Pentru Fram

Pe melodia circului a dansat si Fram, ursul polar, in limba eschimosilor numele lui insemnand "Inainte".

Actrita Carmen Galin, care a intruchipat-o pe Fanny in "Fram", dedica pledoaria ei pentru circ ursilor polari. "De multe ori am fost invidiata pentru ce mi-a dat viata si Bunul Dumnezeu, dar ar trebui sa fiu cu adevarat invidiata pentru sansa pe care am avut-o sa patrund in miezul lumii circului. Circul, magic, unic, universal, tainic, chinuit, muncit. Am fugit de acasa dupa ce am vazut "Parisul pe Gheata", ca sa-i rog sa ma ia cu ei, sa raman cu ei. Asa simteam atunci, la 8-9 ani. Mama m-a recuperat si am sarit mult. Au trecut multi ani pana am ajuns la circ, adica acolo, inauntrul lui. Filmam cu Mircea Muresan "Knock out". Eram calareata, cantareata de circ. Film cu o distributie minunata. Terminam atunci Institutul si punctam deodata bucuria de a filma cu aceea de a fi la circ. Pe calul meu de filmare il chema Argint. Mai tarziu am trecut sa vad ce face. Nu mai exista, era prea batran. Leii au avut parte de un pranz bun si s-au bucurat, iar eu am plans. Nu l-am uitat niciodata pe Argint."

OPORTUNITATE. Si a venit a doua sansa a intalnirii noastre. Carmen cu circul. Saltimbancii, Fram, un film minunat al doamnei Elisabeta Bostan, unica si domnia-sa. Nimeni, la noi, nu lucreaza asa ca doamna Zizi cu copiii si cu animalele. Asta spune multe. Si ne-am intalnit intr-o poveste unde saltimbancii, circarii, minunile de oameni erau eroi. Am filmat acrobatie, dresura, calarie, trapez. "Cum ai putea sa mananci cu sare, sa ai mainile transpirate cand faci o priza cu partenerul?", imi povestea un zburator. Si ei stiu toate sacrificiile si sunt modesti, veseli, buni, muncitori. Animalele sunt pasiunea mea, dintotdeauna. Dar sa ai de-a face cu ursi polari, sa lucrezi cu ei aproape doi ani, cat au durat filmarile, e ceva. Eram in Rusia, erau din Rusia, ei, ursii, erau sapte mari si unul mic. Periculosi, smecheri si chinuiti, de caldura. Am riscat mult. Cine se pricepe stie ce spun. Dar i-am iubit. Erau fascinanti. Eram fascinata de ei si de dresorii lor.

REINTALNIRE. S-a intamplat ca dupa doi-trei ani sa ajung la Leningrad si sa fiu invitata la un spectacol de circ. Circ pe gheata. Clovnii, acrobatii, animalele. Totul era pe gheata. Fascinant si incredibil spectacol! La un moment dat s-a intamplat ceva cu mine. O imagine stranie, un semnal. Simteam ceva aproape si foarte familiar. Ma chinuiam sa-mi dau seama de unde vine. Se intinsese intre public si arena o plasa albastra. Cineva trebuia sa urmeze. Erau ei, ursii polari. Ursii mei polari... Grozav seamana intre ei ursii polari, dar eu ii recunoscusem. Erau ursii mei polari. Trupa Denisenko. Si dresorul era, l-am recunoscut imediat. Dulcea lui sotie fusese rapita de o boala necrutatoare. Dar ei mergeau mai departe. Ursi si oameni, clovni si zburatori. Lumea aplauda si radea, si radea, si radea"...

"Sunt multi ani de cand nu am raspuns nici unei solicitari de interviu. Urma ca si acum, la aceasta solicitare a Jurnalului National, sa refuz politicos. Dar sa refuz. Ceva a reusit dupa atatia ani sa ma induplece. Motivul? Tema: circul. Aceste cateva ganduri sunt o reverenta a mea pentru lumea minunata a circului. Multumesc!" Carmen Galin actrita

TRISTA CARTE A COPILARIEI Fram. Un urs polar ce isi traieste majoritatea vietii la circ. Dorul de casa il aduce in cele din urma acasa, la Polul Nord. Unii spun ca este cea mai trista carte a copilariei. Intr-adevar, trairile acestui urs din povestirea lui Cezar Petrescu (1892-1961), intitulata chiar asa "Fram, ursul polar", sunt de un adanc tragism. Fram nu avea nevoie de imblanzitor sau de cravasa. Isi incepea singur programul, stia sa fie comic, stia sa fie si grav, copiii il iubeau, pentru ca era vesel. Pe afisul circului Strutchi figura astfel: "Miss Ellian cu cei 12 tigri de Bengal si Fram, ursul polar". (Roxana Roseti) PUTERNICUL DOR DE OAMENI O reprezentatie fara Fram nu mai era reprezentatie. Iubea aplauzele, le astepta, ii faceau placere. Atunci, ce ruptura s-a putut petrece in sufletul acestui urs iubitor de circ, bomboane si public? "Stia sa faca gimnastica si echilibristica. Stia sa glumeasca si intelegea gluma oamenilor (...). Deodata s-a facut un gol in capul lui. A uitat tot ce stiuse." Sosise ziua cand nu a mai putut fi "circar". Si incepe sa aiba mereu acelasi vis: el la Polul Nord. Ajunge, in cele din urma, in locul natal, dar dorul de oameni va fi mai puternic si se va intoarce la circul vietii. (Roxana Roseti) UN ACROBAT, UN SALT... "La circ/Un accident banal,/Un acrobat, un salt mortal/Si.../Acrobatul nu s-a mai sculat..." Asa isi incepe Ion Minulescu (1881-1944) poezia "Ultima ora". In stilul caracteristic, Minulescu jongleaza (pentru a folosi un termen din domeniul circului) cu paradoxul, drama umana: "Povestea lui?/Hm!.../Povestea mea/A mea/A ta/Si-a altora!.../Acelasi accident de circ, banal.../O zi relache/ Si-apoi la fel/Cu-aceeasi balerina langa el/Alt acrobat.../Alt salt mortal!...". Ideea lumii ca un cort urias de circ, un carnaval multiplicat la infinit. Gustul amar al faptului divers numit viata. (Roxana Roseti)