Pacatele lui Ion Antonescu

La 9 mai 1945, razboiul in Europa a luat sfarsit. Din acel moment, invingatorii puteau trece la identificarea si judecarea celor care se faceau vinovati de savarsirea ororilor "ciumei brune" a secolului al XX-lea. Deportarea evreilor si a rromilor in Transnistria a figurat printre capetele de acuzare in procesul intentat in mai 1946 fostului sef al statului roman, Ion Antonescu, precum si principalilor sai colaboratori. Pe langa acuzatia ca au contribuit la "dezastrul tarii", inculpatii au mai fost judecati si pentru "crime de razboi".

In cazul romanesc, sovieticii i-au considerat vinovati de purtarea razboiului cu URSS pe maresalul Ion Antonescu, seful statului roman intre 1940 si 1944, si pe principalii sai colaboratori din acea perioada. Romania pierduse "pe mana" maresalului. Antonescu a mizat pe cartea germana, care s-a dovedit necastigatoare. Dintotdeauna, invingatorii in razboaie i-au pedepsit la sfarsit pe invinsi - regula a jocului cunoscuta de orice militar.

ACUZATIILE. Aliatii au decis inca inainte de sfarsitul razboiului sa-i pedepseasca exemplar pe "criminalii de razboi". Cel mai cunoscut proces postbelic a fost cel de la Nürnberg. In Romania s-a judecat in mai 1946 ceea ce in epoca s-a numit "Procesul Marii Tradari Nationale". Legea pe baza careia au fost judecati inculpatii avea numele de "Lege pentru descoperirea si sanctionarea celor vinovati de dezastrul tarii si de crime de razboi". In boxa acuzatilor s-au regasit maresalul Ion Antonescu, principalul sau colaborator Mihai Antonescu si alte persoane care participasera la luarea deciziilor sau care pur si simplu le executasera fara nici cea mai mica impotrivire. Printre acestia s-a aflat si Gheorghe Alexianu, guvernatorul Transnistriei.

Printre capetele de acuzare din proces s-au numarat si cele referitoare la "politica rasiala" dusa de Antonescu in timpul razboiului. In mod concret, invingatorii i-au reprosat lui Antonescu legislatia "de romanizare" si consecintele aplicarii ei asupra populatiei evreiesti, pogromul de la Iasi, masacrele de la Odessa, deportarea evreilor si a rromilor in Transnistria si in lagarele de exterminare. Toate acestea s-au regasit in actul de acuzare. Referirile la evrei sunt mai numeroase. In timpul interogatoriului, fostul conducator al statului a trebuit sa raspunda la intrebari legate de pogromul de la Iasi, precum si despre masacrul de la Odessa. El s-a aparat, afirmand spre finalul interogatoriului: "Daca evreii din tara romaneasca mai traiesc, traiesc datorita maresalului Antonescu".

Antonescu a alcatuit un memoriu in care si-a exprimat nemultumirile fata de continutul actului de acuzare. Referitor la deportari, el a scris: "I-am deportat de evreii din Basarabia si Bucovina din motive politice de securitate militara si pentru propria lor siguranta".

"BIETII TIGANI". In actul de acuzare sunt enumerate categoriile de populatie care au cunoscut drama deportarii. Rromii au fost mentionati ultimii pe lista. "De aceasta prigoana a cetatenilor romani pe baza de criterii si discriminari odioase, bazate numai pe ura, n-au scapat nici bietii tigani, se spunea in actul de acuzare. Mii de familii nenorocite au fost ridicate din bordeie si cocioabe si deplasate dincolo de Nistru. Zeci de mii de barbati, femei si copii au pierit de foame, frig si boli".

Recitind documentele, reiese ca problema deportarii rromilor - pomenita de patru ori - a fost o chestiune marginala. Astfel, ea a figurat in actul de acuzare, in interogatoriile luate maresalului Antonescu, generalului Vasiliu, seful Jandarmeriei - institutie in sarcina careia cazuse chestiunea deportarii - si in rechizitoriul acuzatorului public Vasile Stoican.

LA ORDIN. Generalul Constantin Piki Vasiliu a raspuns si el, in cadrul procesului, la intrebari care aveau legatura cu deportarile. In calitatea lui de inspector general al jandarmeriei, fusese responsabil cu organizarea transferului rromilor din tara spre Transnistria. Vasiliu a combatut cifra avansata de acuzare, de 26.000 de rromi deportati. In opinia lui, cifra corecta era cea de 24.000. De asemenea, el s-a prevalat de faptul ca a organizat deportarile ca urmare a unui ordin primit. "Daca am primit ordin, ce era sa fac?", a intrebat retoric fostul demnitar.

