Portita si Vama muzicii tinere

Gura Portitei Raiului. O noapte magica... "Injuratura" "Folk You!" a avut un efect imediat, de trimitere la originile muzicii si poeziei destinate numai sufletului. Vama Veche. Altarul celei mai frumoase slujbe religioase a cantecului...

Gura Portitei Raiului. O noapte magica... "Injuratura" "Folk You!" a avut un efect imediat, de trimitere la originile muzicii si poeziei destinate numai sufletului. Vama Veche. Altarul celei mai frumoase slujbe religioase a cantecului... A fost cum vrem s-o numim: vecernie, pentru ca a inceput seara, sau utrenie, pentru ca s-a terminat dimineata. Florian Pittis s-a asezat in genunchi, pe scena, si l-a implorat pe Mircea Baniciu sa cante. Mircea a urcat, s-a asezat si el in genunchi si a inceput... Era aproape de miezul noptii. Toata suflarea omeneasca din Vama se adunase in fata scenei, ca-ntr-o sala imensa, acoperita de stele. Scaunele "salii" - nisipul marii.

Uneori e aproape imposibil de descris in cuvinte ceva ce te impresioneaza. "Vorbele-mi sunt goale", cum spune cantecul. Daca exista inefabil, atunci pentru ceea ce s-a-ntamplat la Gura Portitei in al treilea week-end de "Folk You!" nu-ti prea poti potrivi vorbele. Si totusi o sa-ncerc...

Sa fi fost linistea de neinteles a marii, dupa o calatorie cu vaporasul de o ora pe Lacul Razelm? Faptul ca Gura Portitei e un tarm sarutat dintr-un foc de-o apa dulce si de alta sarata? Sau ideea ca vocile "celor trei sirene", Nica, Tatiana si Magda nu s-au mai impletit pe aceeasi scena de vreo 20 de ani?

GUTUIE AMARUIE. De n-am fi avut o minte calata pe a contabiliza numarul firelor de nisip din clepsidra vietii, noaptea asta ne-ar fi intors prin anii ’80, cand Nica era vocea de clopotel a Cenaclului Flacara, iar Tatiana Stepa si Magdalena Puscas se numeau simplu Partaj. Dar v-am spus, sentimentul e ca la Gura Portitei orice e posibil. Nu degeaba i-am spus Gura Portitei Raiului. O noapte magica... "Injuratura" "Folk You!" a avut un efect imediat, de trimitere la originile muzicii si poeziei destinate numai sufletului. Am uitat ca exista silicoane, vedete confectionate peste noapte, zgomote grotesti... Pana si marea a tacut, sa le asculte pe acelea pe care le-a asteptat rabdatoare. Iar ele au venit si au cantat cu toata fiinta lor. Prima chemata, Nica Zaharia. Cu emotii pe care abia si le mai putea stapani, Nica a urcat pe o scena romaneasca dupa o pauza muzicala de 15 ani si un exil la Antipozi de cinci ani. Nu se astepta sa fie primita cu atata caldura de public. Eu le-as zice prieteni celor care au cantat cu ea "Galbena gutuie, dulce-amaruie/Lampa la fereastra, toata iarna noastra/", un cantec-simbol al generatiei ei. Nica a revenit din Australia acum o luna si ceva si s-a stabilit la Iasi. Canta putin si profund. De emotie, nu si-a auzit chitara, doar i-a intuit acordurile. Versuri de Blaga, Paunescu, o poeta chineza... Si "o incercare literara proprie", cum si-a prezentat timid ultima compozitie. "Cand l-ai cunoscut pe Blaga, parca nu-ti mai vine sa te dai poet..."

ALTARUL FOLKULUI. A venit apoi randul Tatianei Stepa si Magdei Puscas. Prea mare sansa de a se intalni si de a canta impreuna, prea evident norocul de a le vedea si auzi impreuna, dupa atata vreme... Trebuia ca toate astea sa aiba un pret. De-acolo, de sus, de unde cineva ne trimisese cu o saptamana in urma torente de stele, ni s-a interzis o seara de folk, dupa aceea... Tunete, fulgere si suvoaie de ploaie s-au dezlantuit pe plaja care altminteri ar fi fost inundata de mii de suflete indragostite de frumos. Cine-si inchipuie ca ceva e gratis pe lumea asta sau oriunde altundeva se insala. Te gandesti, usor aiurit, ca poate Magda si Tatiana si-au gresit vremea incarnarii si "luxul" de a fi amandoua femei. Atat de aproape de cer si de perfectiune ne-au adus "Durerea femeiasca" si "Lumea de 20 de ani". Tatiana Stepa a considerat ca pe piesa "Copaci fara padure" trebuie sa se desparta de noi "in aceasta seara, in aceasta vara si-n aceasta viata". Noi suntem convinsi ca nu ne vom desparti prea curand, dar chiar daca am face-o, pana si Dumnezeu ar fi uimit de cat de bogati si fericiti am fost cu totii. Partaj-ul de-altadata n-a fost un balon de sapun. Vocile lor, poezia si muzica o dovedesc. Fiecare spectacol isi are publicul lui. "Publicul de regi", cum a spus Motu Pittis, nu le-a lasat sa plece pe zane, cu una, cu doua. Basmul nu se putea sfarsi atat de curand. Acordurile lor au incetat mult dupa miezul noptii, dar vraja a ramas. Tatiana m-a intrebat, pe la 2:00 noaptea, pe cand mergeam spre Jurilovca, strabatand Lacul Razelm, care seara de folk mi-a placut mai mult. "Asta", i-am raspuns. "E foarte simplu, este noaptea mea", asa cum spusese ea mai devreme.

