x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Suplimente Editie de colectie Militaria, cimitir al studentiei lor

Militaria, cimitir al studentiei lor

de Cristinel C. Popa    |    23 Oct 2006   •   00:00
Militaria, cimitir al studentiei lor
ARMATA LA FEMININ
Studenta militar. Delicatetea in armura comunista, grobiana. In nuante kaki. Un adevarat fiasco.

Inainte de 1989, fiecare studenta efectua obligatoriu un stagiu militar de 165 de zile, esalonate pe parcursul primilor trei ani de studii. Pentru multe dintre fete, cele 5 luni de militarie au fost o risipa de timp. Toate au aflat ca armata cere sacrificii, mai ales in vacanta de vara, ca respectul pentru superiori e important si ca bombei atomice ii vii de hac mai usor ca unei bombe sexy.

BOCANCI, FARA TOCURI. Madalina-Anca Apostoae a facut armata la 18 ani, in timpul facultatii, la "aparare civila" si, fiind la TCM, o facultate cu putine fete, a stat alaturi, sambata de sambata, de colegele de la Chimie. Din timpul orelor de armata nu-si mai aminteste decat ca a invatat lucruri complet inutile, care i-au mancat timpul si pe care le-a uitat in "civilie": "La timpul respectiv am aflat cum sa asamblez si sa dezmembrez pistolul mitraliera in cateva secunde, sa defilez cu bocanci mai mari cu trei numere, sa ma trantesc pe pamant ca pe o plapuma de puf si sa stiu ca ar trebui sa tratez bomba atomica cu tot dispretul de care pot da dovada. Am mai aflat cum as putea sa-mi dau seama rapid daca inamicul ataca folosind bomba chimica sau biologica si cum, in cazul unui astfel de atac, ar trebui, ce-i drept, fara nici un sens, sa intrerup alimentarea cu gaz metan si energie electrica a unei cladiri. A dat examene din aceste subiecte, a obtinut grade si, in cele din urma, a ajuns sublocotenent in rezerva la o arma esentiala salvarii: "apararea civila". Recunoaste insa ca, daca ar fi convocata, nu ar sti sa actioneze profesionist in cazul unei conflict: "Probabil as face ce mi-ar sta in putinta sa-mi salvez semenii, dar bazandu-ma pe lucruri de bun-simt si nicidecum pe cele invatate in cinci luni de armata".

DROMADER CU MANTA. Entuziasmul inceputului a fost anulat de prima zi de "armata": sambata in care, in loc de cursuri, a ales sa se imbrace ostaseste. "Am mers, noi, fetele, intr-o sala de la parterul Facultatii de chimie, unde si alta data urma sa invatam sa ne aparam tara, iar acolo ne-am trezit fata in fata cu rafturi insiruite, pline de «echipament»: pantaloni kaki, tunica kaki, haina de vant, camasa, manta, boneta, caciula, centura si… bocanci maro. Culoarea mai rupea nitel monotonia, dar, cum cea mai mica pereche era cu trei numere mai mare decat mi-ar fi trebuit, am ajuns la concluzia ca in cei trei ani de armata pe sarite va trebui sa invat nu cum sa-mi apar tara, ci cum sa nu ma impiedic". Hainele au trebuit bine dosite in dulapul din camin, pentru ca erau luate cu proces verbal si disparitia unei "piese" precum haina de vant, care era la mare cautare, putea atrage nu doar plata contravalorii, ci si sanctiuni ostasesti precum degradarea. Prima echipare a fost destul de complicata, mai ales in cazul in care a trebuit folosita mantaua, haina ce implica o tehnica deosebita si macar un ajutor, pentru ca, altfel, posesoarea ajungea sa semene cu un dromader din cauza cocoasei din spate. Pozitionarea stramba a bonetei atragea oprobiul "capitanesei", iar intreaga tinuta - amuzamentul studentilor din anii mai mari.

O VARA DE NEUITAT. Dupa sesiunea de vara, a urmat ceea ce se anunta a fi partea amuzanta a armatei, desi manca o luna din vacanta. "Ne-am mutat grupate intr-un camin si asa a inceput «convocarea». Concret, asta insemna plimbari zilnice, lungi de cativa km, mai intai pana la o unitate militara din Copou, unde luau in primire pistoale mitraliera, in fluieraturile si rasetele soldatilor adevarati. Apoi, pe calduri de peste 30 de grade, tot pe jos, ajungeau pe Sorogari, pentru antrenament. Urmau ore de tarare prin praf si buruieni, incercari nereusite de a se tranti pe pamant la comanda si nenumarate asezari in grupa si defilari. "Am invatat sa execut perfect la dreapta, la stanga si stanga imprejur, cu rotire pe calcai si verificarea distantei regulamentare de un brat, si am invatat sa defilez cu privirea spre dreapta si mereu calcata pe bocancii uriasi de colega din spate". Insa cel mai greu din toata instructia verii nu au fost manevrele militare, ci "gustarea de la ora 10:00". "Obligatoriu, aceasta continea doua triunghiuri de branza topita sau telemea foarte sarata si caramele. Si, cum afara era foarte cald, canicula fiind in toata puterea la sfarsitul lui iulie, urma o sete de nedescris. Cele cateva sticle cu apa se epuizau imediat si prin apropiere nu era nici macar un izvor. Orele de dupa gustare erau imposibile, iar moleseala se transforma in arsita si transpiratie. Abia pe la 3 dupa-amiaza, cand porneam spre camin, ne puteam opri pe Sararie, la o cismea, iar coada depasea cateva sute de metri".

