Minunatiile ascunse

Dobrogea a fost, este si va fi mereu o provincie plina de mistere. Pe malul Marii Negre, vechii greci au intemeiat colonii prospere, au construit orase frumoase, apoi au venit romanii si au dus civilizatia mai departe.

Grecii din Milet, aflati in expansiune datorita unei economii infloritoare, s-au asezat prin anul 657 i.Hr. pe malul Pontului Euxin (Marea Neagra) si au infiintat colonii prospere, porturi-cetati masive, dedicandu-se comertului, lucru la care se pricepeau cel mai bine. Importurile si exporturile grecesti au cunoscut un avant extraordinar.

CETATEA SCUFUNDATA. In urma unor astfel de actiuni s-a nascut Cetatea Histria, o metropola a acelor timpuri stravechi. Cu timpul, pe langa port si fortificatii, au aparut temple, canalizari, case somptuoase. Dupa greci au venit romanii, construind terme, palate cu tot soiul de facilitati.

Galerele incarcate cu marfuri pretioase soseau si plecau necontenit, facand din acest loc o veritabila placa turnanta a antichitatii greco-romane. Dar, dupa sapte secole de prosperitate, cetatea avea sa intre in agonie din cauza necrutatoarei naturi si a violentei umane barbare. Incetul cu incetul, aluviunile aduse de Dunare au inceput sa inchida portul, formand o balta care poarta acum numele de Lacul Sinoe. Iar ceea ce nu au distrus fortele naturii au reusit oamenii.

Istoricii au cazut de acord ca marile invazii avare din secolul al VII-lea au semnat certificatul de deces al impunatoarei cetati. Francezul Desjardins a redescoperit in 1868 cetatea, lucrarile sale fiind continuate de Vasile Parvan. De-a lungul deceniilor au iesit la iveala statui, cladiri, terme, palate, amfore, un paradis pentru orice arheolog care se respecta.

STIMA APELOR. Delta Dunarii este locul unde circula cele mai multe legende despre serpi uriasi. Se spune ca unii pescari din Delta cred ca suieraturile unor serpi uriasi sunt cele care ii pot conduce spre locurile cele mai bune de pescuit, unde pestele se gaseste in cea mai mare cantitate. De altfel, legenda despre Stima Apelor este una dintre cele mai cunoscute. In inchipuirea stramosilor nostri, Stima era de fapt un sarpe urias cu cap de femeie. Serpii uriasi au mai fost mentionati in Dobrogea si de fostii detinuti politici, care fusesera condamnati la munca silnica la canalul Dunare-Marea Neagra. Acesti detinuti povesteau ca deseori li se intampla sa gaseasca asemenea reptile, unele lungi de patru metri.

ASCUNZISUL. Pestera Limanu este doar un loc asupra caruia arheologii si antropologii au zabovit mereu in cercetarile lor. In cartea "Enigme ale istoriei", Paul Stefanescu descrie tainele pesterii din apropierea orasului Mangalia. Pestera Limanu a fost explorata pentru prima data de Orest Tafrali in anul 1928, care a scris si o carte, "Cetatea pontica Callatis". Tafrali e de parere ca pestera s-a format pe cale naturala, dar in anumite parti ale acesteia este evidenta actiunea omului. La o distanta de peste 150 de metri de la intrare s-au descoperit urmele unui altar. Cercetatorii romani au continuat si ei investigatiile si au aflat ca localnicii credeau ca pestera a fost folosita de haiduci ca ascunzatoare.
De altfel, labirintul de la Limanu are pe plan local mai multe denumiri: pestera de la Icoane, pestera de la Balta sau pestera Caracicola. Scriitorul Paul Stefanescu este de parere ca denumirea "pestera de la Icoane" vine de la cateva "nise sapate de mana omului, folosite drept cadre pentru unele imagini". De altfel, unii dintre localnici cred ca pestera ar putea ajunge pana in Bulgaria, la Varna.

