Intre regalitate si comunisti

Hotel de lux si camin studentesc; furnizor al familiilor regale si al comunistilor.

Capsa a trecut prin transformari incredibile in decursul anilor. Meniurile spun singure povestea schimbarilor pe care le-a suferit. Capsa este ea insasi un personaj. Doamna Maria-Magdalena Ionita a fost inspirata de Casa Capsa pentru teza de doctorat. Istoric de profesie si muzeograf la Muzeul National de Istorie a Romaniei, doamna Ionita a fost atrasa irezistibil de povestea acestui personaj al Bucurestiului de ieri si de azi.

LUNGUL DRUM AL CARTII. A facut eforturi considerabile pentru a gasi documenbtatia necesara, deoarece ruptura produsa de comunism a ascuns multe dintre dovezile faimei trecutului. "Prin 1978 a venit la noi, la muzeu, un domn. Era Mircea Possa, un arhitect care a adus spre vanzare cateva fotografii si o carte de impresii de la Capsa. In perioada respectivea noi faceam achizitii si am fost foarte interesata de materialele acestea. El a spus ca le are din familie, nu a vrut sa-si deconspire identitatea. Cum o parte a meseriei noastre este cea de cercetare, am inceput sa studiez cartea de impresii." Mircea Possa, arhitectul Casei Capsa, este si unul dintre membrii familiei. Teama de a-si deconspira identitatea era fireasca in vremea comunismului.

CARTEA CARTII SI MISTERUL. Cartea de impresii este cea mai vie dovada a vietii de la Capsa. "M-a uimit acest document. M-a impresionat pentru ca mi-am dat seama imediat de valoarea lui. Chiar pe prima fila este o insemnare a reginei Elisabeta. In interior sunt semnaturi si diverse mesaje, chiar desene ale unor personalitati din lumea culturala europeana: actori, scriitori, pictori, oameni politici. Ultima insemnare este a lui Mihail Jora, din 1964." O astfel de tema era, pe cat de tentanta, pe atat de pretentioasa. Dupa ce a descoperit mare parte din secretele Capsei, specialista a muncit multi ani pana si-a materializat cercetarile intr-o lucrare de doctorat. "Prima oara am prezentat o comunicare la Biblioteca Academiei Romane. Din nefericire, nu am gasit atunci prea multe materiale documentare. A urmat o prezentare in cadrul unei sesiuni de manuscrise, facuta anual de Arhivele Nationale, in colaborare cu muzeele si institutele. Prin 1980 m-am gandit pentru prima data sa-mi dau doctoratul. Nu ma gandeam la tema Capsa atunci. A trebuit sa aman doctoratul, deoarece nu aveam dosar bun."

VREMURI NOI SI PROLIFICE. Ultimul deceniu al secolului trecut ne-a adus inapoi multe dintre valorile pierdute dupa razboi. Asa cum Casa Capsa a reinviat, oamenii de stiinta au prins curajul afirmarii. Timid, dar sigur. Istoria noastra seamana in mare masura cu cea a Capsei. "Dupa 1989 am ezitat o perioada sa ma inscriu la doctorat. Eu consider ca aceasta este o treapta superioara a pregatirii profesionale, care trebuie sa exprime exact nivelul la care ajungi. La un moment dat a trebuit sa fim acreditati pe post. A venit o comisie de la Ministerul Culturii, iar unul dintre profesorii de la Facultatea de Istorie, vazand lista de lucrari publicate, m-a intrebat de ce nu m-am inscris la doctorat, cu o asemenea carte de vizita. Pentru Capsa aveam ca sursa principala cartea de impresii. M-am dus la istoricul Dinu Giurescu, pentru a ma sfatui cu el. Lui ii datorez alegerea temei Capsa, care i s-a parut deosebita din toate punctele de vedere."