Pentru prima oara de cand a demarat ideea "Folk You! Folk de tabara", la Gura Portitei s-a aprins un foc de tabara. Unul adevarat, cum a fost intalnirea noastra de-acolo. Un foc simbolizand tortele aprinse in sufletele noastre de glasurile fetelor. Valvatai jucause pe altarul muzicii si poeziei. In ciuda "cohortelor de tantari subtiri la glas" pe care i-au inghitit cantand, folkistele nu se mai dadeau duse. Publicul implora "nu plecati, nu plecati!". Omagiul de cine cui a fost adus? Folkul a sfintit locul? Focul de tabara s-a transformat intr-un altar.

Momentele VAmii de Dana Andronie Stiti bancul cu batrana pe care toata lumea o ajuta sa urce in autobuz, desi ea nu vrea? Ei bine, pana la urma, binevoitorii au reusit. Au urcat-o, i-au gasit si loc, dar femeia a pierdut trenul, caci autobuzul mergea in directia opusa garii. Asa si cu Vama Veche. Au vrut unii s-o salveze, dar pe ea n-au intrebat-o. Am venit noi, intr-un tarziu, cautandu-ne loc de tabara pentru cantecul nostru. Nu voiam sa salvam nimic, ca nu ne chemase nimeni. Voiam pur si simplu sa cantam, pentru cine s-o intampla sa ne asculte. De fapt, ne faceam un fel de datorie fata de noi insine. Terenul era impropriu, caci parea adjudecat de altii. Aveam sa constatam ca nu era asa. Oamenii ne-au primit cu bucurie, parca usurati ca-i scapaseram de ceva. A fost, poate, cea mai buna cutie de rezonanta a spectacolelor noastre. De trei ori am montat scena acolo si de fiecare data efectul "Folk You!" a fost peste asteptari. In prima seara, la 11 august, Mircea Baniciu, aflat si el pe acolo, ca simplu turist, s-a apropiat curios de plaja transformata in sala de spectacole. Statea in mijlocul multimii de spectatori si privea nedumerit la noi ca la o caracatita cu aripi... Florian Pittis l-a zarit si a facut un gest care va ramane, probabil, in antologia spectacolelor de muzica folk: a ingenuncheat pe scena si l-a implorat sa vina sa cante. Putin rusinat, Mircea Baniciu a urcat langa el, a ingenuncheat, la randul lui, si a inceput... AD-HOC. Un alt moment antologic a fost punctat tot de Florian Pittis, la spectacolul de vineri, 26 august: cum rar si numai in momentele de mare bucurie artistica i se intampla, actorul-prezentator-cantaret si-a desfacut siretul de la par si l-a lasat sa fluture liber, in timp ce canta, ca pe vremuri, "Nu conteaza cat de lung ai parul,/ Important e cum si cat gandesti". Tot atunci, Mircea Baniciu, Alexandru Andries, Nicu Alifantis si Pittis au construit ad-hoc o noua formatie, un fel de "Pasarea Folk", caci isi stiau unii altora cantecele... Si, in sfarsit, o alta intamplare memorabila a fost prezenta acelei taranci din Vama Veche care, cu trei copii de mana, ocupase locurile din fata scenei. Venise nu dintr-o curiozitate rustica, ci ca sa-i asculte pe Seicaru, Olarasu si Chilian. Carora le stia pe dinafara aproape toate melodiile. Revenind la bancul de la inceputul acestor randuri, noi nu ne-am dus, deci, acolo ca sa salvam Vama Veche. Ne-am dus sa cantam, pur si simplu. Ar fi fost pacat ca batrana sa piarda trenul si din cauza noastra.

Aseara te-am asteptat/ Si n-ai venit/Poate te-ai suparat/Poate-ai adormit./Deseara sa nu m-astepti/Deseara n-am sa vin/Pentru doua vorbe/La o cana cu vin./Deseara sa nu m-astepti/O, nu, n-am sa vin/Pentru "Buna, seara!"/Atat, si-o cana cu vin. Speram ca intr-o zi/Si tu sa ma iubesti/Dar din romante stiu/Ca sperand gresesti./ De-acuma poti sa pleci/La alta linistit/Mi-am pierdut si timpul/Si tot nu m-ai iubit. Cana cu vin

RASARITI DIN NISIP Dinu Olarasu a fost prezent la mai multe seri "Folk You!", dar multora dintre noi ni s-a parut ca recitalul din Vama Veche a fost cel mai izbutit. Spre finalul intalnirii, am aruncat un ochi printre spectatorii care au cantat cap-coada cantecele lui Vasile Seicaru. Nu mai e o surpriza faptul ca adolescentii stiu pe de rost versurile cantecelor de acum 20-30 de ani. Dar pentru Seicaru a fost socant sa vada oameni parca rasariti din nisip cantand "O, biet actor, o, biet artist, rolurile mor, viata e un teatru trist". "La adio" a fost cea mai frumoasa urare de bun venit adresata de Seicaru folkului renascut pentru a nu stiu cata oara-n vara asta. "Iubire de taina si moarte/Ce pot sa-ti mai spun despre noi/ Acum, c-a venit despartirea/ Ia lumea si-mparte-o la doi./ Urmeaza partajul juridic,/ Urmeaza atacul de cord/Se-ncaiera fratii calare/Eu plec catre sud, tu spre nord" Partaj "Nu-mi trebuie martori, iubire,/Nu-mi trebuie probe, nu!/Destul mi-e ca-n toate acestea/Si martor si proba mi-esti tu./Cum toate se-mpart pe din doua/Da-mi noapte si ia numai zi/Da-mi moartea si tine tu viata/Partaj echitabil spre-a fi" Partaj