Nemuritorul de la Bulandra

Colegii din teatru si film si criticii ne povestesc despre Toma. Ne amintim de dragul de Toma. Pentru ca toti ii spunem pe nume, de parca am fi neamuri, vorba Irinei-Margareta Nistor. Marele nostru prieten. Nemuritorul Toma Caragiu. Claudia DAboveanu

Colegii din teatru si film si criticii ne povestesc despre Toma. Ne amintim de dragul de Toma. Pentru ca toti ii spunem pe nume, de parca am fi neamuri, vorba Irinei-Margareta Nistor. Marele nostru prieten. Nemuritorul Toma Caragiu.

Intamplare sau nu, Toma isi cunostea sfarsitul. Doua intamplari stranii, din ultimele zile de viata, povestite de Florian Pittis: "Ultimul sau spectacol, 2 martie: «Lungul drum al zilei catre noapte». In pauza, a vorbit la telefon cu Maxim Crisan, directorul adjunct de la «Bulandra», care-i spunea ceva de un turneu in America. «Eu, cu avionul? Nu, lasa ca-mi aranjez cu vaporul. Mi-a prezis cineva ca o sa mor intr-o prabusire…». In actul IV, mi-am dat seama ca e foarte, foarte obosit. A vrut sa-si aprinda o tigara, desi rolul nu prevedea asta. L-am impiedicat s-o faca, tragandu-l de mana, cu vorbele: «Tata, nu face asta!». Dupa spectacol, m-a alergat prin tot teatrul, spunandu-mi: «De ce mi-ai facut asta? Vrei sa mor acum?»".

DE NEINLOCUIT. "De fiecare data cand la stiri se mai aude de cate un seism, invariabil, vestea sumbra conoteaza cu disparitia cumplit de nedreapta si parca si acum de neinchipuit a lui Toma, pe care atat de mult il iubea publicul, incat ii spunea pe nume, de parca ar fi fost neamuri. A ramas de neinlocuit si dupa 28 de ani de la noaptea cea mai sinistra de pana acum", spune criticul de film Irina-Margareta Nistor.

"Cinematograful l-a ajutat pe Marele Actor sa ramana printre noi, mai mult decat teatrul care, din pacate, a fost filmat haotic si pastrat precar. (…) «BD»-urile lui Mircea Dragan n-ar mai avea acest succes rasunator la pustimea din plin secol XXI, dupa o invazie de comedii europene sau de dincolo de Ocean, daca n-ar fi si magnetismul lui Toma, culmea, pe post de vajnic capitan de... militie, din categoria celor pe care cu abilitate i-a ironizat prin scheciurile TV."

CHAPLIN AL NOSTRU. "Pentru monologul lui Caratase din «Actorul si salbaticii» - izbutita simbioza de Tanase si Caragiu - eruditul cronicar I.D. Suchianu il claseaza printre actorii de talia lui Chaplin, in al sau cutremurator «Dictator». ACTORUL nostru ne da speranta si imboldul «sa radem de prosti, de rai, de tirani si de ticalosi». Harul comediantului de a fi subtil (dar nu abscons) a salvat aceasta replica incendiara pentru anul de productie 1974. Numai el stia cum sa le ia mintile, pret de o vizionare, cenzorilor nemilosi!

In 2005, ar fi fost octogenar. Ar fi innobilat orice film autohton, cu firescul sau genial, si am fi avut originalul, si nu doar inflexiuni à la Toma involuntare ori ba. Poetul aroman insusi scria: «Mortii lipsesc de la un timp dintre noi». Maestre, aici indraznesc sa te contrazic: esti poate mai prezent ca nicicand, cu toate regretele pentru care nu ne ajung cuvintele, pentru ca nostalgiile sunt plamadite din sentimente."

"Ori de cate ori urmaresc Galele UNITER din Sala Mare a Nationalului bucurestean, ma gandesc cu iubire, cu regret, cu pios respect la marile personalitati ale teatrului romanesc, care nu se mai afla printre noi si, mai ales, la aceia care n-au avut sansa de a fi incununati de un premiu national, de laurii admiratiei unanime"
Ion Parhon, critic de teatru

"La loc de frunte, inegalabilul Toma Caragiu, cu talentul sau urias, cu forta homerica de a seduce publicul, cu instinctul sau actoricesc nepereche, afirmat pe o nesfarsita gama de roluri, dar mai ales in comedie, domnia sa ar fi meritat pe deplin cununa de lauri a scenei romanesti. Eu cred ca ar fi meritat si un Oscar!"
Ion Parhon, critic de teatru

