Pastile de altadata

Rasfoind ziarele invechite de timp, descoperim cum se pregateau oamenii pe vremuri, pentru a sarbatori asa cum se cuvine Sfintele Pasti.

Rasfoind ziarele invechite de timp, descoperim cum se pregateau oamenii pe vremuri, pentru a sarbatori asa cum se cuvine Sfintele Pasti.

La ceas de mare sarbatoare, vitrinele magazinelor incarcate te imbiau "sa petreci Pastile cu veselie si cu voie buna". Realitatea ilustrata, in numarul sau special de Pasti, aprilie, 1933, descria: "Totdeauna, in preajma sarbatorilor, orasul face impresia unei cucoane, gatita cu bibiluri, sulemenita si data naibei, proptita cu mainile in solduri, tragand cu coada ochiului si fagaduind trecatorilor bunatatile trupului parguit. Caci orasul e o vasta si baltata expozitie de articole scoase la vitrina, cu intentii de provocare". Oamenii se pregateau din timp pentru acest moment din an, atunci ca si acum, cand masa trebuia, dupa buget, sa fie mai imbelsugata decat de obicei. "Asa-i omul nostru! Simte o placere nemarginita sa-si strice stomacul cel putin de doua ori pe an: de Craciun si de Pasti." Cinstitul cetatean, cel care avea mai mult de un gologan in buzunar, nu statea la taclale si nici la privit, ci isi facea grabit cumparaturile. "Insul in masura sa-si procure desfatarile expuse la vitrina intra direct, fara sa mai zaboveasca afara. Stie ce-i trebuie, ce doreste, ce vrea", relata acelasi numar special al Realitatii ilustrate. Insa nu toata lumea isi permitea o masa pe cinste. In fata vitrinelor, unii voiau sa cumpere, altii jinduiau doar la bunatatile expuse. "Mizeria, criza si nenorocirile in care ne zbatem iti taie orice elan si te duc cu gandul la belsugul relativ de altadata sau la un viitor trandafiriu." Cei saraci, "gloata celor care nu au accesul ingaduit inauntrul dughenelor", nu puteau decat sa-si clateasca privirile pofticioase prin geamul vitrinelor bine garnisite de marfuri, care mai de care mai apetisante. Glasul celor care sufereau de multele lipsuri era sters, insesizabil aproape in zgomotul asurzitor al foielii din targ. Totusi o voce indignata si mai puternica parca razbea din multime: "Inapoi, in galantare marfa! Stingeti luminile vitrinelor! Trageti peste ele pleoapa grea, de sicriu, a obloanelor, caci, in mizeria obsteasca de acum, ele ofenseaza, zgandaresc suferinta si apetitul, sunt rau sfatuitoare".

CONGRESUL OUALOR

Toate ouale de Pasti, adunate in congres,/ Discutara (...)/ Cum s-alunge dintre ele, fara multa judecata,/ Ouale de ciocolata (...)/ "Ce-ti da dreptul dumitale sa te-amesteci printre oua?"/ Cel interpelat se uita cu dispret in jurul lui./ E gatit cum altul nu-i. (...)/ "Da sunt negru, ca o cioara, ca un bulgare de plumb./ Sunt din oul lui Columb!"(...)/ Dar un ou ce sta deoparte se ridica sa vorbeasca./ (...) "Lustrul care-l ai pe fata, dragul meu, nu fac parale,/ Caci in burta n-ai nimic!"/ Si-l ciocneste. Ciocolata repede se frange-n doua! (...)/ Si intreaga adunare se ridica sa aclame,/ Pe erou-acestei drame, Nestiind ca si eroul lor era un ou de... lemn! - (A. de Herz)