Loc de izolare

Bolnita, spun documentele, era spitalul tuturor oamenilor nevoiasi, batrani si infirmi. Era locul de adapostire a celor bolnavi...

Prin definitie, bolnita (denumita si Epitropie, deoarece actiona independent si administra bunurile unei biserici) reprezenta un spital construit pe langa o manastire, in incinta caruia se izolau si se ingrijeau bolnavii. Aparitia bisericii - bolnita (bolnicia - spital) - a fost intim legata de existenta institutiilor de binefacere. Daca la inceputurile crestinismului bolnita era, adesea, doar o incapere a unei locuinte private, camera saracilor sau o anexa a unei diaconii ori a unei biserici subterane, mai tarziu, aceasta cunoaste o mare dezvoltare.

ISTORIC. Prima bolnita din Bucuresti, dar nu cea mai importanta, a fost construita la 1700, de Constantin Brancoveanu, in cadrul actualei Biserici cu hramul "Sfantul Nicolae". In timpul razboiului turco-austriac din 1716-1718 a fost partial arsa, iar cutremurul din 1838 a avariat-o grav. Potrivit cronologiei, a doua biserica-bolnita construita in capitala Romaniei a fost cea de la Coltea. Documentele apreciau ca "locasul de izolare de la Coltea, aflat chiar in mijlocul Bucurestilor, a fost cel mai controversat. Era amplasamentul celor bolnavi si abandonati, caci pravila ii sanctiona aspru pe cei care, fara adanci motive, isi trimiteau tatal sau fiul la spital...". Bolnita de la Coltea dateaza din 1702 si a fost ridicata de spatarul Mihai Cantacuzino, "spre odihna si mangaierea intru Hristos a fratilor nostri saraci care patimesc de boale". Manastirea apropiata ei servea pentru rugaciunile calugarilor din chiliile bolnitei, ca si pentru slujbele celor decedati in bolnita.

ATESTARI. "Documentele Coltei spun prea putine lucruri despre spital sau despre adaposturile de ingrijire a saracilor, care erau intretinute din veniturile manastirii. In 1761 existau in dosul manastirii «spitalurile ceale vechi». Se scoate intotdeauna in relief grija epitropilor pentru saracii bolnavi din spitaluri. Nu intampinam informatiuni relative la medici si tratamente, deoarece hartiile isi au geneza in stabilirea proprietatii unor bunuri si atat. Putem spune doar ca aici nu se acorda asistenta medicala gratuita, asa cum se obisnuia in bolnitele din afara capitalei", arata I. Ionascu in cartea sa, "Documente bucurestene privitoare la proprietatile Manastirii Coltea".

"Locasul de izolare de la Coltea, aflat chiar in mijlocul Bucurestilor, a fost cel mai controversat. Era amplasamentul celor bolnavi si abandonati, caci pravila ii sanctiona aspru pe cei care, fara adanci motive, isi trimiteau tatal sau fiul la spital..."

"Documentele Coltei spun prea putine lucruri despre spital sau despre adaposturile de ingrijire a saracilor, care, lucru sigur, erau intretinute din veniturile manastirii. In 1761 existau in dosul manastirii «spitalurile ceale vechi»." - I. Ionascu, "Documente bucurestene privitoare la proprietatile Manastirii Coltea"

SFANTUL IOAN IACOB, INFIRMIER La cateva sute de metri de incinta Manastirii Neamt se afla un ansamblu de cladiri avand trei laturi, iar in centru o biserica. Este vorba despre bolnita si paraclisul Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava. Ctitoria, de pe vremea staretului Neonil, a fost ridicata intre anii 1843 si 1846, pe cheltuiala Elenei Donici. Erau ingrijiti batranii si bolnavii din imprejurimi, ca si monahii ajunsi in neputinta. Se stie ca aici a fost infirmier si Sfantul Ioan Iacob, in anii ’40, pe cand era proaspat calugar in Manastirea Neamt. BOLNITA COZIEI - "GIUVAERUL" DE PE VALEA OLTULUI Bolnita a existat si pe langa Manastirea Cozia, ctitorul acestei vechi institutii de tratare a bolnavilor sarmani fiind Radu Paisie (1535-1545), fiul lui Radu cel Mare, fost egumen al Manastirii Arges. La inceput, cladirea bisericii-bolnita era in aceeasi curte cu celelalte cladiri ale manastirii, dar mai tarziu s-a croit drumul national printre ele si astfel bolnita a ramas separata pe muchia dinspre apus. Bolnita a adapostit obstea Manastirii Cozia de la anul 1880 pana in 1920, perioada in care manastirea a fost folosita in alte scopuri. Mai intai a fost penitenciar, apoi Azilul "Doamna Elena", in anul 1917 a devenit lagar de prizonieri si spital, iar biserica mare, grajd pentru caii inamicilor ocupanti. Intr-un document adresat Ministerului Cultelor la 6 martie 1919, superiorul manastirii se plange de starea jalnica a cladirilor manastiresti. In prezent, in biserica bolnitei se oficiaza Liturghia doar in ziua hramului (29 iunie). Pentru valoarea inestimabila a picturilor murale conservate destul de bine si pentru frumusetea sa, bolnita a fost supranumita "giuvaerul secolului al XVI-lea de la Cozia". VINDECAREA BOLNAVILOR LA HUREZI Aflam din pisania de la Manastirea Hurezi, ca, precum domnitorul Constantin Brancoveanu a zidit biserica in cinstea Sfintilor Imparati Constantin si Elena, tot asa si doamna sa, Maria, "in slava de Dumnezeu Nascatoarei, Fecioarei si Stapanei noastre au zidit aceasta sfanta si dumnezeiasca beserica, ce bolnita facand-o, in veci buna pomenire sa ramaie si fiilor nemort nume, ispravind-o la al optulea an al domniei lor, la leat de la zidirea lumii 7205 (1697) mesita septembrie 20 din". (Daniela Sontica)