Jurnalul National: Ce rol v-ati dorit si nu l-ati primit?

Florin Piersic: Trebuie sa stiti neaparat ca eu niciodata, nici in teatru, nici in film, n-am cerut vreun rol anume. Regizorii ma cunosteau, stiau cat pot sa dau, dar mai ales cat trebuie sa dau si, din acest punct de vedere, ma consider un privilegiat. Sigur ca, o data cu trecerea anilor, anumite roluri nu-si mai gasesc logica prezentei mele, dar pentru orice varsta exista roluri. De fapt, nu facem altceva decat sa ne jucam propria existenta, cu toate etapele ei firesti. Viata nu este altceva decat o insiruire de anotimpuri, ce-i drept, adesea incalcand ordinea fireasca, naturala, cosmica. Dar marturisesc cu o oarecare retinere ca rolul pe care mi l-am dorit a fost cel pe care mi l-a "daruit" la un moment dat marele meu director de scena, profesor de teatru si de viata, maestrul Alexandru Finti, care ma "facuse" deja Orin din "Electra", Lennie din "Oameni si Soareci", Maskin din "Idiotul" si altele. In rolul, cum am spus, "daruit", il vazusem pe ecran pe Laurance Olivier, pe Smoktunovski, iar in teatru pe Cozorici, Iordache, Caramitru si Miklos Gabor la Budapesta. Ati ghicit, e vorba de printul Hamlet! Dar, incepand sa-l citesc si sa-l descifrez, chiar la Finti acasa, intr-o zi, cineva de Sus l-a iubit si mi l-a luat fulgerator. Adaug. Cu cateva zile inainte, la Casa Ziaristilor, spusesem unul dintre monoloagele nefericitului print, in fata dumnealui si a celor prezenti in sala, mi-au dat lacrimile si atunci maestrul, din randul intai, mi-a intins o batista. I-am spus: "N-as vrea s-o iau, pentru ca batista inseamna despartire!". A zambit... "Restul e tacere".

Florinel si Daniel, lipiti de tatal lor. Probabil ca au invatat de la Piersic cel batran sa-i pretuiasca pe cei care le-au dat viata. Nimeni nu poate inlocui pe mama sau pe tata

Enumerati trei momente care v-au schimbat viata.

Sunt mii si mii de momente, intamplari care-ti intorc viata pe dos ca pe o manusa. Dar asta nu inseamna ca a doua zi din oglinda te priveste altcineva, pe care nu-l recunosti. Bucuriile ca si dezamagirile pot influenta cursul vietii, il pot chiar schimba pentru o perioada anume. Toate acestea seamana cu biografia raului care-si cauta drumul spre mare, nu inainte de a intalni fluviul… destinului. Pentru un rau important este mai ales izvorul, dar si cursul pe care-l urmeaza apoi. Concret: 1. Momentul cand, la sase anisori, toata dragostea parintilor s-a revarsat peste mine, si asta din ziua in care au pierdut-o, inecata in apele Prutului, pe sora mea Lucica. 2. Debutul de bun augur cu rolul Peer Gynt, din poemul dramatic Peer Gynt, de Ibsen, in regia lui Dinu Cernescu - care mi-a deschis poarta Teatrului National I.L.Caragiale din Bucuresti, unde am ramas pana astazi ca Societar de Onoare. 3. Inceputul unei noi vieti din zilele cand cei ce mi-au dat viata au plecat... in stele.

Alta profesie daca n-ati fi fost actor?

Nu m-am gandit niciodata la acest lucru. Dar de ce s-o fac, daca destinul a hotarat in locul meu? Sincer, cred, sau as vrea sa cred, ca orice profesie sau meserie as fi dus-o la capat cu pasiune si daruire. Daca nu exista "ardere" la vedere, indiferent de ceea ce faci, aceasta se rezuma la o repetitie cenusie, fara calitate. Haiduc, otelar, rege, aviator, ofiter, inginer, taran, medic, muncitor etc. Am fost de toate, in masura in care a trebuit sa aleg din copac (la mine, piersicul) creanga inflorita! Sa aleg, din vise, zborul care sa ma reprezinte, din versul memorat, metafora potrivita, iar din scurgerea timpului, clipele care te definesc si care duc la... caderea cortinei! "Vorbesc si-n somn, dar numai ce trebuie"

Florin Piersic in ce relatie este cu moartea?

