Muzica nu are granite

Alexandru Andries in buletin, Alexe pentru prieteni. Pentru public… "sunt artistul care canta pentru ca are ceva de spus. Si, in functie de asta, melodiile imbraca haina folkului, a bluesului sau orice alt vesmant care le sade bine".

Chitara n-a fost mereu pe primul loc intre pasiunile si inclinatiile muzicale ale artistului. Au fost intai muzica simfonica si cea clasica. A fost pianul, pentru ca asta avea acasa, unde muzica plutea in aer. Cu un unchi dirijor de cor si-un var primar absolvent al Conservatorului din Viena, apropierea de muzica a venit de la sine. Beatles-ii care rasunau in difuzoare si-au incercat si ei norocul cu tanarul Alexandru Andries, dar in zadar: "Cand i-am auzit prima oara, am zis ca ei fac zgomot, nu muzica", spune artistul. Chestiune care nu i-a descurajat catusi de putin pe Beatles-i, care in 1967 l-au ademenit din nou, cu "All You Need Is Love". Impartirea timpilor si-a masurilor i-a atras in sfarsit atentia si iata, apetitul pentru compozitie si cantec e deschis. "Am inceput s-ascult si din urma, iar acum sunt fanul lor declarat. Le datorez schimbarea de macaz in ce priveste preferintele mele muzicale." Jocul intamplarii a facut ca la scurta vreme, Bob Dylan sa-l ademeneasca, si el, pe Andries. "Nu mi-a placut initial. Pentru ca n-avea voce, cel putin nu in sensul clasic. Abia mai tarziu, cand m-am pus la punct cu limba engleza, i-am inteles adevarata valoare poetica", isi aminteste Andries. De la Dylan a mai furat ceva esential. S-a minunat si s-a-nclinat totodata in fata felului original de a canta pe care l-a nascut solistul: "A aratat tuturor ca poti realiza lucruri minunate, chiar si atunci cand n-ai voce, tehnic vorbind".

NAIV CU DRAG DE CANTEC. Desi pasiunea lui era pe-atunci pictura, a cascat bine ochii si-a vazut cum colegii lui de generatie respira muzica vremii prin toti porii. Matusa lui care locuia in Statele Unite a-nceput sa-i trimita cele mai noi aparitii muzicale. Mai mult din joaca, Andries isi propune sa foloseasca si el o forma de expresie muzicala. Doar el si chitara faceau echipa buna. Dar a vrut formatie. Un coleg era omul cel mai potrivit, pentru ca tatal lui lucra la Casa Armatei, de unde le putea furniza instrumente. De unde sa ia insa partituri? Ingenuu, Andries trimite o scrisoare la Europa Libera, de unde solicita asa ceva. Rezultatul? Prima intalnire cu Securitatea si… adio formatie.

STRADANIE. N-a renuntat insa si la muzica. A compus in engleza si cand s-a simtit stapan pe sine i-a cantat tatalui sau. "M-a-ntrebat al cui e cantecul. N-a crezut ca-i al meu si-am zis ca nu scriu in romana, ca nu suna bine. Mi-a replicat ca nu-s in stare. M-am straduit de-atunci sa potrivesc cuvintele-n limba mea."

PUBLICUL, SURPRIZA MEA In armata, Andries a pus mana pe-o chitara. Uite-asa, intre zidurile si restrictiile serviciului militar, talentul inmugurit deja al artistului infloreste de-a binelea. In facultate incepe seria miniconcertelor in Club A. Canta si singur, "eu si chitara", canta si alaturi de Adriana Ausch, care i-a fost colega la Arhitectura. Urmeaza reprezentantiile-n deschiderea concertelor trupei Iris, de exemplu, "Pentru ca", spune Andries, "eram printre putinii care veneam cu chitara si pe care publicul de rock ii accepta. Desi n-am crezut vreodata ca voi canta pe vreo scena…". LA GRANITELE DINTRE MUZICI NU EXISTA VAMESI Andries a urcat pe scena "Folk You!", in fata a mii de oameni, la Vama Veche si Costinesti: "Am simtit ca Jurnalul National a facut ceva extraordinar. A adus simplitatea si poezia in fata publicului asurzit de zgomotul in care traim si care-si revendica dreptul de-a se numi muzica. Faptul ca, in mijlocul aglomeratiei de trupe si artisti de pe Litoral, mii de oameni au stat cu fundu’ pe nisip si i-au ascultat pe cei care cantau doar din gura si chitara e minunat. E si mai bine ca scena a fost mica si ca nu s-a mizat pe efecte de imagine, care-ar fi indreptat atentia de la muzica spre cu totul altceva. Pentru ca muzica asta traieste-ntre granitele intimitatii. Atat de intima", explica Andries, "incat comunicarea adevarata se regaseste in ea". "Nu vreau sa vand, vreau sa comunic. Si caut instrumentul potrivit ca sa o fac si care s-arate ca sunt sincer in atitudinea mea muzicala. De-aia nu cant doar folk, de-aia ideile mele imbraca uneori haina bluesului sau a altui gen. Pentru ca la granitele dintre muzici nu exista vami, iar intimitatea nu poarta niciodata eticheta." Asa simte artistul… VINE "COMANDA SPECIALA" Nu-i concert la care lumea sa nu-l intrebe pe Alexandru Andries de ce cutare sau cutare piesa nu-i de gasit. Asa ca, la sugestia publicului care se bucura inca de muzica sufletului, Andries lanseaza pe piata, saptamana aceasta, cel mai recent album, intitulat "Comanda speciala", disponibil pe casete audio si pe CD. 20 de piese din cele care nu fusesera inregistrate in studio, 20 de piese ale caror mesaje au ramas in inimile fanilor. In cadrul lansarii oficiale din octombrie, colectionarii vor avea o surpriza: un tiraj special, de 300 de viniluri.

")