"BARBARIE SI SERVILISM". Acuzatiile din proces semnificau si ca deportarea evreilor, a ucrainenilor si a rromilor erau "masuri rasiale" luate de Antonescu personal, care copia astfel "modelul" impus de Hitler in Germania nazista, tara cu care Romania era aliata. Acuzarea a calificat politica de deportari dusa de Conducatorul Statului ca "barbarie si imitatie servila a sistemelor hitleriste". Conform noii legislatii, Antonescu si echipa sa se faceau vinovati de crime impotriva umanitatii.

"Onorat tribunal, ce poate fi astazi decat nerusinare si cinism, daca se vine si se spune: Am deportat pentru ca mi-au cerut germanii sau pentru ca necesitatile strategice o cereau. Nu, ati deportat pentru ca ati transplantat in Romania si ati aplicat aici teoriile urii de rasa ale hitlerismului. Ati transplantat intr-un pamant care nu primea o buruiana straina: buruiana urii de rasa" - Din rechizitoriul acuzatorului public

"Acuzatul Vasiliu a executat in amanunt aceste deportari, a ridicat pe tigani numai cu zdrentele de pe ei si cu ceea ce puteau lua intr-o batista si i-a deportat in cel mai scurt timp posibil - spune ordinul - ca sa nu starneasca agitatie in tara. Iata, onorat tribunal, in ce au constat «necesitatile strategice»: barbarie si imitatie servila a sistemelor hitleriste, impamantenite in Romania" - Din rechizitoriul acuzatorului public

"Dau drumul multimii sa-i masacreze (pe evrei - n.n.). Eu ma retrag in cetatea mea si, dupa ce-i masacreaza, pun iarasi ordine" - Ion Antonescu in sedinta Consiliului de Ministri din 15 aprilie 1941

"Imi este indiferent daca in istorie vom intra ca barbari... Sa folosim acest moment istoric si sa curatam pamantul romanesc... Daca este nevoie sa trageti cu mitraliera... Imi iau raspunderea in mod formal si spun ca nu exista lege... Doua-trei saptamani nu fac nici o lege pentru Basarabia si Bucovina... Deci fara forme, cu libertate completa" - Ion Antonescu in sedinta Consiliului de Ministri din 8 iulie 1941

"Baga-i in catacombe, baga-i in Marea Neagra, dar scoate-i din Odessa. Nu vreau sa stiu nimic. Poate sa moara o suta, poate sa moara o mie, pot sa moara toti... Deci sa-mi scoti toti jidanii din Odessa" - Dispozitie data de Ion Antonescu lui Gheorghe Alexianu in sedinta Consiliului de Ministri din 16 decembrie 1941

"Trebuie sa se inteleaga de toti ca nu este lupta cu slavii, ci cu evreii. Este o lupta pe viata si pe moarte. Ori invingem noi si lumea se va purifica, ori inving ei si devenim sclavii lor… Si razboiul, in general, si luptele de la Odessa, in special, au facut cu prisosinta dovada ca Satana este evreul" - Ion Antonescu intr-o scrisoare adresata lui Mihai Antonescu la 6 septembrie 1941

ASA A INCEPUT NENOROCIREA...