Nu suntem in nici un fel de relatii. Ne ignoram. Pentru mine, chiar daca moartea si-a dat in petec de mai multe ori, rapindu-mi oameni scumpi, prieteni dragi, e o intamplare urata a universului si cred ca Dumnezeu inca nu si-a terminat planurile in ceea ce-l priveste pe om. Ca fiinta ganditoare, ca trestie cu grai, (cum scria un mare scriitor, prieten al sufletului meu), cred ca Dumnezeu se gandeste la un armistitiu mai prelung, sa ne lase sa incercam, macar o data, NEMURIREA cu termen redus. Pronuntand cuvantul VESNICIE, nu inseamna ca suntem nemuritori.

Mai exista un "Piersic" in cartea de telefon. Il cheama Stefan Piersic. Aveti vreo legatura de rudenie cu el?

E tatal meu, care a uitat sa-si ia telefonul cu el. Uneori am senzatia ca ajunge sa apas butonul soneriei, ca sa fiu primit in prag, cu o dragoste si o bucurie unice. Asta ar insemna insa ca timpul sa se intoarca si trecutul sa fie un prezent minunat, cand ii aveam pe amandoi parintii in viata.

Bunicii lui Florin Piersic. Ce prestanta! Acum se vede de unde a mostenit actorul statura impunatoare

Cine v-a fost nas?

Familia prietena, a profesorului Facultatii de Medicina Veterinara din Arad, doctorul Spanu. Apropo, poate de asta am si jucat eu pe Harap- Alb! Sa ma lupt cu... nasul meu.

Credeti ca un alt nume v-ar fi adus un alt destin?

Numele este cartea de vizita a istoriei unei familii, dar nu cred ca el poate sa-i spuna destinului incotro poate s-o ia. Sigur ca s-a pomenit un vanator grozav pe care-l chema Iepure, un pescar faimos trecut in buletin ca Scrumbie sau baschetbalistul Mititelu’ sau cantareata Si-Mi-La. Numele meu, Piersic, este "marca inregistrata". Si n-ar fi rotund, fara prenume. Un piersic in floare inseamna ceva. Poate chiar o dovada a primaverii. Faptul ca m-am nascut in ianuarie si parintii mi-au pus prenumele de Florin inseamna ca ei credeau in primavara si in... Speranta.

Cate minute ati rezista fara sa vorbiti?

Cat trebuie, atunci cand este necesar. Sa stiti ca, uneori, vorbesc si-n somn, dar numai ce trebuie! E simplu, nu? Dragostea mea pentru oameni, pentru poveste, nu trebuie confundata cu vorbaria goala. Stiti de ce nu sunt bogat? Pentru ca am ignorat proverbul: "Tacerea e de aur". Ce ne faceam daca nu-l aveam pe Creanga? N-are nevoie si el de urmasi?

Ati putea sta singur, fara nici un om in preajma?

Pai, poti sa fii ingrozitor de singur si printre oameni. Eu am o insula a mea, netrecuta in nici un atlas geografic, si acolo ma refugiez cateodata, atunci cand am de vorbit cu mine insumi si nu vreau sa fiu deranjat. Stiti unde e insula asta? In sufletul meu!

De ce si de cand va place sa va povestiti viata?