LABIRINTUL. Intrigat de pestera de la Limanu, Paul Stefanescu cere parerea catorva speologi care explorasera o buna parte a pesterii si afla ca oamenii au intrat in pestera din cele mai vechi timpuri pentru a extrage de acolo calcar. Doctorul Jeana Tanasache povesteste ca, in timp ce se afla in pestera, a intrat intr-un labirint format din sute de culoare, toate sapate de oameni. Dupa ce s-au chinuit sa inainteze cateva sute de metri, exploratorii au gasit cioburi de urne si de amfore, dar si o roata de piatra, toate acestea fiind din timpurile romanilor.
Mergand mai departe, exploratorii au gasit lucruri si mai interesante: galerii zidite. "Peretii acestora erau captusiti cu lespezi de calcar, cladite una peste alta, fara a fi lipite prin mortar. S-a emis parerea ca zidurile subterane au fost amenajate cu scopul sustinerii plafonului si peretilor, care aici sunt intens degradati de actiunea apei de infiltratie", scria Paul Stefanescu. "Lungi de 15-20 de metri, zidurile se intind pe o portiune de aproximativ o suta de metri.
Pe podele s-au gasit numeroase oase de animale domestice, dar si de animale salbatice: schelete de capra, porc, caine, pisica, precum si schelete de vulpe, jder, lup, pisica salbatica si unul de sarpe de apa. Tot aici se puteau vedea cranii de pasari si solzi de peste", mai consemneaza Stefanescu. Autorul mai povesteste "o ciudatenie" pe care exploratorii pesterii au descoperit-o in sectorul III al labirintului. Este vorba despre o incapere inalta de jumatate de metru, ai carei pereti au fost ziditi.
Incaperea zidita este pusa de scriitorul Paul Stefanescu in relatie cu o batalie petrecuta acum doua mii de ani pe teritoriul Dobrogei de astazi. "O crancena batalie s-a terminat atunci in mod tragic. Capetenia getilor dobrogeni, Dapyx, luptandu-se cu trupele romane care venisera in ajutorul inamicului sau, Roles, o alta capetenie geta, este infrant de fortele dusmanului. In momentul critic, o parte dintre supusii lui Dapyx isi gaseste refugiul intr-o pestera din apropiere. Urmarindu-i, invingatorii dau de locul ascunzatorii si-i blocheaza intrarea, zidind-o. Drama s-a petrecut in anul 28 i.Hr. Din pacate, nici un alt izvor nu aminteste de soarta acelora care au fost inmormantati de vii...", scrie Paul Stefanescu.

FOST’A STEFAN CEL MARE SI SFANT CAVALER?

"Tineti minte cuvintele lui Stefan, care v-a fost baci pana la adanci batranete... ca Moldova n-a fost a stramosilor mei, n-a fost a mea si nu este a noastra, ci a urmasilor urmasilor nostri in veacul vecilor!..." Cand, in 1758, din ordinul lui Iacob Putneanu se deschidea pentru prima data mormantul lui Stefan cel Mare, consternarea se asternea peste cei prezenti: voievodul fusese inmormantat fara sicriu si asezat pe 13 bare de fier, capataiul pentru cap fiind asigurat de cateva caramizi zidite - fapt total neobisnuit pentru uzantele romanesti ale vremii. OCAZIE. In 1856, pe cand Bucovina era provincie austriaca, istoricul Anton Schönbach deschide toate mormintele de la Putna, ocazie cu care se constata ca, in afara de mormantul lui Stefan cel Mare, inca doua aveau aceleasi caracteristici: unul era al lui Stefanita (1517-1527), nepotul lui Stefan, in celalalt fiind inmormantat un personaj neidentificat. Atare forma de inmormantare este, altfel, necunoscuta in tarile romane, dar tipica pentru cavalerii templieri. Printr-un complot pus la cale de Filip cel Frumos al Frantei cu Papa Clement al V-lea, Jacques de Molay, al 22-lea Mare Maestru al Ordinului, impreuna cu o serie de inalti demnitari au fost arestati si intemnitati. Tot sistemul de comanderii existent in Europa intrase in paragina, in urma procesului lui Jacques de Molay. Atunci, ce semnificatie pot avea aceste similitudini? Ciudat, de asemenea, e faptul ca crucea personala a lui Stefan cel Mare, de care voievodul nu se despartea niciodata - in prezent expusa la Muzeul de la Putna - nu este o cruce obisnuita pentru ortodoxie, ci o cruce cu doua brate orizontale, una dintre formele de cruci pe care le foloseau templierii. RELICVE. Patrimoniul templier din Romania zace necercetat, uitat sau confundat cu cel al Teutonilor. Relicve ale unor comanderii templiere se afla si in Romania in apropiere de Abrud, iar unii cercetatori afirma ca si in alte locuri din tara. Istoricul Gh. Bratianu scria in 1942 despre Templierii din Transilvania un studiu considerat de specialistii in domeniu ca fiind important. (Loreta Popa)

