Lumea ajunge iar in haos

Lumea satului, viata cu ritmul pastrat de sute de generatii. Rugaciuni, dar si ritualuri pagane.
Lumea satului, viata cu ritmul pastrat de sute de generatii. Rugaciuni, dar si ritualuri pagane.

In calendarul popular al romanilor, fiecare zi contine o esenta. Fiecare zi are o poveste, o povata, o invatatura. Momentul intrarii in Postul Craciunului este pregatit cu mare grija. Postul Craciunului, in comparatie cu celelalte posturi de peste an, Pasti, Sanpetru, Santamarie, este, din punct de vedere al distractiei, mai putin sever, spune profesorul Ion Ghinoiu. In lumea satului incep sezatorile. Momente magice in care se leaga prietenii, care mai tarziu, in primavara, se vor transforma in logodne si apoi in nunti, prilej de bucurie pentru tot satul. In timpul sezatorilor se invata frumoasele colinde, pentru ca de Craciun bucuria Nasterii Domnului sa fie completata cu frumusetile sufletului romanesc. Se organizeaza cetele de colindatori.

In prima parte a Postului Craciunului, in calendarul popular sunt obiceiuri importante, Filipii, Ovidenia, Noaptea Strigoilor, Sannicoara si altele. Obiceiuri specifice unui enigmatic inceput de sezon sau an, probabil dacic, completeaza profesorul Ion Ghinoiu. Iata cateva dintre ele.

FILIPII. In aceste zile de la mijlocul lunii noiembrie se celebrau Filipii de Toamna prin diferite acte rituale: alungarea spiritelor rele prin zgomote si impuscaturi, ungerea cu usturoi a usilor, a portilor si a ferestrelor, imbunarea pasarilor, cu resturile alimentare de la ospatul nocturn, ca sa nu strice recoltele, intoarcerea vaselor din casa cu gura in jos ca sa nu se ascunda in ele spiritele malefice.

OVIDENIA. Ziua intrarii in Biserica a Fecioarei Maria, numita Ovidenia, Obrejenia sau Vovidenia, corespunde in calendarul popular cu celebrarea unei naprasnice divinitati a lupilor, Filipul cel Schiop sau Filipul cel Mare (21 noiembrie)... In noaptea de Ovidenie, cand se credea ca se deschide Cerul si vorbesc animalele, se priveghea la lumina unei lumanari incolacite pe o strachina cu apa de leac. Se faceau farmece si descantece, se afla ursita, se efectuau observatii si previziuni meteorologice. Intrucat se credea ca in noaptea de Ovidenie strigoii circulau fara opreliste, se ungeau cu usturoi cercevelele ferestrelor, tocurile usilor, vatra si cuptorul, care comunicau prin horn cu exteriorul. Pentru protectia vitelor impotriva animalelor salbatice se interzicea orice activitate legata de prelucrarea lanii si a pieilor de animale.

Aparitia celor doi sfinti-mosi, Mos Andrei si Mos Nicolae, inceputul iernii si punerea in miscare a haitelor de lupi sunt semne evidente de imbatranire si degradare a timpului calendaristic. Ordinea se deterioreaza neincetat, astfel ca la 29/30 noiembrie, in Noaptea Strigoilor, se ajunge la starea simbolica de haos, cea de dinaintea creatiei. Noapte de spaima, intrucat spiritele mortilor ies din morminte si, impreuna cu strigoii vii, "care isi parasesc culcusurile lor fara sa aiba vreo stiinta despre aceasta", se iau la bataie pe la hotare, raspantii de drumuri si prin alte locuri necurate. Duelurile sangeroase cu limbile de la melite si coasele furate din gospodariile oamenilor se prelungesc pana la cantatul cocosilor, cand spatiul se purifica, duhurile mortilor se intorc in morminte, iar sufletele strigoilor vii revin in trupurile lor. Atmosfera devenea si mai apasatoare intr-o importanta zi a lupului, fixata de traditie la data de 30 noiembrie, la Santandrei. Atunci, lupul isi poate indoi gatul teapan si devine mai sprinten, astfel ca prada nu mai are scapare. Oamenii trebuia sa ia masuri suplimentare de paza a vitelor si sa efectueze diverse practici magice de aparare impotriva lupilor. Nici un alt moment al anului nu era atat de prielnic pentru transformarea oamenilor in pricolici, oameni cu infatisare de lupi sau caini, ca in ajunul si in ziua de Santandrei.