Cred ca faceti o confuzie. Eu nu mi-am povestit niciodata viata. Da, am povestit despre oamenii vietii mele, despre cei ce se afla si se vor afla mereu in memoria mea. Dar si despre cei care au venit, i-am vazut, m-au convins... Intamplarile pe care le spun sunt adesea intamplarile celor care ma asculta. Eu nu fac altceva decat sa repet de mii de ori aceleasi lucruri, care doresc sa se aseze sub semnul miraculos al prieteniei si al bucuriei de a fi om. Spuneti-mi, nu locuim oare cateodata, fara sa stim, intr-un basm deznadajduit pe care-l dorim cu final fericit? Sa traim pana la adanci... tinereti? Sa ne vedem copiii parinti? Eu am luat-o pe printesa de sotie, dar nu stiu cum dracu’ n-am primit jumatate de imparatie. Dar si asa sunt fericit, ca orice flacau castigator, in batalia cu "zmeul" timpului.

"Casatoriile mele n-au fost rampa de lansare"

Ce au in comun cele trei neveste? Sexul feminin! Vorbind serios, le elogiez dragostea, rabdarea, asteptarea iubitoare si lipsa de resentimente. Ce intamplare memorabila doriti? Poate vreti si cheia de la casa!? Sigur, avand impresia ca m-ati citit, ati vrea ceva tulburator, spectaculos, usor telenovelistic, asa cum ar fi o fabula cu morala. Ei bine, am fost si cred ca suntem niste oameni normali, care la un moment sau altul ne-am convins de dragostea celuilalt.

Harap-Alb calare, in grija parintilor. O singura data, actorul a fost vizitat pe platoul de filmare de mama si de tata. Intotdeauna, Florin Piersic nu uita sa cinsteasca memoria parintilor

Casatoriile v-au propulsat sau au fost incompatibile cu carierea dumneavoastra?

Acasa, daca e cald si bine, daca ti se pune un zambet pe masa, e de ajuns. Dragilor, cariera n-are nimic domestic in ea. Sigur, conteaza foarte mult, si nu numai pentru un actor, sa aiba liniste sufleteasca, o siguranta a caminului conjugal, dar de aici si pana la propulsare e un drum lung. Nu sunt racheta si nici casatoriile mele n-au fost rampa de lansare. Iar chestia aia cu incompatibilitatea mi se pare o prostie. Actorul nu e un Mesia, un ratacitor singuratic pe scena vietii, unde el intreaba si tot el raspunde sau se ameninta cu spada, dupa care si-o infige in piept. Dupa cate stiu, si ursii polari se casatoresc, si vulturii, si cartitele... Eu cred ca Robinson Crusoe, dupa ce s-a intors in Anglia, s-a insurat! De ce? Ca sa aiba cui povesti. Actorul, oare nu oamenilor se adreseaza, iar acestia ii raspund cu aplauze?

De cate ori v-ati permis sa nu spuneti adevarul?

Exista adevarul "nostru" si adevarul "lor". O minciuna valoreaza mai mult ca un adevar nesigur. Prelungeste viata sperantelor, da un sens asteptarii sau readuce optimismul pe linia de plutire. Formula solemna, "Jur sa spun adevarul si numai adevarul", o rostesti ca martor al unei intamplari care ocoleste adevarul ori il cauta. Mintim cateodata in interesul de serviciu al vietii, dar nu trebuie ca minciuna sa raneasca, sa schimbe viata cuiva. Daca n-ar exista minciuna, adevarul si-ar pierde ratiunea de a fi.

"Important este sa nu trisezi, daca nu te pricepi"

Exista vreun lucru care ar putea sa-l doboare pe Piersic?

Da, un necrolog.

"Acum cand totul faci cu rost/ Regreti ca nu mai poti fi prost". Regretati intr-adevar?

