O libertate in lanturi

Doru (Rocker) Ionescu a compus, in cinci ani de munca asidua, o istorie romantata a rockului romanesc. "Timpul chitarelor electrice. Jurnal de calatorie in arhiva TVR" este abia la primul volum.

De trei ani sustine, in fiecare marti, la Club A, ROCK FORUM - interviuri si cantari live cu trupe consacrate sau underground - emisiune realizata pentru TVR Cultural. Multi jurnalisti si-au propus proiecte de enciclopedizare a fenomenului rock romanesc. In cele din urma, a iesit la lumina "Timpul chitarelor electrice. Jurnal de calatorie in arhiva TVR", la Editura Humanitas Educational.

MIROSUL LIBERTATII. Cuvantul de deschidere in cartea de istorie a rockerului Doru Ionescu ii apartine unui alt rocker, Robert Turcescu: "… La televizor cantau Angela Similea, Corina Chiriac, Mirabela Dauer si Cornel Constantiniu. Magistrale albastre, gradinile lui Ion, strazile sperantei. Cand aparea cate o trupa rock era sarbatoare, dar baietii de la televizor nu mai aveau nimic din figurile vazute in concerte: pletele dispareau sub agrafe, miscarile lui Paul Ciuci de la Compact erau cuminti, de fata leganata la hora… Pe Minculescu nu-mi amintesc sa-l fi vazut vreodata la televizor. L-am vazut insa in cateva concerte inainte de 1989 si ani in sir mi-am innebunit vecinii de bloc ascultand cu volumul dat la maximum celebrul «Iris 1». Cand incepea «Pe ape», venea administratorul, amenintandu-ma ca aduce sectoristul. Imediat dupa Revolutie a inceput nebunia. Generatia mea afla cu uimire despre Dorin Liviu Zaharia, despre Cornel Fugaru, care nu fusese toata viata sotul Mirelei Voiculescu Fugaru, despre Cornel Chiriac si Metronom, despre Tandarica sau Metrock… In primele zile ale lui ’90 l-am vazut la TeleTop, o emisiune facuta de Petre Magdin la TVR, pe Minculescu. Se ingrasase tare, dar nu mai conta. Era acolo si asta se confunda, in mintea mea de pusti de 14 ani, cu libertatea… Peste un timp, foarte scurt, a inceput foamea de informatie. De unde veneau baietii astia? Unde era Phoenix? Ce mai facea Baniciu? Dar Pro Musica? Ce s-a ales de Semnal M si Iuliu Merca? Voltaj mai respira? Intr-un astfel de context am dat peste Rocker. O revista de care m-am lipit instantaneu: era bine scrisa si era acolo un tip, Doru «Rocker» Ionescu, al carui nume aparea in peste jumatate dintre articole, semn ca omul muncea din greu…".

VRAJITORUL. "Alti ani. M-am apucat de cantat - rock, evident! - , l-am intalnit pe Doru prin juriile festivalurilor de gen… Ne-a legat o relatie stransa pana in zilele in care rockul romanesc a inceput sa respire greu, din ce in ce mai greu. Am renuntat la muzica in ziua in care am vazut primii rockerasi fredonand manele la chefuri… Eu, unul, pe Doru l-as fi botezat Merlin. Doru e un vrajitor… scoate din joben tot felul de minunatii. Bucati muzicale pe care toata lumea le credea pierdute, inregistrari rare… Lasati-va dusi in urma spre anii de demult in care a face muzica era sinonim cu a deschide portile spre libertate. A fost odata ca niciodata, de n-ar fi nu s-ar povesti. Asa ca… let there be rock!"

Mircea Baniciu, Mircea Florian si Ovidiu Lipan Tandarica, la lansarea cartii lui Doru Rocker Ionescu

CUM S-A DROGAT CHISU. In primul volum al antologiei lui Doru Rocker Ionescu l-am gasit si pe Dan Chisu. Da, da, acel Dan Chisu: "… Nicu (Nicu Covaci - n.r.) era la Arte Plastice, eu schitam costumele stangaci... Se pregatea un mare concert la Timisoara. Se asteptau aprobarile… Concertul urma sa fie la Sala Olimpia, chiar inainte de Sarbatorile de iarna… Mai erau doar doua saptamani… Ne-am aruncat pe munca, dormeam cate doua-trei ore pe noapte. De la abator am cerut coarne, le-am primit, dar nu ni s-a spus sa le fierbem si am imputit casa… Am cusut 1.000 de degetare pe pantalonii lui Ioji. Mantiile urmau sa fie aurii sau argintii, dar cum? Am gasit pana la urma sobar, cred ca asa m-am drogat prima data, suflandu-l pe mantii, aspiratorul se stricase demult! A fost un efort imens, dar si ce concert! Au iesit pe-ntuneric de pe scena, asta era noul lor concept de spectacol - fara bis. Trebuia sa fie doua spectacole, dar dupa primul cei 2.000 de spectatori n-au vrut sa iasa fara bisuri, iar afara mai erau 2.000 pentru al doilea show, care nu s-a mai tinut. S-au rupt scaune, s-a dat foc la tot ce se putea… Nu existau instalatiile de lumini de acum. Concertul s-a tinut cu niste reflectoare puternice, imprumutate de la aeroport - pana dimineata trebuia duse inapoi, altfel n-aveau cum ateriza avioanele! Atunci cred ca a fost cel mai emotionant moment din viata mea, cand Florian Pittis a anuntat: «Costume si masti Phoenix - Dan Chisu»".

