Sa cerem Domnului iertare si intarire pentru a avea un post usor si binecuvantat, ca la sfarsit sa ne putem primi cununa luminii Invierii lui Hristos.

Postul, in contextul credintei noastre crestine, isi are sorgintea in Rai, intr-o porunca a lui Dumnezeu. Intrucat nu a postit, omul a fost izgonit din Rai, asa cum spune Sfantul Vasile cel Mare. Postul este o fapta de virtute, un exercitiu de infranare a poftelor trupului si de intarire a vointei, o forma de pocainta, un mijloc de mantuire, asa cum ne spune Sfantul Simeon al Tesalonicului. Astazi, pentru unii crestini, Postul se rezuma doar la a nu consuma anumite alimente. Si aceasta este o parte ca atare a Postului, dar Dumnezeu pune mai mare accent pe trairile launtrice si pe faptele noastre exterioare.

DE SUFLET. Postul, intr-adevar, este o fapta intr-un context dat in Biserica noastra. Insa este oare postul delimitat numai de o anumita perioada: inainte de Sfintele Pasti, inainte de Nasterea Mantuitorului, Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel sau Postul Adormirii Maicii Domnului? Nu trebuie sa intelegem Postul cantonat pe o anumita perioada. Aceste momente de pregatire de post, care sunt inaintea acestor mari praznice, fac parte din pedagogia bisericeasca si divina de a te pregati de o intalnire cu Hristos cel care a patimit, a murit si a inviat, cu un eveniment deosebit din viata Maicii Domnului sau a Sfintilor Apostoli sau al Nasterii Mantuitorului. Toate aceste posturi marcate pe o perioada de pregatire a anumitor praznice, nu sunt altceva decat niste cursuri, lectii, trairi duhovnicesti de pregatire la intalnirea cu Dumnezeu. Asta nu inseamna ca, dupa ce am absolvit, asa cum am putut fiecare dintre noi, aceste cursuri duhovnicesti, a venit praznicul si de a doua zi incepem toate caderile si decaderile sufletesti si trupesti. Acest Post ne urca pe o treapta si asta presupune sa nu ne mai intoarcem inapoi.

DE TRUP. Acum, din nefericire sau din fericire, vedem ca de postul sub aspectul alimentar, al hranei, nu se ocupa numai Biserica. Nu exista publicatie care sa nu aiba un colt unde sa nu scrie oamenilor cum sa se hraneasca si parca vedem astazi ca modul acesta de hrana nutritionist se apropie tot mai mult de cel al Sfintei Scripturi, adica sa lasam carnea si alte produse si sa ne indreptam spre o hrana asa cum a lasat-o Dumnezeu. Biserica ar trebui tot mai mult sa intareasca partea aceasta de propovaduire a aspectului spiritual al postului.

DEZLEGARI. Postul, printre altele, are si dimensiunea aceasta a infranarii. Sunt oameni care marturisesc ca au postit, dar ca au adaugat trupului lor in timpul postului cateva kilograme. Postul inseamna infranare de la excese alimentare, infranarea limbii, infranarea mintii, a poftelor trupesti. Exista o limita normala de traire. Biserica nu spune sa-i ducem pe credinciosi intr-o stare de subnutritie. Exista o normalitate in toate. Sunt oameni care vor sa tina post, dar din motive medicale nu pot. Si aici s-au gandit Sfintii Parinti. Se stie clar ca, pana la sapte ani, copiii sunt scutiti de post. Cum fiecare dintre noi are un medic de familie, tot asa fiecare credincios trebuie sa aiba un duhovnic. Tot Sfintii Parinti spun in ce situatii se acorda dezlegari pentru anumite afectiuni, boli. Sunt situatii stiute, percepute de biserica la care s-a dat rezolvare.

