Pamantul va fi descuiat

In Calendarul Popular, romanii au multe obiceiuri, activitati care se suprapun cu diverse sarbatori din Calendarul Ortodox. Am ales cateva dintre ele pentru a arata un timp in care omul, ca si natura, se trezeste la viata si se pregateste pentru activitatile agricole grele ce vor veni. Pe 17 martie, in Calendarul Popular se sarbatoreste Alexi (Mos Alexe sau Alexie Caldu). Se mai numeste si Ziua Sarpelui sau Ziua Pestelui. Omul lui Dumnezeu si Sfantul facator de minuni pe ape din Calendarul Popular a preluat numele si data de celebrare ale Cuviosului Alexie din Calendarul Ortodox. El e o importanta reprezentare mitica sezoniera, patron al vietuitoarelor care ierneaza sub pamant, in scorburi si sub scoarta copacilor, sub pietre sau in ape. Se spune despre el ca ar incalzi si ar deschide Pamantul in ziua lui, situata in preajma echinoctiului de primavara (17 martie), pentru a slobozi vietatile care au iernat in el. Dupa sase luni, la Ziua Crucii (14 septembrie), in preajma echinoctiului de toamna, Alexie incuie Pamantul.

Timpul era in preajma echinoctiului de primavara suficient de cald pentru ca insectele sa invie, reptilele sa se dezmorteasca, stiuca sa se zbata in apa anuntand perioada de reproducere, albinele sa iasa din stupi in cautare de hrana. Sarbatoarea de Alexi se mai numea, local, Ziua Sarpelui, Ziua Pestelui si Retezatul Stupilor. Spre deosebire de alti sfinti care poarta la brau o singura cheie cu care deschid un anotimp (Sangiorz - vara si Samedru - iarna), Alexie poarta doua: cu una descuie vara la 17 martie si cu alta iarna la 14 septembrie.

ZIUA CUCULUI. Pe 24 martie e Ziua Cucului. Cucul ocupa in traditiile populare un loc privilegiat. El nu-si face cuib, nu-si cloceste ouale si nu-si hraneste puii. Fiind simbolul primaverii, al timpului frumos si al dragostei patimase, poporul ii iarta totul. Cucul marcheaza doua evenimente astronomice foarte importante: incepe sa cante la echinoctiul de primavara (Bunavestire sau Blagovestenia) si inceteaza brusc a canta la solstitiul de vara (Sanzienele sau Dragaica).

BUNAVESTIRE. Vineri, 25 martie, este Bunavestire (Blagovestenia). Bunavestire sau Blagovestenia este ziua cand Biserica Crestina praznuieste vestea adusa Fecioarei Maria de Arhanghelul Gavriil ca va naste Fiul fara inaintasi, Iisus Hristos. Sarbatoarea, situata in imediata apropiere a echinoctiului de primavara, cand sosesc randunelele si incepe cucul a canta, este numita si Ziua Cucului. La Blagovestenie se efectuau multe acte de purificare a spatiului. In alte zone se considera ca este o zi neprielnica.

LAZARELUL. Sambata, 23 aprilie, avem Sangiorzul, Lazarelul. In satele din sudul Romaniei se efectua in Sambata Floriilor un ceremonial complex, structurat dupa modelul colindelor dedicat unei zeitati a vegetatiei. Sub influenta crestinismului, aceasta a fost numita Lazar sau Lazarica. Una dintre fetele colindatoare, Lazarita, se imbraca mireasa si, impreuna cu celelalte surate, colinda in fata ferestrelor caselor din sat. Cu pasi domoli, aceasta se plimba, inainte si inapoi, in cercul format de suratele ei, care povestesc, pe o melodie simpla, drama eroului vegetatiei Lazar sau Lazarica: plecarea cu oile de acasa, urcarea in copac pentru a taia animalele, caderea si moartea lui neasteptata, cautarea indelungata si gasirea trupului neinsufletit de catre surioare, aducerea acasa a trupului neinsufletit, scalda rituala in lapte dulce si imbracarea defunctului cu frunze de nuc. Doua reprezentari mitice, Lazar si Flora, prima de origine tracica, a doua romana, sunt celebrate in Calendarul Popular una dupa alta: in Sambata lui Lazar si in Duminica Floriilor. E adevarat ca in Evanghelia lui Luca se vorbeste de un anume Lazar cel Sarac, ca fratele Martei si Mariei inviat de Iisus se numea Lazar si ca, dupa aceasta minune, locuitorii Ierusalimului l-au intampinat pe Mantuitor cu ramuri verzi. Dar intre aceste date consemnate in Evanghelie si scenariul mortii si renasterii zeului vegetatiei in preajma echinoctiului de primavara e o mare distanta.

FLORIILE. Floriile, pe 24 aprilie, sunt personificari ale florilor celebrate in ziua care le poarta numele, Duminica Floriilor, peste care Biserica Crestina a suprapus sarbatoarea Intrarii triumfale a Domnului Iisus in Ierusalim. Floriile sunt identificate in mitologia romana cu Zeita Flora, foarte cunoscuta si in Dacia romana. La reinvierea naturii, cand infloresc florile, salcia si pomii fructiferi, s-au adaugat semnificatii noi, in special cele legate de cultul mosilor si stramosilor: pomeni, curatirea mormintelor si cimitirelor, invocarea spiritelor mortilor si altele.

Ramura de salcie sfintita la biserica este un simbol al castitatii si renasterii anuale a vegetatiei. Cu ramuri de finic, identificate de crestini cu acelea de salcie, evreii l-au intampinat pe Iisus la intrarea Sa triumfatoare in Ierusalim. Ramurile inflorite de salcie sfintite in Duminica Floriilor au diverse intrebuintari: impodobesc crucile, mormintele, troitele, ferestrele, usile si portile caselor pentru protectia magica si alungarea spiritelor malefice.