CAVALERII TEMPLIERI Istoria oficiala afirma ca Ordinul Cavalerilor Templieri a fost infiintat pentru a asigura protectia pelerinilor care mergeau la Sfantul Mormant impotriva bandelor de talhari si a ucigasilor. Initial, acesti pretinsi aparatori ai pelerinilor s-au numit "Ordinul Soldatilor Saraci ai lui Hristos si ai Templului lui Solomon". In mai putin de doua secole de la acele inceputuri modeste ei deveneau o confrerie atotputernica, temuta de majoritatea capetelor incoronate si atat de bogata, incat devenise "bancherul intregului continent", tinand sub control viata financiara a intregii Europe. (Loreta Popa) "POSESORII DE DREPT" AI TEZAURULUI, CAVALERII TEMPLIERI? Unele publicatii consemnau in urma cu mai bine de douazeci de ani ca intr-o colectie particulara din Elvetia (evident, nu ne sunt oferite nume) sunt pastrate in secret toate cele 22 de piese ale tezaurului de la Pietroasa. Scriitorul cu preocupari esoterice Cristian Tiberiu Popescu face cateva supozitii in romanul sau esoteric "Closca cu puii de aur" (Ed. Viitorul Romanesc, 2003). Banul Mihalache Ghica, fratele domnitorului Alexandru Ghica, a fost pastratorul acestui tezaur si primul care si-ar fi dat seama ca acesta nu era de origine vizigota, ci unul templier. Incarcatura energetica a aurului templier l-a condus pe o cale mistica spre adevarata lui provenienta, catre cei care l-au ingropat. Se pare ca acest ban Ghica, despre care se stie ca intre 1836 si 1842 era "mare vornic al trebilor dinlauntru", ar fi recuperat tezaurul si ar fi facut niste copii, 10 piese dupa cele asa-zis pierdute, si le-ar fi inapoiat "posesorilor de drept" ai tezaurului, care in fapt erau erau urmasi ai Cavalerilor Templieri. (Loreta Popa) "PERGAMENTUL" DIN BRONZ Se spune ca, inaintea cuceririi romane din anul 70 d.Hr., preotii Bisericii din Ierusalim ar fi ascuns acolo tezaurul Templului, compus dintr-o cantitate impresionanta de suluri de pergament cu inscriptii biblice, tratate de geometrie sacra, cunostinte despre arta si stiinta secreta a vechilor initiati ai traditiei egiptene si iudaice, vase rituale si obiecte de cult confectionate din metale pretioase. A fost descoperit si un "pergament" de bronz asemanator cu cel descoperit la Qumran, care cuprindea o lista a tuturor locurilor funerare unde erau ascunse obiecte sacre si profane ce alcatuiau comoara Templului de la Ierusalim. (Loreta Popa)