x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Suplimente Editie de colectie Machiajul, arta de a-ti picta chipul

Machiajul, arta de a-ti picta chipul

06 Mar 2005   •   00:00

TRUCURI
Machiajul nu e nici pe departe apanajul exclusiv al epocii moderne. Unele din cele mai vechi dovezi ale acestei practici au fost descoperite in mormintele stravechi ale faraonilor egipteni.
MIRUNA MIHALCEA

Omul a descoperit din cele mai vechi timpuri ca isi poate picta fata. Dar metodele de aplicare sau scopurile nu au fost mereu aceleasi. Unii au folosit metoda manati de necesitati strict practice, cum ar fi protejarea pielii sau camuflarea. Altii au acordat machiajului semnificatii ritualice. Mai tarziu, devine simbol al statutului social. Insa peste toate acestea a tronat dorinta omului de infrumusetare. Speranta ca machiajul ii va retusa imperfectiunile si ii va contura trasaturile astfel incat sa se alinieze la modelul vremii.

CLEOPATRA. Lucrarea ei despre metode de infrumusetare este prima de acest fel consemnata. Aflam astfel ca in Egiptul Antic machiajul nu era strain nimanui pentru ca facea parte din educatia de masa. Fata era considerata o zona intima, motiv pentru care trebuia ascunsa sub o "masca", aceea a fardului. Practica se respecta chiar si dincolo de mormant. Arheologii au gasit in camerele mortuare truse complexe de ma-chiaj si preparate speciale care sugereaza faptul ca egipteni sunt primii care fac dovada unei evolutii tehnologice in domeniu. Ei dezvoltasera un adevarat cult pentru ma-chiaj. La moartea unui faraon, toti curtenii care se ocupasera de aspectul sau exterior erau ucisi si inmormantati o data cu faraonul, ca sa poata fi servit la fel si dupa moarte.

GRECIA ANTICA. Inca dinainte de Hristos machiajul devenise o practica larg raspandita. Orasencele isi albeau tenul cu calcar sau carbonat de plumb, isi innegreau sprancenele cu funingine ca sa para impreunate, pentru pleoape foloseau carbune iar genele erau vopsite cu negru si fixate cu albus de ou, amoniac si rasina. Una peste alta, statuile care s-au pastrat arata ca machiajul era teribil de strident, asemanator machiajului ostentativ de la sfarsitul anilor ’60.

POPEEA SI CHIPUL CASNIC. Tenul alb era la moda printre femeile nobile, pentru ca sublinia diferenta de statut dintre ele si sclave, care aveau tenul masliniu. Popeea, de exemplu, sotia imparatului Nero, avea un ritual de infrumusetare atat de complex, incat necesita peste 100 de sclave, care-i accentuau cu pigment albastru chiar si cele mai fine vinisoare. In mod paradoxal, aceasta e perioada in care machiajul e asociat "chipului casnic", pentru ca nu era purtat decat in prezenta sotului. Amantii in schimb aveau parte de chipul natural al femeii, acela "de dupa baie".

EUROPA SI ALUNITELE DECORATIVE. Molimile secolelor XVII si XVIII isi pusesera amprenta si pe fetele popoarelor afectate. Asa ca machiajul se constituie acum intr-o adevarata masca pentru ten. Fardul si alunitele false camufleaza ranile si cosurile. Rujul si fardul roz, pe de alta parte, sugereaza veselia si un aspect sanatos. Barbatii se supun benevol aceluiasi tratament, caci machiajul capatase deja o intrebuintare de ordin strict practic.

Pe vremea lui Ludovic al XIV-lea, alunitele au dezvoltat un limbaj propriu, simbolic. "Coquette", in dreptul gurii, era provocatoare si jucausa. O alunita rotunda sau in forma de inima, pe tampla, "asassin", exprima sobrietate. Aceeasi alunita in forma de inima, pe obrazul stang, anunta ca posesoarea nu e disponibila. Pe obrazul drept, insemna ca e casatorita. "Passionee" era alunita din coltul ochiului, "majestueuse" cea din mijlocul fruntii iar "la galante" era alunita din centrul obrazului.

INAINTE SI DUPA CENZURA. Secolul XIX proscrie machiajul, asociindu-l prostitutiei si manifestarilor teatrale. Sfarsitul de secol il repune in drepturi, dar se opteaza pentru nuantele naturale. Epoca moderna e marcata de folosirea produselor de infrumusetare, cu acordul societatii. Apar publicatiile de specialitate, lumea e din ce in ce mai informata, iar produsele se diversifica pe masura. Machiajul devine o adevarata industrie si se instituie dictatura modelelor promovate de vedetele scenei si ale filmului.

