata sa indure totul

"Mircea are febra tifoida! Ma temeam ca asa are sa fie, si asa este. E foarte bolnav, iar noi aproape am pierdut Dobrogea... Evacuarea cu Mircea in starea asta! Sa plecam nu stiu nici unde, nici cum, cu copilul atat de grav bolnav!... Mircea pare ca se duce treptat. Chiar dupa ce l-am infasurat in prosoape ude, febra i s-a ridicat. Nu mai vorbeste si nu mai arata nici placere, nici sila" - Regina Maria

"Zi de lupta si chin; de trei ori aproape mi-a lunecat Mircea din viata asta. Spre seara, o raza de nadejde, dar noaptea a fost ingrozitoare... Il gasii pe jumatate dus, nu fusese in stare sa indure nici baia, nici invelirea in cearsafuri ude... Mititelul continua sa lupte eroic. Nu da nici un semn de cunostinta, ochii lui sunt tot ca de mort. Nu mai tipa, dar de doua zile face cu falcile o miscare neincetata, clantane si scrasneste din dinti. De ziua tuturor mortilor Mircea nu mai era" - Regina Maria

PRIN APA CONTAMINATA
Am stat de vorba despre febra tifoida cu directorul general al Institutului de Boli Infectioase Matei Bals, profesor Adrian Streinu Cercel. "De la inceput trebuie sa facem distinctia dintre tifosul exantematic si febra tifoida, pentru ca multa lume le confunda. Tifosul este o boala eruptiva, iar febra tifoida este o epidemie hidrica, data de Salmonella typhi. Tifosul este transmis de paduchi, iar febra tifoida prin apa contaminata. Amandoua pot fi mortale. Dupa al doilea razboi mondial, febra tifoida a fost eradicata in Europa, acum mai sunt cazuri sporadice. Aceasta bacterie numita Salmonella typhi da o inflamatie la nivelul intestinului, care se poate perfora. Acest gen de perforatie este din pacate spre ultimul septenar, cand omul incepe deja sa se simta mai bine si se realimenteaza. Atunci exista pericolul de perforatie si de peritonita.

Stiati ca in timpul razboiului soldatii se rugau sa le dea Dumnezeu sanatate paduchilor? Pentru ca tifosul prin paduchi se transmitea. Epidemia de febra tifoida este una hidrica, motiv pentru care taranii de atunci invatasera ca fantana se pune in varful dealului, iar latrina la vale. Obicei pierdut in zilele noastre, dar care a fost un factor ce a redus incidenta acestei boli la noi in tara. In anii ’50 am avut iar febra tifoida, dupa care a inceput o campanie de eradicare a acesteia. Campanie care a implicat urmarirea purtatorilor de Salmonella typhi, care ramane cantonata in caile biliare atunci sunt peste tot cronici de bacili typhi. Acestia au fost monitorizati si tratati. Apoi au aparut antibioticele de ultima generatie care au permis limitarea imediata a febrei tifoide, un antibiotic care in cateva zile rezolva problema bacililor. Trebuie sa bei apa, ca sa iei boala. Doza infectanta este destul de mare.

Exista un vaccin pentru febra tifoida, care se foloseste in zilele noastre in zonele unde erau cazuri de asa ceva pentru a preintampina aparitia ei. Vaccinul da o imunitate pentru maximum 5 ani. Are marele inconvenient ca da o serie de reactii adverse, neplacute, nu este de uz la nivel national, ci este folosit strict pentru inundatii, care spala latrinele si aduc in circulatie tot ce s-a scos din veceuri. Deci latrinele si fantanile trebuie trecute printr-un proces de sleire, dupa inundatii. Sa fie decontaminata apa, sa se dea cu var. Intre timp, am evoluat. Acum exista pungi milipor. Punga are un fel de filtru, o arunci intr-o balta, apa se filtreaza inclusiv pentru bacilul typhi, poti sa bei apa din punga respectiva. Pentru zona respectiva ar fi o investitie fantastica. Ia ganditi-va cat costa sa duci cu elicopterul baxuri cu apa minerala, cand poti sa pui la dispozitie punga respectiva. Evident nu este la fel de elegant, dar in conditii de criza este eficient. Practic.

S-au inventat de asemenea si pastile de clorinare a apei. O pastila pentru o galeata de 10 litri. O face buna de baut. Nu mai suntem ca in anii ’50, cand apa trebuia fiarta si racita, apoi consumata. Acum avem alte mijloace de interventie. In 20 si ceva de ani de profesie nu am apucat decat 3-4 cazuri de febra tifoida."

"Stiati ca, in timpul razboiului, soldatii se rugau sa le dea Dumnezeu sanatate paduchilor? Pentru ca tifosul prin paduchi se transmitea. Epidemia de febra tifoida este una hidrica, motiv pentru care taranii de atunci invatasera ca fantana se pune in varful dealului, iar latrina la vale" - Profesor Adrian Streinu Cercel

LA UMBRA BRADULUI LUI BALCESCU

Take Ionescu s-a stins la Roma, in iunie 1922, dupa ce contractase imprudent febra tifoida, fatala in cele mai multe cazuri. Lumea indoliata i-a omagiat memoria, iar suverani, presedinti de republica, sefi de guvern i-au deplans moartea. Marile ziare s-au intrecut in elogii. Tribunul si-a inceput somnul la Sinaia, la umbra bradului sadit la 1848 de Eliade, Balcescu si Tell, oameni care crezusera ca si ei in politica instinctului national.

REGELE FERDINAND, SCHIMBAT DE FEBRA TIFOIDA

Martha Bibescu scria in cartea "Un sacrificiu regal": "Anul in care ne-am intors la Bucuresti, cand tata a fost numit ministru de Externe, a fost tocmai anul in care printul Ferdinand a facut acea febra tifoida din care s-a crezut ca nu va mai scapa cu viata. Imi amintesc ca am auzit batand clopotele tuturor bisericilor din oras trei zile la rand; obstea era chemata la rugaciune pentru Mostenitorul aflat in primejdie de moarte. Mai mult de o luna, viata noastra a fost, ca sa zic asa, legata de a lui; in camera copiilor, ne rugam, dimineata si seara, pentru el. Printul se insanatosi, iar noi ii aratam recunostinta Domnului, caci rugaciunile noastre il salvasera. Se intrema incet, iar boala il intoarse de cateva ori. Era atat de palid, de uratit, atat de imbatranit, cu chipiul indesat pana la urechi si ceafa complet cheala, cu barba - cum nu mai purtase niciodata - in sfarsit, atat de schimbat, incat ma cuprinse disperarea. Principele Ferdinand avea sa traiasca, dar tanarul din frumoasa fotografie parasise pentru totdeauna aceasta lume".

APA POTABILA, PRIMUL STANDARD

In Romania, primul standard de calitate a apei potabile a aparut in 1952 numai cu parametrii chimici. Standardul 1342 a fost revizuit si completat cu noi parametrii de calitate si valori in 1962, 1971, 1977, 1984 si 1991. Ultima editie, din 1991, a fost armonizata cu Recomandarile OMS pentru calitatea apei potabile din 1984. Daca in trecut febra tifoida era considerata problema numarul 1, astazi este considerata aproape eradicata. Bacilul tific este foarte sensibil la dezinfectantii obisnuiti ai apei, in special la clor. Viabilitatea in apa a bacilului tific este de 20-21 de zile.
Citeşte mai multe despre:   maria ,   regina,   editie de colectie,   Regina Maria,   febra,   tifoida,   tifosul

Serviciul de email marketing furnizat de