E vorba de o epigrama care, completa, e asa: "Demult de tot ce prost erai/ Ca doar de fuste te tineai/Acum, cand totul faci cu rost/ Regreti ca nu mai poti fi prost!" Epigrama apartine reputatului Eugen Albu, de altfel un bun prieten, statornic si discret. Daca toti oamenii ar cunoaste arta statorniciei, ar fi o minune! El n-a facut altceva decat sa dea curs amical unui pui de legenda despre - chipurile - "nesatul" meu de a fi baiat frumos si cuceritor. Recunosc, a fost o vreme cand am incercat sa fac fata si sa distrug sumedeniile de povesti, una mai colorata si mai fantezista ca alta, dar cu timpul am renuntat. Daca imaginatia colectiva se hraneste cu povesti, de ce sa nu accept sa primeasca "mancarea preferata"? N-am avut inca timp de regrete, de lamentatii despre tinerete, despre anii care s-au dus. Sincer, important este sa nu trisezi, daca nu te pricepi. Am regretat mereu clipele irosite in zadar si faptul ca nu m-am nascut in secolul al XIX-lea, sa-i fi cunoscut pe Creanga si Eminescu.

Care este adevarul despre conflictul cu Nicu Ceausescu?

N-a existat nici un conflict. Pentru o intamplare mondena din viata lui, pentru faptul ca se stia ca va fi urmasul tatalui sau, a trebuit sa existe un personaj, o persoana pe masura, adica, mai simplu spus, el nu s-ar fi putut certa cu oricine. Si atunci numele meu a fost ales sa serveasca, in chip parsiv, unui incident automobilistic banal. O statie de benzina, eu in sueta cu femeile care serveau acolo, sosirea unei masini care m-a atins la picior si o injuratura - as putea spune birjareasca - care m-a socat si, pentru ca eram cu o statornica admiratoare pe care o iubeam, am reactionat dur, in genul personajului pe care-l interpretam chiar in zilele acelea, in filmul Pintea. Intamplarea a pornit ca un bulgare de zapada plecat de pe piscuri si care se termina cu o avalansa. Ceea ce este trist, dar semnificativ si dureros pentru mine, este faptul ca unii care au auzit despre acest "conflict" alimentat copios de gura targului, impodobit si inflorit au inceput sa ma ocoleasca. Cand au vazut ca nu mi se intampla nimic, au incercat reintoarcerea spre mine, dar n-a mai fost loc de prietenie. Ganditi-va, cand ia foc o casa din mahala, vecinii sar sa stinga valvataia, toti ca unul. Dar nu din mila crestineasca: le este teama sa nu ia foc si casele lor.

Ce a insemnat pentru Florin Piersic schimbarea de regim?

Am evitat concesiile majore, am trait pentru a supravietui, mi-am asumat propria viata ca pe un ideal ce trebuie implinit. Am ales sa locuiesc in cetatea teatrului si a filmului. As fi dat bine in decembrie ’89 pe baricada sau la televiziunea asa zis "libera". Vreau sa raman inalt si cred ca am ramas. Seductia politicului este mare, dar nu am timp de politica si nici chemare. Ma adresez altfel miilor de oameni si, daca fac o anume politica, ei bine, aceea este a sperantei si a bucuriei de a-i vedea razand, lacrimand, simtindu-se bine chiar si pentru scurta vreme. Imi mai trebuie altceva? Sunt liber, pentru ca depind de sentimentele frumoase pe care le primesc de la toti cei pe care-i intalnesc. Cea mai mare decoratie a mea a fost, este si ramane dragostea publicului.

"Nu locuim oare cateodata intr-un basm pe care-l dorim cu final fericit? Sa traim pana la adanci... tinereti? Sa ne vedem copiii parinti? Eu am luat-o pe printesa de sotie, dar nu stiu cum dracu’ n-am primit jumatate de imparatie. Insa si asa sunt fericit, ca orice flacau castigator, in batalia cu «zmeul» timpului" "Mintim cateodata in interesul de serviciu al vietii, dar nu trebuie ca minciuna sa raneasca, sa schimbe viata cuiva. Daca n-ar exista minciuna, adevarul si-ar pierde ratiunea de a fi" "Numele meu, Piersic, este «marca inregistrata». Si n-ar fi rotund, fara prenume. Un piersic in floare inseamna ceva. Poate chiar o dovada a primaverii. Faptul ca m-am nascut in ianuarie si parintii mi-au pus prenumele de Florin inseamna ca ei credeau in primavara si in... Speranta" Florin Piersic