Ochii Domnului din stanca

Acum nu stii, dar esti in centrul universului; timp de cateva minute, si tu devii o bataie calda din marea inima a lui Dumnezeu. Cateva sute de pasi despart Oltul de colina pe care se afla Manastirea Turnu. Cu fiecare secunda care trece atunci cand urci pe drumul catre manastire te simti mai aproape de Dumnezeu.

Acum nu stii, dar esti in centrul universului; timp de cateva minute, si tu devii o bataie calda din marea inima a lui Dumnezeu. Cateva sute de pasi despart Oltul de colina pe care se afla Manastirea Turnu. Cu fiecare secunda care trece atunci cand urci pe drumul catre manastire te simti mai aproape de Dumnezeu. Probabil ca de aceea unele lacasuri de cult sunt construite pe dealuri sau chiar stanci; astfel, calugarii aud mai bine bataile inimii Lui.
Toamna, Manastirea Turnu este mai frumoasa ca oricand. Culorile padurii care o inconjoara par infinite, iar frigul care de-abia incepe sa prinda putere te indeamna sa ajungi mai repede acolo unde rugaciunea incalzeste sufletul. Auzi vechile clopote chemandu-i pe slujitorii Domnului, simti pacea acestui loc minunat in toate fibrele fiintei tale. Acum nu stii, dar esti in centrul universului; timp de cateva minute si tu devii o bataie calda din marea inima a lui Dumnezeu.

BISERICA DIN BISERICA. Manastirea Turnu este asezata pe Valea Oltului, intre Cozia si Cornet, insa de cealalta parte a raului. Numele i se trage de la turnul de observatie care se afla pe promontoriul muntos din apropiere, denumit Piscul lui Teofil, construit in secolul al II-lea de legiunile romane din Castrul Arutela ale carui ruine inca se mai vad in Poiana Bivolari; la inceput i se spunea Manastirea de Dupa Turn, replica in miniatura a Manastirii Cozia. De altfel, Turnu se afla la doar doi kilometri de ctitoria voievodului Mircea cel Batran. Odinioara, accesul catre manastire era unul extrem de dificil; astazi poti veni cu masina sau cu trenul.
Cei 25 de calugari care vietuiesc aici isi duc zilele in munca si rugaciune. Pe unii dintre ei ii vezi de cum intri pe poarta manastirii; pe altii nu-i vezi aproape niciodata. Anii lor trec asemenea unor ape limpezi; viata lor e inchinata lui Dumnezeu, iar atunci cand parasesc manastirea i se alatura Lui.
In curtea manastirii, zeci de turisti. Au venit la slujba de duminica dar si ca sa se fotografieze cu icoanele, crucile si stancile slefuite de atatia pasi care le-au calcat. Din biserica noua, numita Casa Gherasim Timus, dupa numele ctitorului, se aude cantul parintilor. Copii si parinti, dudui cu aparate foto, barbati mergand turmentati in spatele unor camere video de amatori, toata lumea vrea sa pastreze ceva din aceste locuri. Unii dintre ei urca la etaj pentru a vedea Paraclisul Episcopal sau biserica-din-biserica. Casa Gherasim Timus e unica: contine doua biserici - una la parter si alta la etaj, aceasta din urma purtand somptuosul nume de Paraclis Episcopal. Slujbele de aici se tineau mai ales pentru ca episcopii ce au locuit in chiliile Manastirii Turnu ani in sir sa nu mai fie nevoiti sa coboare si sa urce scarile. Veneau direct din chilii, in biserica.
Langa zidul Casei Gherasim Timus se afla crucile fostilor episcopi ai Ramnicului. Putin mai incolo, adevarata Manastire Turnu. Modesta, in comparatie cu noua biserica, de doar cativa metri patrati. Sutele de ani care s-au scurs peste ea nu-i stirbesc cu nimic frumusetea, asa cum nu a facut-o nici incendiul care a amenintat-o cu disparitia la inceputul secolului trecut. Aici, slujbele se tin rar. Motivele sunt de ordin practic; in lacas nu ar incapea mai mult de 20 de persoane. In plus, frumusetea fragila a manastirii ar putea fi pusa in pericol.