A MANGAIAT CUVINTELE SI LE-A FACUT SA DANSEZE

La o repetitie, impreuna cu Rodica Tapalaga, Petre Gheorghiu si regizorul Liviu Ciulei Sunt putini, tot mai putini aceia care mai pot vorbi depre Toma. As fi vrut s-o intreb pe Anda Calugareanu de ce "calmul lui englezesc o scotea din calmul ei englezesc". Dem Radulescu, Octavian Cotescu, Stefan Banica, Ileana Predescu sau Gina Patrichi ar fi avut multe de povestit. "Mereu sa scriu sau sa vorbesc, sa-l evoc, sa depan amintiri despre el - marele actor, fermecatorul, marele coleg - Toma Caragiu", marturiseste doamna Rodica Tapalaga, adorata lui "Zoe", din "O scrisoare pierduta". CU BUCURIE. "Niciodata n-am sa obosesc sa o fac, pentru ca, iata, martori ai trecerii lui prin viata teatrului romanesc, suntem din ce in ce mai putini. Si bucuria de a fi jucat alaturi de el merita mereu reamintita. La sfarsitul unei memorabile lucrari, un autor celebru ii multumea unui coleg pentru faptul ca-l ajutase sa faca «cu bucurie»" lucrul sau. Aceasta a fost marea si secreta calitate a lui Toma. Pe toti care au existat pe scena in preajma lui ii facea sa existe «cu bucurie». Entuziasmul, verva, inteligenta, caldura cu care lucra erau molipsitoare, iradiante, tonice. Am fost parteneri in «Prostii sub clar de luna», «Opera de trei parale», «D’ale carnavalului», «Meteorul», «Azilul de noapte» si «O scrisoare pierduta». Sigur ca atatea ore de repetitii pline de febra, de tensiuni, de contradictii si sensibilitati razbunate si de razbunat leaga si, vai, dureros dezleaga relatiile ca pe un camp de lupta, unde ramane in picioare doar o fratietate ca zona, luminata de bataia reflectoarelor in seara premierei care, da, consfintea - ca intotdeauna cand in distributie era el - succesul!" INIMITABIL. "Un om mandru, indragostit de familia lui, pe care o diviniza (o mama venerata, doua surori adorate, un tata respectat si temut), adanc interesat de lumea in care traia (gresind dureros in aprecierile lui si cladind cu mari remuscari totul), o fiinta morala, deci chinuita, aflata intr-o necontenita stradanie de a trai frumos. Era cultivat si una dintre cheile marelui sau farmec actoricesc cred ca trebuie cautata in felul inimitabil pe care-l avea de a mangaia cuvintele, de a le face sa danseze unele pe langa altele, in cele mai nastrusnice intonatii. Acest dar, pe langa multe altele, l-au facut unic, de neinlocuit in inimile spectatorilor si, ceea ce e mult mai rar, in inimile colegilor de breasla. Mereu si mereu, cat vom exista, vom zambi tandru sau luminos si adevarat. O stea care straluceste inca."

DE PE ALTA PLANETA… In ’68, pe cand turna "Reconstituirea", George Mihaita i s-a laudat lui Caragiu: "Ce-a facut Pintilie din mine!". "Pustiule, daca nu erai talentat, nu facea nimic!", a venit raspunsul. "Parca era venit de pe alta planeta. Halucinant. Purtator de aura. Te inhibau atat privirea, cat si vorba… Era hatru, modest. Se juca insa cu viata. Si ce i-a iesit… Am avut sansa sa joc cu el in seria «B.D.»-urilor. Baruletul meu, «Jos palaria!», se afla pe strada Toma Caragiu. Ce straniu! Ma furnica ori de cate ori ma uit la placuta pe care-i gravat numele lui…" AVEA UN UMOR DUBLAT DE O MARE SERIOZITATE Virgil Ogasanu a dat concurs la "Bulandra" in ’64, cand director era Ciulei. Printre concurenti: Toma Caragiu, Gina Patrichi, Cornel Coman. Era o mandrie pentru el sa concureze alaturi de ei, pentru care avea o mare admiratie. "Meseria asta se fura. Eu am furat-o in scoala numita «Bulandra», de la ei: Maestrii mei. Am jucat impreuna in «Azilul de noapte» si «Revizorul». Toma era un om deschis, extraordinar. Minunat cu tinerii actori. Un actor popular. Vorbea cu placere cu oricine il oprea pe strada. Punctual, serios, nu admitea mici glume la repetitii. Avea un umor dublat de o mare seriozitate. Din pacate, din multele piese in care si-a dat adevarata masura a talentului au ramas foarte putine inregistrari. Mai degraba, lumea il cunoaste din scheciuri si filme. Nu-mi vine nici acum sa cred ca n-o sa mai merg la casa lui de la Peris, unde am fost cu Liviu Ciulei, de Revelion. Se asezau amandoi pe jos sa se uite la Toma, la celebrele scenete de la televizor… Ma uit si acum cu multa nostalgie la ele…" TRAGEDIANUL TOMA CARAGIU Toma a venit la "Bulandra" la insistentele maestrului Ciulei. La 20 de ani de la moartea lui Toma, Liviu Ciulei isi amintea cat de mare era sensibilitatea artistica a acestui actor in drame si tragedii. Florian Pittis spune ca-n ultima perioada a vietii Toma a vrut sa faca publicul sa uite ca a fost comic. Intr-un turneu la Galati, cu "Lungul drum al zilei catre noapte", de O’Neill, a protestat vehement cand a vazut afisul "Cascada umorului"… Si-a spus monologul in fata unor oameni care se asteptau sa rada.