Daca Robert Turcescu a deschis cartea, Motu Pittis a pecetluit-o: "La inceput au fost oamenii. Ei au creat Legenda. In jurul lor si despre ei s-au nascut legende… Pentru confirmare sau infirmare era nevoie de dovezi. Doru Ionescu ni le ofera, cu multa generozitate… Marturie frumoasa, cinste cui te-a scris!".

"Generatia underground a anilor ’60-’70 a fost marcata de subversivitate. Manifestarile n-au fost intotdeauna eroice, cateodata au fost jalnice. S-a cantat despre moarte si libertate. Unii au murit (Chubby Zaharia, Nicu Vladimir, Vali Sterian), altii au fugit (Phoenix, Dan Andrei Aldea, Mircea Florian). Cei mai multi s-au exilat in ei insisi. Cred ca n-a fost totul in zadar. Cartea de fata o probeaza. Imi place sa cred ca ceva din spiritul rebel al muzicii si poeziei acelor ani i-a facut pe tinerii din Decembrie ’89 sa moara strigand: «Vom muri si vom fi liberi!»" - Andrei Oisteanu, cercetator la Muzeul National al Literaturii Romane

12 CLUBURI, 20 DE TRUPE Attila Virányi din Metropol: "Am inceput prin 1968, era epoca beat, aveam piese din repertoriul Beatles, Rolling Stones, ca sa primim angajamente la cluburile din Oradea. Erau multe, vreo 12, iar trupe - peste 20 care concurau pentru scenele astea (LSD, Miraj, Little Stones, Globus). Se canta joia, sambata si duminica, uneori pana la 6:00 dimineata. Era greu cu informatia, discurile erau rare, noi eram la curent cu muzica asta prin radio. La Oradea se prindeau si posturi de-afara… Inregistram pe primele magnetofoane care aparusera - foarte scumpe - , apoi scoteam melodiile si le invatam". ADEVARATE CONCERTE: SCAUNE RUPTE SI TOT DICHISUL "Liviu Tudan este unul dintre personajele-cheie ale muzicii rock din Romania, de la nasterea ei pana dupa 1989. Fie si numai pletele sale se inscriu in legenda: au nascut un superhit, au fost personaje principale intr-un film si au fost intriga exmatricularii din Conservator, motiv pentru colaborari de senzatie cu iesenii Rosu si Negru. Iar mai apoi locul le-a fost luat de o chelie aproape la fel de legendara. De unde si teoriile «postmoderne», cum ca nici rockul nu mai e cel d’antan… Back to the work!", de la Doru Ionescu citire. Ce zice Liviu Tudan? "M-am apucat de cantat in ’65, daca nu chiar ’64, cu Sideral, ca baterist. Eram parca la Scoala de Muzica, ba la liceu, in clasa a XII-a. Mai cantam, in paralel, si jazz, cu fratii Berindei, cu Meraru, il mai inlocuiam pe Jonny Raducanu, pe atunci contrabasist. Cu formatia ajunseseram tari repede... Vara cantam la mare, aveam fanii nostri, care veneau dupa noi la restaurant, unde ieseau adevarate concerte rock, cu scaune rupte si tot dichisul!" CALUGAR IMBRACAT IN ROCKER Sorin Chifiriuc, un rocker de Curtea Veche. Doru Ionescu spune chiar ca intotdeauna Kifi a fost un calugar imbracat in rocker. El a dus Roata, in 1991, la Festivalul Le Printemps de Bourges: "E singura trupa de la noi care canta No Wave! Avem si n-avem succes, pentru ca ar trebui o scoala pentru ca pustii sa vina la concertele noastre. Le trebuie o anumita cultura muzicala, sau macar o deschidere, cumva. E libertate, dar democratia asta creeaza diverse reactii… Cu muzica asta ne batem pentru primii zece din clasa, cred ca si noi am fost printre ei, la vremea noastra. Pentru ei facem muzica. Salut, sobolanilor - voi, astia de 15, 16 si 17 ani, voi urmati acuma!"