In rest, chiliile calugarilor, gradini de zarzavat, livezi de pomi fructiferi si zeci de hectare de padure apartinand manastirii. Frumusete in stare pura, intr-o explozie de culoare si simtire. Macar pentru o secunda si tot te simti aici acasa. Macar pentru o clipa si tot il descoperi pe Dumnezeu.

OCHII LUI. Ceea ce da un farmec nemaiintalnit Manastirii Turnu este stanca situata chiar in fata manastirii, in care sunt sapate chiliile sihastrilor de la Manastirea Cozia, retrasi aici in secolul al XV-lea. Pustnicii Daniil si Mihail au trait zeci de ani in grotele sapate in stanca, intr-o saracie crunta; ei sunt parintii Manastirii Turnu. Doua gauri mari in mijlocul unei stanci care parca se afla aici de la inceputul lumii; ele par astazi doi ochi imensi privind catre cer prin irisul de cristal al ingerilor. De la milioanele de pasi care au calcat-o in atatea sute de ani, stanca s-a tocit; acum pare de fildes, asemenea unei piei netede intinse sub ochii unui urias.

CU RANDUl. Soseste si staretul Ioanichie Trifa; este obosit, slujba a durat destul de mult, iar la usa chiliei sale stau oameni care vor sa discute cu el. Regulile vietii monahale spun ca nimeni nu trebuie refuzat; barbatii si femeile de la usa lui Ioanichie Trifa stiu asta si asteapta. Asteptam si noi sa ne vina randul; timpul staretului este pretios si nimeni nu intarzie mai mult de cateva minute. Incercam sa ne limitam la cateva lucruri pe care dorim sa le aflam.

ESENTA. Reprezinta ajunarea de 40 de zile a lui Moise pe Muntele Sinai, in asteptarea primirii Tablelor Legii, precum si ajunarea patriarhilor Legii Vechi, in asteptarea nasterii lui Mesia, pruncul neprihanitei Fecioare Maria. Incepe la jumatatea lunii noiembrie si se incheie in Ajunul Craciunului. Considerat a fi un post usor, are multe dezlegari la ulei, vin si peste.
Daca din punctul de vedere al bucatelor este unul mai permisiv, Postul Craciunului implica insa lepadarea cu orice pret de pacate. Calugarii de la Turnu stiu asta, iar rugaciunile lor lumineaza cerul.
"Am inceput deja repetitia de colinde. In fiecare an, de Craciun mergem sa colindam la manastirile din apropiere, la Cozia, Ostrov sau Stanisoara. Mergem si la cateva fa-milii, pentru a aduce un strop de bucurie si de liniste in casele lor. Este o mare sarbatoare pentru noi si trebuie sa facem totul cum se cuvine", spune parintele staret Ioanichie Trifa.
Rugaciunile reprezinta esenta postului; cat despre hrana specifica acestei perioade, calugarii se impaca usor. Pentru ei, mai tot anul este post; "Discutiile cu Dumnezeu tin de multe ori loc de foame", spune unul dintre calugari.

Programul parintilor incepe la ora 6 dimineata: slujba, acatist, ceasurile, Sfanta Liturghie, parastasul. Apoi, parintii servesc un ceai, se schimba de lucruri si merg la munca; unii la atelier, altii la gradina. Caci e mult de munca la manastire: 36 de hectare de livezi de pomi, gradini de zarzavaturi, stupi si padure. Au de toate aici: si gaini, si vaci, ba chiar si un helesteu plin cu pastravi, taman buni pentru dezlegarile la peste din timpul postului.

La Turnu, Craciunul este sarbatorit, de cele mai multe ori, in fata unei asistente nu foarte numeroase. "Multi prefera sa mearga la Cozia, pentru ca accesul este mai facil. Nu se inghesuie prea mult lumea la noi. Aglomeratie mai mare este de Anul Nou, cand turistii cauta camere de inchiriat. Unii fac nazuri insa; chiliile noastre nu sunt prea confortabile", mai spune staretul.
Ioanichie Trifa este staret al Manastirii Turnu de 15 ani. Este tanar pentru o functie atat de importanta; are doar 50 de ani si vrea sa continue infrumusetarea lacasului de cult. Mai are mult de lucru; trebuie schimbata instalatia de apa, trebuie pavata curtea, iar biserica noua are nevoie de noi aranjamente. Este timp insa...

