Jurnalismul in imagini

Jumatate de veac de fotografie de presa a insemnat Armand Rosenthal. Alaturi de Aurel Mihailopol si de Edmund Hoffer, numele lui Armand Rosenthal este rostit de toti pasionatii de fotografie care vorbesc despre maestrii breslei.

Jumatate de veac de fotografie de presa a insemnat Armand Rosenthal. Alaturi de Aurel Mihailopol si de Edmund Hoffer, numele lui Armand Rosenthal este rostit de toti pasionatii de fotografie care vorbesc despre maestrii breslei. Andu, cum ii spuneau colegii, a intrat in Rompres in 1950, pe vremea cand agentia isi schimba denumirea din Rador in Agerpres. A lucrat aici pana in 1992, cand s-a pensionat, mutandu-se apoi pentru cativa ani la Biroul de Presa al Senatului. Rosenthal era pasionat in primul rand de fotografia spectacolelor de teatru si de portrete.

"Pregatirea lui culturala a fost ceea ce l-a individualizat intotdeauna. Era un om care spunea ca fara muzica clasica nu poate trai. Daca avea de fotografiat un spectacol, niciodata nu tragea prima oara. Vedea piesa, isi stabilea punctele, si pe urma tragea un film de sase imagini in care surprindea tot spectacolul. Era preferat de foarte multi oameni de exceptie, de la Moisil la Piliuta, pentru asa- zisele portrete care erau de fapt mult mai mult decat niste portrete. Era extrem de ancorat in viata culturala si cunostea foarte multe lucruri despre omul pe care se ducea sa-l fotografieze. Niciodata nu se ducea nepregatit. Toti il stiau si il iubeau. Sergiu Celibidache intreba de el cand venea la Bucuresti...", povesteste Oltea Ghirda, fosta sefa a Departamentului de Fotografie a Rompres. Rosenthal s-a nascut la Iasi. Si parintii, si bunicii lui se ocupasera tot cu fotografia. "Arareori un fotograf stia de toate; de aceea Rosenthal putea sa scoata imagini de exceptie pornind de la un instantaneu." Colegii de la Rompres spun ca Andu avea o pasiune pentru scoaterea unei fotografii de cat mai buna calitate dintr-un cliseu, in laborator. Era dezamagit insa de fotografia din jur: "Acum lumea nu mai apreciaza...", spunea. Lucra insa cu pasiune, cand facea portrete statea si cate o ora cu aparatul de fotografiat in mana ca sa surprinda ceea ce cauta". Toata lumea stia ca era un fotograf foarte bun si a ramas in amintirea tuturor." Armand Rosenthal s-a stins pe neasteptate, la 70 de ani. "Lucra la fel ca in tinerete", spune Oltea Ghirda. Intr-o zi i-a fost putin rau, s-a dus la Elias si a murit...

FOTOGRAFIE VS ARTA. Din 1991, Iosif Kiraly tine un curs de fotografie la Universitatea de Arte din Bucuresti, a sustinut seminarii si ateliere de creatie internationale. Lucrarile lui se afla expuse in institutii precum Light Work Syracuse N.Y. sau Hamburger Bahnhof Berlin. "Intamplarea face ca aproximativ in acelasi timp cu aparitia presei libere in Romania si o data cu ea a fotojurnalismului «liber», la scara mondiala, fotografia (in general si cea de presa in mod special) a intrat intr-o criza profunda, din care nu prea are cum sa iasa neatinsa. Este vorba despre pierderea credibilitatii ei sub aspect documentar. Din cauza expansiunii sistemului de captare a imaginii in format digital si usurintei cu care aceasta poate fi ulterior manipulata, nu mai exista practic nici un mod de a masura distanta si gradul de abatere a imaginii fotografice digitale fata de realul din care aceasta provine. Or, fotografia de presa a pendulat tot timpul (la nivelurile ei superioare) intre document si arta. Printr-o logica simpla, in situatia ce se intrevede datorita pierderii prezumtiei de veridicitate a fotografiei, fotoreportajul poate doar sa vireze spre arta sau sa dispara", spune Kiraly.

"In Romania de azi, fotojurnalismul este indiscutabil domeniul fotografic cel mai activ din perioada postdecembrista. Nivelul sau nu poate fi insa cu mult mai inalt decat nivelul general al presei careia ii este subordonat; iar presa romaneasca, chiar daca a facut progrese vizibile de la Revolutie incoace, este totusi fragila si diletanta in multe privinte" Iosif Kiraly