GRESELI. Dupa atata perioada de transpirat pe dealurile Iasiului, tragerea de la final, care urma sa consfinteasca cele invatate, a fost o bucurie. "Am mers pe poligonul de tragere de la Aroneanu, in camioane cu prelata, si ni s-au dat cate un pistol mitraliera si trei cartuse. Am fost invatate sa reglam pustile la «foc cu foc» si sa tragem cand ni se cere. Nu stiu cum, dar pistolul meu s-a blocat pe foc automat, asa ca nu doar ca am primit calificativul maxim, ci si felicitari pentru gloantele centrate in tinta din cauza unei greseli". Nu au lipsit insa nici incidentele de-a dreptul comice - o colega s-a indreptat catre un ofiter, a indreptat arma catre el si, nevinovata, l-a intrebat de ce s-a blocat tragaciul. Bietul om, probabil stiind cam cum este instructia la fete, n-a mai apucat sa spuna nimic si s-a lasat instantaneu la pamant. Neintelegand despre ce este vorba, studenta, inca tinand mitraliera la umar, s-a intors catre ceilalti. A urmat o scena ca-n comedii, iar doi gradati aproape ca au imobilizat-o ca pe o infractoare. Ea a fost singura care a luat nota mica, dar de trecere, probabil pentru a nu mai trebui sa ajunga din nou la poligon.

CAPORAL LA 18 ANI. Convocarea din primul an s-a incheiat, ca in cazul fiecarui soldat, cu depunerea juramantului la o unitate militara, in prezenta soldatilor de acolo, a comandantului si a familiilor care au fost chemate, prezenta lor fiind obligatorie. "Imi amintesc ca a fost un moment emotionant. A fost scos drapelul unitatii, vechi de peste 100 de ani, si ni s-a spus ca, daca stindardul dispare sau este distrus, unitatea este desfiintata. Asa ca pot spune ca, cel putin pentru mine, armata a implicat doua momente cu adevar deosebite: cel al inceputului, in care am crezut ca mi se rezerva onoarea de a fi una dintre cele pe care oamenii se vor putea bizui pentru a-i salva, si cel de final, in care am constatat ca, desi nu stiu mai nimic in plus, exista drapelul, acel simbol pentru care merita sa te lupti. Din pacate, intre aceste doua clipe n-a fost nimic demn de remarcat".

Instructia cu fetele

Prima dintre cele sase ore saptamanale a fost destinata invatarii gradelor si salutului superiorilor. Primul semestru din anul I a fost un curs de preaslavire a directivelor partidului, a "neamestecului in treburile interne ale altor tari", dar si apararii patriei si "cuceririlor comunismului cu pretul vietii". Semestrul al doilea a adus si "maturizarea ostaseasca". Dupa prima sesiune a studentiei a venit timpul orelor tehnice.

Despre chiulit nici nu putea fi vorba, iar orice invoire, fie ea si "pe caz de boala" cu adeverinta medicala in regula, trebuie urmata de o recuperare a orelor pierdute. "In semestrul II a inceput predarea notiunilor de baza - ce inseamna grupa, pluton, batalion, ce este o grenada, cum functioneaza, ce e masca de gaze, din ce e alcatuit pistolul mitraliera, cum poate fi asamblat si desfacut acesta in cateva secunde, cum e un tun ori un tanc. Am aflat si diferenta dintre arma biologica si cea chimica.

Apararea civila consta, pentru noi, doar in organizarea iesirii din cladiri si in intreruperea furnizarii gazului metan si a curentului electric. Am realizat inca de atunci ca ceea ce ni se preda este destul de inutil, in conditiile in care chiar «capitaneasa» care tinea cursurile a recunoscut ca nu ar sti cum sa actioneze practic daca ar fi nevoie". Lucrarile de control de la sfarsitul semestrului au dovedit ca fetele au fost harnice si ca teoria le-a captivat atat de tare, incat toate notele au fost de 10.
×
Subiecte în articol: armata editie de colectie