MOS NICOLAE SAU SANNICOARA PEDEPSESTE, DAR SI DARUIESTE Divinitatea din generatia sfintilor-mosi care a preluat numele si data de celebrare a Sfantului Nicolae din calendarul crestin (6 decembrie) este numita in calendarul popular Sannicoara (Transilvania), Mos Nicolae (Muntenia). Sfantul Nicolae a fost un personaj real: episcop din Myra. In traditiile romanesti are insa si unele atributii straine unui sfant: apare pe un cal alb, aluzie la prima zapada care cade in luna decembrie; pazeste Soarele care incearca sa se refugieze pe langa el spre taramurile de miazanoapte pentru a lasa lumea fara lumina si caldura; este iscoada a diavolului; stapaneste apele, fiind patron al corabierilor, pe care ii salveaza de la inec; apara soldatii in razboi, ajuta vaduvele, orfanii si fetele sarace la maritat; aduce cadouri copiilor in noaptea de 5/6 decembrie si ii pedepseste cand sunt lenesi si neascultatori s.a. De ziua lui se fac vraji, farmece si pronosticuri meteorologice, se pun crengute de pomi fructiferi (mar, par, cires, prun) in apa, la caldura camerei, pentru a fi inflorite la Anul Nou, cand se aprecia rodul livezilor si erau folosite ca sorcova. SACRIFICAREA PORCULUI In vechiul Egipt, desi porcul era considerat un animal dezgustator, oamenii il jertfeau si il mancau, ritual in cinstea zeului Osiris, intr-o anume zi din an. Dupa multe milenii de la atestarea porcului ca divinitate, romanii pastreaza multe elemente ale cultului: il sacrifica ritual la Ignatul Porcilor (20 decembrie), din corpul lui se prepara alimente rituale (carnatul, bundaretele, piftia), i se imita glasul cu un instrument special, numit surla, apare in folclorul si in jocurile de copii (De-a Poarca, Purceaua) si, mai ales, are o colinda Siva, probabil numele marelui zeu indian, Shiva. Cunoscuta masca a colindatorilor, imbracata si jucata de un fecior (Capra, Turca, Cerbul etc.), este inlocuita in colindul Siva cu capul impodobit al porcului jertfit la Ignat. Obiceiul a fost atestat in Europa numai la romani si aromani, iar in Asia la indieni. Am venit si noi o data/ La un an si jumatate,/ Si la anu sa venim,/ Sanatosi sa va gasim./ Buna dimineata la Mos Ajun!/ Scoala-mi-te, doamna-mare,/ Si ne-aprinde-o lumanare,/ Lumanarea cea mai mare,/ Care-ai pus-o-ntre icoane,/ (...)/ C-a intrat Ajunu-n curte./ Las’ sa intre,/ Sa colinde,/ Ca demult n-a colindat (...) Buna dimineata la Mos Ajun! Colinda "Poezii populare romanesti (II)", Editura Minerva, 1989) LASATUL SECULUI DE CRACIUN Sarbatoare nocturna (13/14 noiembrie) care deschide Postul Craciunului de sase saptamani (15 noiembrie - 24 decembrie), ocaziona petreceri familiale cu mancare si bautura din abundenta. In unele zone, Lasatul Secului de Craciun este precedat de Ajun (13 noiembrie) si urmat de rituri de purificare (ziua de Spolocanie, 15 noiembrie).

NR: Fotografiile de arhiva din aceasta Editie de Colectie ne-au fost puse la dispozitie de Muzeul Taranului Roman. Multumim.