Jos - Sus Ceausescu!

Prospectia reprezinta 50% din eficienta si succesul unei emisiuni de asemenea anvergura cum era Cantarea Romaniei.

Sa cunosti exact locatia de filmare, echipa cu care filmezi. Cu aceste cuvinte a inceput discutia cu realizatorul tv Eugen Dumitru care ne-a vorbit despre modul in care se realiza emisiunea Cantarea Romaniei, pentru cei care isi amintesc, difuzata duminica de duminica. "Interesante sunt intamplarile din timpul filmarilor acestui sistem faraonic. Coruri reunite, care nu cantau, pentru ca nu aveau cum sa cante. Erau intregistrari in prealabil, dupa care se facea play. Boxe imense care acopereau zona. Un sistem care pentru activul de partid din judet parea inexplicabil. Intotdeauna, pe fundalul unui bloc aparea portretul urias al lui Ceausescu, care in realitate nu exista. Nu exista decat in regia carului cu care se facea inregistrarea. Exista o fotografie si printr-un sistem care se numeste chroma key era aplicata exact pe acel bloc. Dupa ce a vizitat Coreea de Nord de cateva ori si a vazut acolo sistemul acesta de reprezentare publica a personalitatii, Ceausescu l-a importat. Cultul personalitatii exista de mult, nu a fost inventat de noi. Ei bine, imi amintesc ca erau zeci de mii de oameni care faceau diverse inscrisuri: Traiasca PCR, Traiasca Ceausescu. Pentru ei trebuia sa existe un regizor de platou sau de studio, caci piata publica se transforma intr-un imens studio. Erau cativa care aranjau oamenii asa incat, atunci cand erau fluturate steagurile, in anumite pozitii aparea scrisul. Am avut un coleg, Puiu Cismigiu, care in portavoce de multe ori apuca sa strige: "«Sus Ceausescu, jos partidul!» sau «Sus partidul, jos Ceausescu!».

Luni intregi, oamenii munceau din greu la realizarea unor astfel de numere artistice

Unii secretari cu propaganda care nu stiau despre ce este vorba, cand auzeau asemenea expresii, veneau alertati. Era o intreaga nebunie sa-i faci sa inteleaga ce se petrece. Pe langa Cantarea Romaniei erau si alte emisiuni care au reprezentat o scoala de televiziune pentru cine a vrut sa invete. Sigur, trebuia sa fii membru de partid si sa dai curs ordinelor pe care le primeai de la conducere, respectiv Cabinetul 1 si Cabinetul 2."

VALOARE. "Cum erau tinute in frau masele acelea imense de oameni? Pai de asta se ocupau autoritatile locale. Sectia de propaganda a judetului se intalnea cu Comitetul de Cultura pe judet, vedeau ce au mai valoros si puneau in pagina ideea. Aveam o programare, venea o echipa de la TVR, intra in vorba cu autoritatile locale, vedeau care este scenariul, sumarul emisiunii se facea la Bucuresti. Se facea prospectie. Durau doua-trei zile filmarile cu carul pentru inregistrarea numerelor masive, inca o zi cei care lucrau independent, cei care faceau lucrurile artistice. Nu avem de ce sa ne facem mea culpa, eram angajati ai acestei institutii."

"Sigur ca se faceau excese. Intr-o perioada, pentru un moment de muzica clasica ajungea un pian pana la Cabana Babele. Era ceva deosebit, frumos chiar, sa vezi un pian in acea imensitate de prapastii si cred cu tarie ca se faceau si lucruri interesante" - Eugen Dumitru, realizator tv

"ASTA MIC A FOST SI EL AMARAT" "Mi-aduc aminte, odata trebuia sa facem un moment dedicat tovarasului. Am mers la casa parinteasca, la Scornicesti. Cat am asteptat sa se aranjeze lucrurile, spre asfintit am pus camera si am inceput sa filmam din exterior. Pe langa noi a trecut un batran cu bicicleta. «Ce facurati, bre taica, aici?» Ce sa facem, filmam. «Filmati, tata, ca astia au fost tare amarati.» Noi ne vedeam de treaba, filmam. «Asta mic a fost si el amarat. A fugit de mic de acasa si stiti ce facea ca sa se intretina? Fura pe tren.» Cand a spus chestia cu trenul, am strans tot ce aveam acolo si dusi am fost", povesteste Eugen Dumitru. IMPORTANTA ERA REZISTENTA TACITA A CELOR DIN TELEVIZIUNE "Nu poti sa ii omori pe toti cei care au lucrat in televiziune in acele vremuri. Sau pe cei care recitau pentru Ceausescu la Cantarea Romaniei. Ei sunt actori. Ei recita, e painea lor pana la urma. Nero a existat, ce facem, il scoatem din istorie? Pana la urma, cred ca este o lipsa de decenta acest obicei de a arunca pisica moarta in gradina altuia. Nu ai cum sa cenzurezi istoria. Aceste lucruri au existat. Este vorba despre istorie. Sa fim corecti. Prin soarta ta te-ai nascut atunci, nu mai flutura ca ar fi trebuit sa... Erau vremuri tulburi. De la cainele care te musca in cabinetul medical, pentru ca puneau caini sa muste femeile in cabinetele doctorilor, fiindca barbatii lor erau arestati. Importanta era aceasta rezistenta tacita cand tu iti faceai meseria pentru ca sa nu se intample un dezastru in social. Despre asta este vorba. Decat tine, care ai facut Cantarea Romaniei, cred ca mai de condamnat este cel care a construit casele care se darama la cutremur, daca e sa ma intrebati pe mine", ne-a declarat Monica Lenos, care lucreaza de-o viata la Televiziunea Romana, realizator de exceptie, cu nenumarate premii pentru emisiunile sale. IN NUMELE POPORULUI Simbolistica si tehnicile cultului lui Ceausescu au fost continuu sustinute prin discursul festivist, exprimat adesea in versuri prezentate ca si creatii anonime care calchiaza stilul si metrica folclorica. In realitate, acestea erau compuse de profesionisti ai cuvantului, care impuneau metaforele, rimele si epitetele pentru corul multimii. Iata un exemplu de la "Cantarea Romaniei" din 11 iunie 1977: "Din plai de Olt, erou intre eroi/ Veni s-aduca tarii romanesti/ Un nou destin, cladit de oameni noi./ Din plai de Olt, stejar de Scornicesti,/Cel mai de seama fiu al tarii este,/Si-s doua inimi: Patria-Partidul/Ce bat in pieptul lui muncitoreste/Destinul tarii ne-nfricat slujindu-l". (Lavinia Betea)