DESTINE
Daca ar mai fi stat putin, daca ar fi ajuns mai devreme... Atunci, soarta li s-ar fi asternut cuminte inainte...
"Pasarea cu clont de rubin/ S-a razbunat, iat-o, s-a razbunat..." O noapte de decembrie acum o jumatate de veac... O noapte fatidica. In statia de langa Spitalul Coltea un tanar asteapta tramvaiul cu numarul 13 sa-l duca spre casa iubitei. Petrecuse, alaturi de prieteni la Capsa. In intuneric, pe liniile inghetate, vagoanele scartaie funest. Cineva il imbranceste, poate doar destinul. El se prinde de gratarul dintre vagoane, cade cu capul pe caldaram. Maduva spinarii ii este sectionata, trupul paralizat. Tarziu in noapte, pe roti ce huruie metalic mai circula atunci doar Moartea.
Medicii pun diagnosticul: "traumatism cranian si al coloanei vertebrale; paraplegie". Inca in viata, nenorocitul este mutat spre dimineata la Spitalul de Urgenta. Urmeaza zile si nopti de agonie. Pe patul de moarte, ultimele soapte ii sunt versuri. Epitaf si mantuire. Il chema Nicolae Labis, de-abia implinise 21 de ani. "Iar maine/ Puii pasarii cu clont de rubin,/ Ciugulind prin tarana,/ Vor gasi poate/ Urmele poetului Nicolae Labis/ Care va ramane o amintire frumoasa..."
Casa Capsa i-a fost lui Labis loc de ultim taifas. Iar moartea sa a ramas o enigma inca nedezlegata. Parerile sunt impartite. Unii spun ca a fost un accident stupid, altii ca a fost o crima premeditata. La 24 decembrie 1956, poetul este inmormantat la cimitirul Bellu, dupa ce cortegiul face un ocol simbolic prin fata mormantului lui Eminescu. Au trait mai departe poeziile lui si mitul poetului calcat de tramvai.
URSITA. Intr-o zi, o tiganca i-a ghicit ca o sa moara "de prabusire". De atunci n-a mai vrut in ruptul capului sa mearga cu avionul. Dar destinul nu l-a iertat. Si el parca stia...
Cofetaria |
Citește pe Antena3.ro
Intrarea din Edgard Quinet |
"Ca sa devii scriitor cel putin in aparenta, trebuia sa primesti mai intai botezul Capsei, care, fara nici o firma literara, era totusi redactia redactiilor, nodul gordian al trecerii prin nemurire"
Virgil Carianopol |
"Capsistul e un individ inteligent si primejdios si critica reala se face la Capsa, nu in presa literara. Daca esti prost la Capsa, este imposibil - zice capsistul - sa fii inteligent altundeva, macar in scris..."
Tudor Arghezi |
|
HAZARD. ASA A FOST SA FIE!E poate banal sa crezi in destin. La fel de banal si stupid cateodata, el curma asteptari grandioase. Ii ia pe oameni de guler: "Nu va iert!". Nicolae Labis avea 21 de ani si era in plina ascensiune. Marii poeti ai vremii ii prevesteau elogii. Daca in noaptea fatidica ar mai fi ramas la Capsa, ar mai fi trait. A murit stupid, calcat de tramvai. Toma Caragiu trebuia sa ajunga la Capsa in seara apocaliptica. Si el si Alexandru Bocanet au ramas acasa si zidurile prabusite le-au acoperit pentru totdeauna destinele. Soarta lui Eminescu a cotit brusc dupa valva pe care poetul a starnit-o la Capsa, protestand in fata diplomatilor straini aflati la hotel. Daca... Dar, asa a fost sa fie!IN CARTEA DE OASPETI. INTAMPLARI, CANCANURIAnecdotica tesuta in jurul Casei Capsa este foarte bogata, ea isi asteapta colectionarul si poate ca se vor gasi vechi si autentici "capsisti", care - in cuprinsul unor interesante volume vor strange intamplarile, incidentele, cancanurile, cuvintele de spirit legate de viata acestei "intreprinderi". O istorie spune ca un prefect de politie a sugerat chiar Regelui Carol I sa inchida Capsa, capul tuturor rautatilor, dar bunul-simt al marelui rege a ras de asemenea propunere, rezistand argumentelor care voiau sa fie serios prezentate de pastratorul ordinii publice. Ba, se spune ca, de atunci, Regele, nelipsit de ironie, avea obiceiul sa spuna in anumite prilejuri: "Ei, acum o sa spuneti ca tot Capsa e de vina?". (Dan Toma Dulciu)MOMENTUL FATALO carte de joc aruncata de o adiere din careul de asi al prezentului. Un cuvant scris cu litere nevazute pe fruntile noastre. O mana care dirijeaza pionii pe tabla cu patrate, hotarand dinainte momentul sah-mat. O linie rosie trasata prin timp ca o dunga continua pe autostrada. Nu ai voie sa depasesti si nici sa te intorci inapoi. Se scurge lin, deodata cu tine, pana ajungi la stop - punct final si dinainte construit al cursei prin viata. O intersectie de drumuri in care esti impins fara voie pe unul oarecare. Iar final de destinatie, pe o pancarta scrie: "Asa a fost sa fie!". |