Omul din umbra

Fara el, fara regizor, fara Doru Nastase, seria filmelor cu Margelatu nu ar fi existat… Fiecare dintre noi primeste cand vine pe lume un ghem din care isi tese panza vietii. Pentru Florin Piersic viata a fost plina de aer, de lumina si de dragoste, dar si de despartiri. Una dintre cele mai dureroase dintre ele a fost cea de regizorul Doru Nastase, cel care i-a fost alaturi pe parcursul a jumatate din seria filmelor cu Margelatu. Gabin l-a avut pe Maigret, Piersic pe Margelatu… Dar, fara Doru Nastase, Margelatu nu ar mai fi avut nebunia clipei, incredibilul si forta care te copleseau la aparitia sa pe ecran.

Meseria inainte de toate. Regizorul Doru Nastase s-a nascut la 2 februarie 1933 la Bucuresti. A fost omul din umbra, omul care si-a facut meseria serios, confruntandu-se cu ea, traind prin ea, pentru ea. A fost poate unicul dintre regizorii romani care, pana sa ajunga la consacrarea definitiva, a urcat treptele profesiei incepand cu cele mai marunte si anonime meserii. In afara de darurile pe care le-a capatat de la ursitoare la nastere, era animat de o putere de munca devoratoare, dusa pana la sacrificiu. A saptea arta a fost menirea lui in aceasta viata, muncind zi si noapte, cu pretul unor sacrificii de neimaginat, cucerind astfel un loc aparte. Filmele lui au cucerit publicul si au luat nenumarate premii, "Pe aici nu se trece", "Vlad Tepes", "Drumul oaselor", "Trandafirul galben", "Misterele Bucurestilor". O personalitate cuceritoare, cu un farmec aparte. Un mare coleg. Cu el alaturi muntii puteau fi mutati din loc, raurile puteau sa iasa din matca, pentru el toti actorii ar fi murit de mii de ori daca le-o cerea. Nu era usor sa lucrezi in preajma lui, era inconjurat de fulgere, precum Zeus, pentru el fiecare zi de filmare era un nou inceput, nu cunostea oboseala. Arunca in stanga si dreapta cu sperantele si visurile lui. Pentru el, munca era pe primul plan intotdeauna. Asa era descris de toti colegii lui, de cei cu care a impartit zile si nopti de filmari.

Lectia. Doru Nastase l-a invatat pe Florin Piersic seriozitatea, linistea, calmul. L-a invatat sa numere pana la zece inainte de a face vreun gest. Decupand si realizand regizoral povestirea literara propusa de Eugen Barbu, a impus un anume dinamism si un oarecare relief plastic celor trei filme, "Drumul oaselor", "Trandafirul galben" si "Misterele Bucurestilor".

Brutalitatea cu care a fost smuls dintre cei vii la 29 aprilie 1982 acum poate ca nu ar mai impresiona pe nimeni, dar atunci a intrecut orice imaginatie si a indoliat multe suflete. "Viata nu mai poate fi intoarsa inapoi, chiar daca afara miroase a primavara", spunea Florin Piersic.

"As prefera ca imaginile filmelor mele sa graiasca singure. Sa se impuna singure. Drept pentru care va invit la premiera «Trandafirul galben». Respectul pentru profesie: o conditie, o datorie, o pasiune" "La un film te angajezi cu multi oameni pe aceeasi galera. Trebuie sa traga toti in aceeasi directie, in acelasi ritm si spre acelasi tarm. Regizorul este si carmaciul, dar si tragatorul care stie mai bine incotro si mai ales cum sa indrepte galera" Doru Nastase, regizor

O ultima scrisoare

"Gradistea, 27 aprilie. Ultima zi de filmare la «Misterele Bucurestilor»… O dimineata minunata de primavara. Ora 8. Cand am coborat cu Ohanesian din masina, Doru filma. Venisem imbracat ca de obicei, in Margelatu. Cravata n-o legasem, pentru ca stiam ca o sa mi-o lege el. Ca intotdeauna. M-a luat de mana si mi-a spus: «Azi filmam in apa». L-am urmarit, nu stiu de ce si n-am sa stiu niciodata, in tot ce pregatea. Aveam senzatia ca ar vrea sa duca in spinare toata echipa filmului la care tinea atat de mult. Mi-a venit randul, a jucat in locul meu, udandu-se din cap pana in picioare. Dorule, sa stii ca m-am gandit de multe ori, de fapt Margelatu erai tu. De ce tocmai in acea ultima zi ai incalecat tu pe calul meu si le-ai aratat cascadorilor drumul? De ce tocmai in acea ultima zi voiai sa filmezi totul, sa termini? In fata casei mele, pe Brezoianu, ne-am despartit si nu stiam nici eu, nici tu ca n-o sa ne mai vedem. Si iti mai spun o data si am sa-ti spun mereu replica ta preferata: «Ma cheama Margelatu»." Florin Piersic