AU INCEPUT IN COLIBE DE LEMN Istoria spune ca prin veacurile al XV-lea si al XV-lea s-au retras pe malul stang al Oltului cativa calugari de la Manastirea Cozia, traind la inceput intr-o saracie deplina, in colibe din lemn. Dintre sihastrii ramasi aici, cei mai renumiti au fost pustnicii Daniil si Misail, ale caror chilii sapate in stanca se vad si acum. La jumatatea secolului al XV-lea, adunandu-se mai multi sihastri, ieroschimonahul a ridicat aici o mica biserica de lemn cu hramul "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului", intemeind astfel Schitul Turnu. ISTORIA DEVINE LINISTITA Manastirea a fost desfiintata de comunisti in 1961 si transformata in casa de odihna. Situatia a durat pana in 1975 cand a fost numit ca superior ieromonahul Teoctist Dobrin. In 1988, Turnu isi recapata statutul de manastire. Dupa retragerea lui Teoctist, in 1990 a fost numit staret monahul Ioanichie Trifa, hirotonit ieromonah in 1992, care conduce destinele manastirii si in prezent. Originar din judetul Alba, devotat vietii monahale si bun gospodar, a reusit sa aduca prosperitate in acest asezamant blagoslovit de Dumnezeu. MANASTIREA A FOST GREU INCERCATA DE FLACARI In anul 1676, dupa ce a fost promovat episcop al Ramnicului, egumenul cozian Varlaam a acordat o mare grija pustnicilor de la Turnu. Ajungand mai apoi mitropolit al Tarii Romanesti, a construit o bisericuta din piatra si caramida pe vechea temelie a bisericii de lemn, asezand sub ea moastele cuviosilor Daniil si Misail. In perioada 1891-1896, manastirea a fost legata de civilizatie printr-un pod plutitor peste raul Olt. Episcopul Argesului, Gherasim Timus, a decis construirea unei resedinte de vara la Turnu. Aceasta era compusa dintr-o biserica spatioasa, trapeza si camere de locuit. Biserica a fost construita la etaj cu hramul "Schimbarea la Fata", devenit hramul principal al manastirii. Planurile edificiului au fost intocmite de arhitectul polonez Anton Grigorievici Lapinski. Tot el a pictat si biserica, intr-un stil modern. La data de 28 octombrie 1901, cu ocazia sfintirii noilor constructii, Schitul Turnu a fost ridicat la rangul de manastire canonica. In noaptea de 6 spre 7 februarie 1932, un incendiu izbucnit intr-o soba a distrus intr-o singura ora cinci corpuri de case, doua soproane, trapeza veche, clopotnita, turla de la biserica mica, tampla cu toate icoanele si candelele iar pictura interioara este degradata. Prin straduinta episcopului Nechita Duma si prin daniile credinciosilor, au fost refacute biserica, clopotnita si doua case. Pictura a fost realizata in fresca de catre pictorul Belizarie, intreaga lucrare fiind terminata in anul 1936, in perioada cat staret a fost ieromonahul Calist Barbu.

"Imparateasa mea prea buna si nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu, primitoarea strainilor si ajutatoarea saracilor, bucuria celor mahniti, acoperitoarea celor necajiti, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul; ajuta-ma ca pe un neputincios, hraneste-ma ca pe un strain. Necazul meu il stii: dezleaga-l precum vrei, ca nu am alt ajutator in afara de tine, nici alta folositoare grabnica. Nici alta mangaietoare buna in afara de tine, Maica lui Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi in vecii vecilor. Amin" Rugaciune catre Nascatoarea de Dumnezeu.

"Postul este medicament. Si daca medicamentul este de mii de ori folositor, adeseori se face inutil sau chiar pagubitor din cauza lipsei de experienta a celui care il foloseste. Pentru ca trebuie sa stim si timpul in care il folosim, si cantitatea medicamentului, si natura trupului acelora care il vor primi, si anotimpul anului, si dieta corespunzatoare, si multe altele, dintre care, daca omitem numai unul, acesta strica pe toate celelalte mai sus insemnate" Sfantul Ioan Gura de Aur