Articol realizat cu sprijinul profesorului Ion Ghinoiu, de la Institutul de Etnografie si Folclor "Constantin Brailoiu" din Bucuresti

VINE HERGHELIA LUI SANTOADER

Caii lui Santoader alunga lupul, iubitor al iernii, si aduc soarele Obiceiul din prima zi dupa Lasatul Secului de Pasti, 14 martie, este numit Jujeul, Goana cainilor, Datul cainilor in tarbaca. Este o practica magica de alungare simbolica a lupului, intruchipare a iernii. Lupul, dupa domnia sa peste anotimpul friguros, timp in care romanii il sarbatoreau in mai multe zile, era alungat simbolic la Lasatul Secului de Pasti. Frigul si intunericul aflate sub zodia lupului erau inlocuite prin ceremonii si ritualuri complexe cu caldura si lumina aflate sub zodia calului. In credintele romanesti, calul, spre deosebire de lup, animal devorator al astrilor (eclipsele solare si lunare), este prieten devotat al Soarelui: trage carul solar si randuieste drumul astrului intre solstitiul de iarna si cel de vara. Sfintii anotimpului calduros implicati in scurgerea timpului apar calare pe cai (Santoaderul, Sf. Gheorghe, Sf. Dumitru) sau in care ceresti (Santilie). Prima si a doua zi dupa Lasatul Secului de Pasti, numite Lunea Curata si Martea Vaselor, erau dedicate unor practici menite sa preintampine incalcarea interdictiilor alimentare ale postului: consumarea anumitor alimente de post, in special bautul borsului crud (negatit), inacrirea borsului dupa un anumit ritual, spalarea vaselor cu lesie, schimbarea vaselor de dulce cu cele de post. Saptamana Cailor. Saptamana de opt zile, care incepea in martea de dupa Lasatul Secului de Pasti si se incheia in ziua de marti a saptamanii viitoare, se numea Caii lui Santoader. Aceasta cuprindea credinte si practici care aveau ca scop potolirea entuziasmului dezlantuit din perioada Caslegilor, in special din Saptamana Nebunilor si noaptea Lasatului de Sec. Fiind vorba de sfarsitul iernii si inceputul primaverii, cand oamenii trebuiau sa inceapa aratul, semanatul, viata trebuia sa intre cat mai repede in normal. Ordinea era adusa cu ajutorul unor temute reprezentari mitice, Caii lui Santoader. Acestia alcatuiau o ceata puternica din opt oameni travestiti in cai, o herghelie divina care purifica spatiul in prima saptamana din Postul Pastilor. Ca infatisare, sunt feciori voinici, imbracati in costume de sarbatoare. Fiecare zi a Saptamanii Caii lui Santoader este patronata de cate un cal. Cel mai periculos este conducatorul lor, Santoaderul cel Mare sau Santoaderul cel schiop, sarbatorit in ziua de vineri - Vinerea Santoaderului. In saptamana care le poarta numele, intrau prin casele unde se tineau sezatorile, luau fetele la joc, zburau cu ele pana in inaltul cerului, de unde le aruncau pe pamant, le loveau cu copitele. De frica, nici o fata nu mai parasea casa pentru a merge la sezatoare. Credinta in Caii lui Santoader, semizei care puneau capat sezatorilor si petrecerilor nocturne din timpul iernii, raspundea unei necesitati practice: primavara, la inceputul muncilor agricole, tinerii trebuiau sa se odihneasca in noptile care deveneau din ce in ce mai scurte.

TARNOASELE, ZIUA CAND SE ALEG OUALE Ziua de miercuri, 6 aprilie, din mijlocul Postului Pastilor, este numita Miezul Paresimilor sau Sarbatoarea Oualor. Acum, gospodinele separau ouale roditoare, bune pentru prasila, de cele fara rod, care urmau a fi vopsite sau incondeiate la Pasti. Clostile puse pe oua in ziua de Tarnoase scoteau puii dupa trei saptamani chiar in ziua Pastelui (Banat). JOILE OPRITE SAU JOILE VERZI Ciclul de noua joi, cuprinse intre Pasti si saptamana a doua dupa Rusalii, cand erau interzise anumite activitati casnice, agrare si pastorale, era numit Joile Oprite. Joile Oprite, numite si Joile Verzi in sudul tarii si Joile Pomenite in est, erau potrivnice omului: aduceau ploi insotite de grindina si piatra, furtuni si vanturi puternice, trasnete si incendii, brume si ingheturi tarzii. In speranta ca acestea pot fi imbunate si transformate din forte malefice in forte benefice, in Calendarul popular au fost instituite in aceste zile interdictii de munca, de unde si numele lor de Joi Oprite. SAMBRA SAU MASURISUL OILOR Prima mulsoare a turmei de oi la inceputul sezonului pastoral (varatul) in ziua de Sangiorz sau in alta zi de la inceputul lunii aprilie si inceputul lunii mai si urmata de o frumoasa petrecere campeneasca este numita Sambra Oilor, Arietul, Ruptul Sterpelor, Masurisul Oilor. Acum se angajau ciobanii, se construiau stanele, se intarcau mieii, si asa mai departe. La Sambra Oilor se masura si se cresta pe rabojul de lemn laptele de la oile fiecarui sambras pentru a i se calcula cantitatea de branza cuvenita la spargerea stanei, numita Alesul, Rascolul.