Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
METAMORFOZA
A avut o copilarie trista. Se vede pe sine in lacrimile altor copii.
METAMORFOZA
A avut o copilarie trista. Se vede pe sine in lacrimile altor copii.
O zgribulita zi de toamna in Parcul Herastrau. O banca, un batran pierdut in lectura "Adevarului", Margareta si eu. Am stat de vorba cu ea aproape doua ore, pentru ca acum sa va pot prezenta stirile cele mai importante care au tinut prima pagina a vietii Paslaritei. Ce-i cu batranul? Banca pe care acesta si-o adjudecase era cea mai fericita de pe toata aleea. Razele soarelui, probabil si ele obosite, au ales sa se odihneasca pe ea. Asadar, nu intamplator Margareta a fost atrasa si ea de acea banca.
"Dumnezeu mi-a dat forta si inspiratia de a ma prezenta la nivelul cerintelor si a exigentei profesionale. Competitia a fost cu mine insami, nu cu ceilalti oameni", isi incepe povestea Paslarita. Ca o dulce diversiune, o albina isi face imediat aparitia. O fi fost informata ca este o Margareta prin preajma⦠A gasit-o fara mare greutate si s-a asezat pe ea. Amuzata de perspicacitatea insectei, Margareta a zambit si a invitat-o delicat cu mana sa caute o alta floare. Ea era "rezervata". Docila, albina a ascultat-o si a plecat. Ceva mai tarziu a aparut si un paianjen. Venise probabil sa-i stearga lacrimile de pe obraz. Margareta tocmai incepuse sa planga, atunci cand am intrebat-o de sot... "A fost un om extraordinar. Mi-e greu sa vorbesc despre pierderea lui, dupa 38 de ani pe care i-am trait impreuna..."
Jurnalul National: V-a fost teama vreodata ca o sa platiti pentru toate darurile pe care le-ati primit de la Dumnezeu?
Margareta Paslaru: Nu. Am daruit, la randul meu, tot ceea ce am primit. Atata vreme cat pot sa impartasesc altora darul care dainuieste, mi-am facut datoria fata de semeni. Cred ca Cel de Sus nu poate sa fie decat multumit pentru ca si altii s-au bucurat de pe urma darurilor mele.
Zoom in sufletul oamenilor
Cand l-ati descoperit pe Dumnezeu?
De mic copil. Bunicii mei se inchinau seara. Bunica m-a invatat "Tatal nostru" si "Inger, ingerasul meu". "Tatal nostru" m-a urmarit toata viata. Am inregistrat aceasta rugaciune acum doi ani. M-am asezat la pian si, pur si simplu, s-a revarsat peste mine inspiratia. Radu Goldis a facut aranjamentul la chitara si a reusit o performanta uluitoare.
Ati ajuns sa o cunoasteti pe Margareta Paslaru pana in cele mai ascunse unghere ale sufletului si ale puterilor sale?
 |
Citește pe Antena3.ro
"Eram baietoi si jucam football cu baietii"
Ce mai are artista Margareta de dat romanilor?
Sunt artist si apartin publicului. Aici e casa mea parinteasca. Aici am crescut. Ma bucur ca sunt libera sa vin, sa plec de cate ori vreau. Un artist se afla intr-o continua devenire. Are de parcurs mai multe capitole. Si are mereu de scris cate o pagina...
Cum arata filele copilariei?
Oh, eram baietoi! Jucam fotbal cu baietii. Apoi am trecut la volei. Puneam o plasa de-a latul strazii... In fiecare primavara ma apuca un dor de duca si plecam cu bicicleta. Pentru ca nu aveam loc unde sa o las la iernat, dadeam bicicleta unui alt copil care-si dorea una. Cand venea primavara, imi cumparam alta si tot asa... Mergeam la strand la Floreasca. Imi placea atat de mult sa cant, incat nici nu ma gandeam la baieti. Am facut sapte ani de pian clasic cu profesoara Romascu... Mai multe veti afla din cartea pe care o scriu. Nu vreau sa va spun prea multe. Cine o sa-mi mai cumpere cartea? Nu vreau sa-mi rapiti bucatele din ea.
Evocati-i, va rog, pe parinti!
Din pacate, am avut o familie dezbinata. Divortul parintilor m-a afectat foarte mult. Muzica era singura scapare, singura alinare. Restul orizontului a fost foarte trist. Au fost ani de lipsuri. M-am nascut totusi in 1943... Tata a murit cand aveam 18 ani. Ma opresc totusi aici...
Nu o mai satisface nici un cantecel
 |
Da. Atat pot sa va spun...
Mai doriti sa jucati intr-o piesa?
Ar fi interesant, desi sunt atatea actrite extraodinare care asteapta un rol bun si cred ca lor le apartine.
Margareta mai poate sa cante?
Nu trebuie sa demonstrez nimic. Am lipsit mult de pe scena, dar, intre timp, s-a petrecut o metamorfoza. Ca un cocon de matase din care a iesit un fluture. Am crescut intr-un anumit fel, acumuland atatea experiente de viata... Nu cred ca acum m-ar mai satisface un cantecel. As dori foarte mult sa filmez in continuare, sa-i ajut pe artisti. Inainte de a intra in televiziune, am lucrat zece ani in galeriile de arta din New Jersey si am aflat cat de vitregiti de soarta sunt pictorii. Prima mea emisiune a fost intr-o galerie de arta. Am prins un culoar liber si am alergat pe el. Asa am reusit sa schimb viata multor oameni! N-am spun NU muzicii, dar am evoluat intr-o alta directie, care este mult mai folositoare pentru oameni. Nu ma mai gandesc la mine...
Copilul din Margareta
La cati ani ati devenit mamica?
La 30 de ani. Mariuca a fost un copil dorit. Cand eram la Cugir, am anuntat in timpul spectacolului ca sunt gravida in trei luni si jumatate. Era bine sa se stie ca dispaream o perioada de pe scena. Aveam greturi si toata lumea mi-a adus borcane cu castraveciori...
Copilul din dumneavoastra mai are un cuvant de spus? Mai exista?
Da. Copilul din mine, care a suferit odata, vrea sa aduca o mica bucurie celor ca el. Ma vad pe mine in lacrimile altor copii.
|
| ||
IN STUDIO, LA RADIO
|
