Lagarul de la Caracal

In perioada aprilie-septembrie 1945, la Caracal au ajuns primele loturi de detinuti politici din Romania postbelica. Aici au fost inchisi "agentii hitlerismului", epurati din administratie.

Dupa 23 august 1944, noile autoritati "democratice" au "proclamat" ca s-a incheiat cu lagarele de detinuti politici, odata cu eliberarea comunistilor din detentie. Insa la scurt timp acestea au fost repopulate cu prizonieri germani, dar si cu "agentii fascismului" din perioada guvernarii Antonescu.

"FASCISTII", IN LAGARE! Conventia de Armistitiu semnata de Guvernul roman cu Natiunile Unite la 12 septembrie 1944 prevedea arestarea functionarilor care contribuisera la crimele de razboi din perioada razboiului in Est. La 22 decembrie 1944, guvernul Radescu a dat dispozitii privind epurarea acestora, precum si a legionarilor. Presa controlata de Partidul comunist a initiat imediat o campanie de demascare a "epurabililor" in toate judetele tarii. Abia dupa instalarea guvernului Petru Groza, la 6 martie 1945, s-au luat masuri concrete privind arestarea "agentilor lui Antonescu". In aprilie 1945 la Slobozia si Caracal au fost organizate lagare pentru functionarii "epurati" din administratie si pentru legionari. In privinta legionarilor, "selectia" nu a ridicat probleme, deoarece Politia si Siguranta aveau evidente bine puse la punct privind numarul lor. Insa desemnarea "functionarilor fascisti" s-a facut cel mai adesea arbitrar. In numeroase ocazii, razbunarile personale au contribuit la "popularea" lagarelor, prin denunturi.

Cel mai important lagar unde au ajuns functionarii epurati din administratie a fost cel de la Caracal. Acesta nu se afla chiar in oras, ci in comuna Romula, din apropiere. In perioada razboiului in Est "gazduise" prizonieri rusi, iar dupa 23 august 1944 fusesera adusi prizonieri germani si maghiari. Conditiile de la Caracal sunt descrise in amanunt de profesorul clujean Onisifor Ghibu, arestat pentru "crimele" de "sustinator al lui Antonescu" si "devastarea bibliotecilor din Odessa si Tiraspol". El descrie astfel lagarul: "Ce intocmiri primitive! Ce cabane! Ce closete, ce bucatarie, ce mancare! De doua ori pe zi ciorba de fasole si ciorba de cartofi fara cartofi, cu 300 g de paine. Apoi sarma ghimpata pretutindeni. Apa putina. O infirmerie ca o adevarata puscarie". Pe langa mancarea din lagar detinutii aveau totusi dreptul sa primeasca pachete de acasa, sau sa cumpere alimente din zona. Uneori li s-a ridicat acest drept, insa nu pentru perioade lungi.

CULTURA SI... AFACERI. Detinutii si-au organizat autonom viata in lagar. Aveau carti cu ei, primeau si ziare din afara. Onisifor Ghibu a organizat chiar si o "universitate populara" in lagarul de la Caracal. Pentru unii, aceasta libertate de miscare s-a transformat intr-o afacere. Acelasi Onisifor Ghibu noteaza: "Preotul Chirnoaga de la cabana 13 castiga zilnic la carti cate 10-20.000 lei. Buna afacere si lagarul pentru unii!"

ORGOLII SI DENUNTURI

Onisifor Ghibu s-a nascut la 31 mai 1883 in Salistea Sibiului intr-o familie de tarani. Face studiile la Liceul maghiar din Sibiu si la gimnaziul romanesc din Brasov. Ulterior urmeaza cursurile Seminarului ortodox din Sibiu si ale Universitatilor din Bucuresti si Budapesta ca bursier. In 1914 fuge in Romania, iar in 1916 se duce in Basarabia unde participa la miscarea nationala romaneasca de acolo. Intre 1919-1940 a fost profesor la Univesitatea din Cluj, apoi din Sibiu, pana in 1944. In decembrie 1944 este denuntat de un grup de 11 studenti, sustinuti de profesorii Dragomir, Daicoviciu, Petrovici si Todoran, fiind "epurat" din Universitate si internat la Caracal.

REGIM AUSTER, BOLI DIGESTIVE SI APELURI DISPERATE

"Alaltaieri, marti (28 iunie), probabil ca urmare a vizitei ministrului de Interne din preziua, cand multi s-au plans de hrana slaba, ni s-a dat la amiaza o ciorba din carne de porc. In portia mea au fost doua bucatele de carne si o bucatica de ficat, in total, cred, cel mult 50 de grame. Asta e a cincia oara ce ni se da de mancare cu carne: prima si a doua oara de Pasti, cand carnea am platit-o noi, cu 300 de lei, a treia oara la Sf. Constantin si Elena, a patra oara acum vreo doua saptamani, cand ni s-a propus sa platim tot porcul, iar noi am refuzat, si acum. Totusi, delegatul insarcinat cu aprovizionarea, spune ca el a trebuit sa semneze ca s-au taiat pana acum 9 porci pentru cabana, cand in realitate s-au taiat numai trei... Timp de doua saptamani nu ni s-a dat decat de doua ori cata 1/8 de paine, in colo numai mamaliga nefiarta, din malai necopt. Jumatate lagarul se imbolnavise de diaree. Oamenii dadeau, cu sutele, telegrame acasa, cerand sa li se trimita paine. Telegramele se refuzau de la Comandamentul lagarului". (Onisifor Ghibu)

INTERESE PERSONALE SI DE GRUP

"Ieri am stat, mai tarziu, de vorba cu Andrei Ionescu si P.P. Panaitescu, despre un memoriu adresat ministrului de Interne de peste 300 de legionari. Le-am aratat ca acesta nu rezolva nimic si nici nu va fi luat in considerare. Il socotesc chiar o greseala, dat fiind ca el nu neaga existenta mai departe a legionarismului in tara, ci se margineste sa spuna ca semnatarii nu mai fac parte din legiune de la 1941 incoace. P.P. Panaitescu imi raspunde ca nici nu vrea sa rezolve problema; pe el il intereseaza numai soarta individuala a semnatarilor". (Onisifor Ghibu)