In prima parte a celui de-al doilea razboi mondial si chiar in zilele noastre, imaginea de erou a lui Ion Antonescu este asociata cu Ordinul de lupta dat armatei romane la data de 22 iunie 1941. In virtutea acestui ordin, Romania s-a angajat in razboiul dus de Germania nazista si de aliatii sai impotriva Uniunii Sovietice. Armata romana a participat la razboiul din rasarit cu un efectiv de 538.586 de soldati. Sub comanda lui Antonescu, a luat parte la batalia Stalingradului, castigata de sovietici, care astfel au intors soarta razboiului si au pornit ofensiva spre vest. Dupa Stalingrad, mitul invincibilitatii armatei germane a inceput sa se clatine. Intre sentinta de condamnare a lui Ion Antonescu si momentul trecerii Prutului sunt numai cinci ani. Intre judecatile contemporanilor asupra aceluiasi om s-a creat insa prapastia provocata de dezastrele conflagratiei, in care Romania intrase cu un asemenea discurs. Ordinul de zi catre armata al dlui general Ion Antonescu, Conducatorul Statului Roman: "Ostasi, V-am fagaduit din prima zi a noii Domnii si a luptei mele nationale sa va duc la biruinta; sa sterg pata de dezonoare din cartea Neamului si umbra de umilire de pe fruntea si epoletii vostri. Azi, a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor stramosesti si a bisericii, lupta pentru vetrele si altarele romanesti de totdeauna. Ostasi, Va ordon: treceti Prutul! Sdrobiti vrajmasii din rasarit si miazanoapte. Dezrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii nostri cotropiti. Reimpliniti in trupul tarii glia strabuna a Basarabilor si codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre. Ostasi, Plecati azi pe drumul biruintelor lui Stefan cel Mare, ca sa cuprindeti cu jertfa voastra ceea ce au supus stramosii nostri cu lupta lor. Inainte. Fiti mandri ca veacurile ne-au lasat aci straja dreptatii si zid de cetate crestina. Fiti vrednici de trecutul romanesc. Ostasi, Veti lupta cot la cot, suflet de suflet, langa cea mai puternica si glorioasa armata a lumii. Indrazniti sa va masurati vitejia si sa va dovediti mandria camarazilor nostri. Ei lupta pe pamantul moldovean, pentru granitele noastre si pentru dreptatea lumii. Fiti vrednici de cinstea pe care v-au facut-o istoria, Armata Marelui Reich si neintrecutul ei comandant, Adolf Hitler. Ostasi, Inainte. Sa luptati pentru gloria Neamului. Sa muriti pentru vatra parintilor si a copiilor vostri. Sa cinstiti prin vitejia voastra amintirea lui Mihai Voda si a lui Stefan cel Mare, a martirilor si eroilor cazuti in pamantul vesniciei noastre cu gandul tinta la Dumnezeu. Sa luptati pentru dezrobirea fratilor nostri, a Basarabiei si Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vietii si a caminurilor batjocorite de pagani cotropitori. Sa luptati pentru a ne razbuna umilirea si nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele si Generalul Vostru. Ostasi, Izbanda va fi a noastra. La lupta. Cu Dumnezeu inainte!" Comandant de capetenie al Armatei: General Antonescu 22 iunie 1941

"DATORIA NATIONALA" A DEPORTARILOR Presa a retinut argumentele aduse de autoritati in favoarea "politicii rasiale". Pe langa "romanizarea proprietatii" (a se intelege confiscarea proprietatilor de la evrei), alta componenta a acestei politici o constituiau deportarile. "Aceasta actiune - spunea la radio Mihai Antonescu, referindu-se la refugiatii transilvaneni - ne-a ajutat sa ne facem datoria fata de refugiatii din pamanturile romanesti, care sunt inca cei mai loviti dintre romani si al caror sprijin este o datorie nationala, pentru care guvernul a facut tot ce a putut face pana azi si va continua inca sa faca". "DEPLASATI-I IN TRANSNISTRIA, ESTE HOTARAREA MEA" Acuzatorul public Vasile Stoican l-a intrebat pe Antonescu care au fost motivele pentru care a dizlocat in Transnistria 26.000 de tigani, pe membrii sectelor religioase si pe luptatorii "antifascisti". Referitor la rromi, Antonescu si-a motivat gestul nu prin argumente de ordin rasial, ca in cazul evreilor. Astfel, el a motivat ca masura deportarii tiganilor a fost luata pentru a pune capat infractionalitatii si pentru a asigura mai bine ordinea si linistea publica. "Din cauza camuflajului din Bucuresti si celelalte orase - s-a aparat Antonescu in proces - se intamplau furturi si omoruri, si atunci opinia publica mi-a cerut sa o apar, fiindca acestia intrau noaptea in case. Dupa multe investigatiuni s-a constatat ca era vorba de tigani inarmati, multi cu arme de razboi, care faceau aceste atacuri. Toti tiganii acestia au fost deplasati. Cum domnul Alexianu avea nevoie de brate de munca in Transnistria, am spus: «Deplasati-i in Transnistria, este hotararea mea»". Pe tot parcursul guvernarii sale si in proces, Antonescu si-a motivat deciziile prin suportul popular. In acest scop organizase referendumuri din care rezulta ca peste 90% dintre romani il sustinea. Ca si in cazul alegerilor si referendumurilor organizate de Ceausescu, e greu de admis ca rezultatele erau "vocea poporului". ROMANI IN APARAREA RROMILOR In timpul procesului, Antonescu a invocat in apararea sa faptul ca opinia publica i-ar fi cerut sa solutioneze problema tiganilor. Motivul era numarul mare de infractori din randurile acestei etnii. In toamna lui 1942, pe adresa Presedintiei Consiliului de Ministri, a maresalului Ion Antonescu personal, a Ministerului de Interne sau pe cea a Marelui Stat Major au sosit zeci de memorii si scrisori prin care romanii solicitau clementa pentru compatriotii lor amenintati cu deportarea.