Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
ROCKâN FOLK
"Fost-am omuâ padurii/ Si nu m-or mancat lupii / Ca nici lupii nu-s nebuni / Sa manance oameni buni!" Bine ca la mare nu-s lupi, zic eu. Caini? Cam multi (printre noi!). Oameni buni?!
Canta Marius Batu. Poesis-ul de atunci, poezia de acum... Vantul s-a napustit asupra noastra ca un bivol infuriat pe un rosu nevazut. Dar eu imi deschei camasa la gat. Nu mai conteaza... E vara noastra.
Si Ducu Bertzi. Mandru. Aspru. Ne da curaj in racoarea umeda a serii ce cazu. Nici nu mai stiu cand.
"Eu am inceput prin clasa a VIII-a prin
a-mi face o trupa de rock cu colegi de-ai mei de la scoala de muzica", imi spune. Ma trezesc ca prin vis standu-i alaturi la masa. Tehnicienii strang scena, care geme din incheieturi. E ultima seara aici, la Costinesti.
SCOLIT. "Atunci asta era la moda, iar modelele noastre erau toate din muzica rock. Preluasem piese din repertoriul international si le cantam la serile de dans ale Liceului «Dragos Voda» din Sighetu Marmatiei. Cantam din Beatles, Creedance Clearwater Revival, fiind in Maramures, era la mare moda Omega, apoi mai tarziu Black Sabbath, Uriah Heep. Discoteca pe atunci nu exista, asa ca in fiecare sambata seara noi eram responsabili cu muzica. Gandind retrospectiv, a fost pentru mine o scoala buna. Prin clasa a XI-a, au inceput un fel de intalniri literar-artistice. Sigur, curentul asta se facuse simtit deja prin toata tara. Tot pe atunci incepea si Cenaclul Flacara. Oamenii de cultura deveneau solidari in fata a ceea ce simteau ca devine lumea din jurul lor." Ma uit in jur si incerc sa-mi imaginez o lume cu idealuri. E cam intuneric...
"In rock incepusera deja sa creasca pretentiile", reia povestea Ducu. "In special in ceea ce privea calitatea instrumentelor si era din ce in ce mai costisitor. Am renuntat. Chitara rece aveam, voce aveam, apropierea de poezie exista, fara indoiala, asa ca... Prin 1974 mi-am luat inima in dinti si am incercat altceva. Am participat, asa cam intr-o doara, la un concurs de muzica folk. Si l-am castigat. Premiul a fost o valiza. Si a fost de bun augur. Cu valiza aceea am alergat prin turnee vreo zece ani de zile. O mai am si acum. Si asa am ramas la folk... Dar n-am renuntat la rock! Poate ca spre finalul carierei tot am sa mai scot o piesa-doua rock!" Ploua peste un Costinesti din care folkul n-a plecat niciodata. S-a ascuns poate intr-o inima de vrabie. Undeva, in cer, plange o chitara...
|
|
INTALNIRI CU SUFLETUL"Am venit pana aici, si am ramas, fiindca mi-e drag de Doru Stanculescu, de Pittis, de Dinu Olarasu, de Victor Socaciu, de Mircea Vintila si de toti ceilalti pe care i-am intalnit aici si cu care am impartit cei mai frumosi ani. Sper sa mai avem parte de multe astfel de intalniri. Si pana la urma, de ce nu? Parca suntem iarasi tineri. Am bucurat atatia oameni si ne-am simtit ca pe vremuri. Ce vara minunata!" MARIUS BATU Citește pe Antena3.ro MARIUS BATU. O VIATA UNDEVA INTRE APUS SI RASARITDUCU. BUCURESTI 31.08.05"Am participat in prima saptamana la «Folk You» si locatia gasita (de voie, de nevoie) in spatele Hotelului Forum nu mi-a spus mare lucru. Insa trebuia sa ne iasa! Dar ne-a lovit un foc de artificii care a rupt toata vraja. De disperare, am cantat Esenin. E cel mai bun lucru de facut la disperare.. Dar pariul nepus a fost detasat castigat. Va multumesc, prieteni: Dana, Claudia, Catalina, Kostas, Marius si Motu. Ati facut enorm pentru niste visatori-cantareti sau spectatori!" |