Tipuri de machiaj, pentru oameni si bestii

Specializarea machiajului in functie de scop a dus la cateva categorii distincte: machiajul pentru scena, pentru film, televiziune, machiajul de moda, de counter (pentru promovarea produselor cosmetice), body painting-ul, machiajul de carnaval, machiajul medical si cel ritual.

SCENA SI FILM. Rigorile machiajului de scena se refera in primul rand la conditiile de iluminare si la distanta spectatorilor fata de protagonisti. El are menirea de a sustine rolul, de a sublinia trasaturile personajului. De aceea, machiajul trebuie sa fie stilizat si grosier. Rosul e culoare scenei. Pe buze si-n obraji, aplicat cu generozitate. Ochii conturati cu mult creion negru si mascara, sa para mai mari. Iar peste toate, un strat gros de pudra, care sa mentina fardul la locul lui. Se aplica pe orice parte a corpului expusa. Filmul si televiziunea subliniaza cele mai mici detalii ale trasaturilor personajelor. Machiajul pentru film se foloseste pentru ca actorii sa pastreze, in fata pretentioaselor tehnici de filmare, un aspect cat mai apropiat de cel natural, ascuzand si eventualele imperfectiuni. De aici, rezulta ca machiajul pentru scena nu va fi niciodata pe placul camerei de filmat, si nici viceversa.

EFECTE SPECIALE. Frate geaman al efectelor speciale propriu-zise. Machiorul nu se va ocupa doar de oameni, ci si de animale sau roboti, in roluri principale ori secundare. In "Sheena, regina junglei", Tanya Roberts calareste, de exemplu, un superb cal pictat cu dungi de zebra. Tot machiorul de efecte speciale concepe robotii animatronici, respectiv acei indivizi care se trasforma in varcolaci, extraterestrii s.a.m.d. Prima trasformare de acest gen a fost in filmul "An American Werewolf in London", iar Rick Baker, "autorul", a obtinut in 1981 Oscarul pentru machiaj, primul acordat acestei categorii in istoria cinematografiei. In privinta trusei de machiaj, totul e bine venit, specialistii sustin ca orice e bine venit, de la cafea macinata la prezervative. Imaginatia conteaza!

CARNAVAL. O categorie de machiaj mai putin cunoscuta la noi, pentru ca de obicei este promovat in societatile catolice. Societatea occidentala a creat ocazii speciale pentru desfasurarea unei palete de machiaj foarte bogate. Cel mai relevant exemplu este sarbatoarea de Halloween, unde e usor sa intri in pielea unor personaje precum Frankenstein, vampiri, varcolaci, morti vii, pirati, draci si vrajitoare cu ajutorul unei truse complete de machiaj. Aceasta contine, pe langa farduri, si alte accesorii, ca plasturi, cicatrice si proteze dentare sau lentile de contact. Insa cel mai important este ca fardurile sunt realizate din substante comestibile, astfel incat copiii sa nu fie supusi nici unui fel de risc. (Miruna Mihalcea)

MESERIA DE MACHIOR
In Romania, primele cursuri de machiaj incep in anul 2002. In anul 2004, agentia care inaugureaza acest tip de cursuri elaboreaza Standardul Ocupational pentru ocupatia de machior. Se aproba in septembrie 2004. Tot atunci, se fac demersurile pentru introducerea meseriei in Nomenclator. Absolventii pot executa machiaje pentru televiziune, sedinte foto, teatru, film, efecte speciale, prezentari de moda si pentru alte ocazii.

DESENE APLICATE PE TRUP
Mehndi este arta aplicarii desenelor pe trup. Isi are radacinile in India, Maroc si Pakistan si e utilizata atat de barbati, cat si de femei, cu ocazia unor evenimente speciale, in speta casatoria. Veche de 5.000 de ani, si-a castigat promotori si la Hollywood. Vedete ca Demi Moore sau Naomi Campbell au aparut cu parti ale corpului tatuate dupa principiile "mehndi". Specialistii, desi incantati de amploarea pe care a capatat-o arta body painting-ului, amintesc ca ea si-a pierdut semnificatia initiala, trasformandu-se intr-o metoda de a face parada.

ENGLEZII, CEI MAI TATUATI
Mumiile egiptene deopotriva cu oamenii inghetati din Alaska poarta marca "inscriptionarii" cu tot soiul de imagini. Dacii foloseau tatuajele drept indicatori ierarhici. Primii crestini se tatuau ca sa-si marcheze casta. Pe japonezi ii intereseaza aspectul decorativ.
In Europa se manifesta agresiv, la mijlocul secolului trecut, la Casa Regala a Marii Britanii. Momentul reprezinta legitimarea practicii. Pana azi, englezii sunt cea mai tatuata natie de pe continentul european.
×