DESTINE LEGATE. Oamenii care au trecut pe la Capsa, care au muncit la Capsa sau doar au studiat acest subiect, s-au legat sufleteste de acest loc. Si specialista a simtit acelasi lucru, inca de la inceput. "M-am inscris la doctorat in 1994 si am sustinut teza in 2000. In acelasi an, in luna decembrie, a fost publicata si cartea, «Casa si familia Capsa in Romania moderna, 1852-1950». In perioada de pregatire am cautat descendenti ai familiei, oameni care ar fi putut sa ma ajute cu informatii. Realmente am simtit ca, de undeva de dincolo, Grigore Capsa imi multumeste cumva. Am fost si la Cimitirul Bellu, la mormantul lui. Am avut norocul sa gasesc un descendent, Vasile Capsa, de la care am aflat foarte multe detalii. Am mai gasit si un fost lucrator de la Capsa, care intrase de la varsta de zece ani acolo, adus de sora lui. Se numea Stefan Lazarescu, iar dupa ’44 a fost oarecum un partizan al sistemului si a ajuns director acolo. El respecta si iubea foarte mult acest loc. Oamenii care au lucrat acolo, chiar si in timpul regimului comunist, au avut un respect deosebit pentru Casa si familia Capsa. Prima data cand am intrat acolo m-a dus domnul Lazarescu. M-am plimbat prin curtea interioara, am vazut piesele de mobilier ramase, toate acele lucruri care facusera parte din spiritul Casei Capsa. Cladirea nu era refacuta. Am simtit un fior in momentele acelea, un sentiment care m-a determinat sa scriu aceasta carte si teza de doctorat. Am continuat investigatiile si am mai gasit un descendent al arhitectului Mircea Possa, numit Mihai Boureanu. Acesta nu este fiul natural al arhitectului, dar este urmasul legitim. A fost si el extrem de amabil, ca toti ceilalti. Am gasit oameni care doreau sa se spuna adevarul despre Capsa si sa se publice aceasta carte."

DE LA REGI LA COMUNISTI Cele doua razboaie mondiale au schimbat simtitor atmosfera de la Capsa. Dupa 1944, liberalii si taranistii au incercat sa formeze aici o oarecare rezistenta, pentru un timp. Casa a inceput sa fie frecventata si de americani, englezi si sovietici, de nume ca Petru Groza, generalul Constantin Sanatescu sau generalul sovietic Ivan Susaikov. Firma a fost lichidata dupa ianuarie 1949. Se reproducea astfel, la scara redusa, drama suferita de intreaga tara. OCUPATIE GERMANA SI BULGARA PE TIMP DE RAZBOI Capsa a devenit prada de razboi, fiind o emblema a vietii social-politice romanesti. Ofiterii germani luau masa la Capsa, pe bonuri de mancare. Localul a fost rechizitionat de autoritatile militare germane la 20 decembrie 1916. S-au golit pivnitele si magaziile, timp de doua saptamani, de dimineata pana seara. Nemtii nu au reusit sa ia tot. In schimb, bulgarii, aliatii lor, nu au scapat vinurile din butoaie si magaziile de dulciuri. La 4 ianuarie 1917, la cererea bulgarilor, germanii le-au cedat acestora Capsa. Si-au instalat aici "Casinoul Ofiteresc si Soldatesc bulgar". Astfel, celebra firma a fost "indoliata". Daca armata germana a aratat respect fata de valoarea reprezentata de Capsa, bulgarii au intrat cu bocancii in local, inlocuind, cu indolenta, bombonierele de cristal cu borcane de castraveti. Firma in limba bulgara era prezenta pe fatada si la 27 ianuarie 1918, in timpul aniversarii anuale a zilei Kaiserului Wilhelm al II-lea. CASA CAPSA 1914-1918 Casa Capsa s-a inscris in efortul de razboi. Intre altele, a sprijinit actiunea de dotare a Crucii Rosii, in toamna anului 1916. Capitala a fost ocupata de armatele inamice in urma infrangerii suferite de generalul Constantin Prezan, in "batalia pentru Bucuresti". Administratia militara germana s-a instalat aici la 1/14 decembrie 1916. Guvernul Bratianu s-a retras la Iasi. Calea Victoriei era blocata de trupele de ocupatie. In aceste conditii, doar Cafeneaua Capsa mai adapostea politicienii romani, ramasi in capitala.