ZILE IMPORTANTE. In perioada postului nu putem spune ca este o zi mai importanta decat celelalte. Insa, in ceea ce priveste postul si activitatea duhovniceasca, se stie ca miercurea si vinerea se savarsesc la marile catedrale si la multe din bisericile noastre, Liturghia Darurilor mai inainte sfintite si, in perioada aceasta, cei mai multi credinciosi se impartasesc. Toate slujbele din timpul postului stau sub semnul pocaintei, al recunoasterii noastre in fata lui Dumnezeu ca am gresit si ii cerem iertare. Un element cu totul deosebit este Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul, care se savarseste in prima saptamana din post si in saptamana a V-a. Este un imn inchinat pocaintei. De fapt, toate slujbele din Postul Sfintelor Pasti stau sub semnul pocaintei. Sub acest semn ar trebui sa stea toata viata noastra. In Post nu se fac aniversari, nunti sau botezuri, pentru a putea ca omul, in aceasta perioada, mai mult ca oricand in timpul anului, sa se poata pregati mai bine pentru spovedanie, pentru impartasanie. Trebuie sa lasam aceasta perioada sa fie cat mai duhovniceasca, mai senina.

SFATURI. Postul negru este cand intreaga zi nu se consuma alimente. Se tine in Vinerea Patimilor sau in primele zile din Saptamana Pati-milor, cand unii credinciosi, mai ales cei din manastiri, nu mananca toata ziua si stau retrasi in rugaciune, dar nu este obligatoriu pentru toata lumea. Aceste ajunari se fac cu binecuvantarea duhovnicului. Toti trebuie sa ne cerem iertare si intarire de la Dumnezeu pentru a avea un post usor si binecuvantat de Dumnezeu, ca la sfarsitul acestei scoli duhovnicesti sa ne putem primi cununa luminii Invierii lui Hristos.

Articol realizat cu sprijinul Prea Sfintitului Ioan Selejean, Episcopul Harghitei si Covasnei

CE SI CAND MANCAM Postul propriu-zis al Paresimilor este precedat de cele trei saptamani introductive de la inceputul perioadei Triodului (incepand cu Duminica Vamesului si a Fariseului), care pregatesc treptat si prevestesc postul mai aspru, care incepe de la lasata secului. Ultima dintre acestea se numeste saptamana branzei sau saptamana alba, deoarece face trecerea spre postul propriu-zis, pentru ca in cursul ei este ingaduit numai consumul laptelui si al derivatelor acestuia, lasandu-se mai inainte sec de carne (in seara duminicii a treia din Triod, adica Duminica Infricosatoarei Judecati). Conform traditiei stabilite cu timpul in Biserica, in cursul Postului Mare se posteste astfel: in primele doua zile (luni si marti din saptamana prima) se recomanda pentru cei care nu pot sa tina post complet sau pentru cei mai slabi ajunare pana spre seara, cand se poate manca putina paine si bea apa; la fel in primele trei zile (luni, marti si miercuri) si ultimele doua zile (vinerea si sambata) din Saptamana Patimilor. Miercuri se ajuneaza pana seara (odinioara, pana dupa savarsirea Liturghiei Darurilor mai inainte sfintite), cand se mananca paine si legume fierte fara untdelemn. In tot restul postului, in primele cinci zile din saptamana (luni-vineri inclusiv) se mananca uscat o singura data pe zi (seara) - , iar sambata si duminica de doua ori pe zi - legume fierte cu untdelemn si putin vin. Se dezleaga de asemenea la vin si untdelemn (in orice zi a saptamanii ar cadea) la urmatoarele sarbatori fara tinere (insemnate in calendar cu cruce neagra): Sfintii 40 de mucenici (9 martie), inainte-serbarea si dupa-serbarea Buneivestiri (24 si 26 martie), Joia Canonului celui mare (6 aprilie), iar dupa unii si in Joia Patimilor. La praznicul Buneivestiri (25 martie) si in Duminica Floriilor (16 aprilie) se dezleaga si la peste (cand insa Bunavestire cade in primele patru zile din Saptamana Patimilor se dezleaga numai de la untdelemn si vin, iar cand cade in vinerea sau sambata acestei saptamani, se dezleaga numai la vin). (Informatii din Liturgica generala, preot prof. dr. Ene Braniste, Editura Institutului biblic si de misiune al Bisericii Ortodoxe Romane)

"Iata postul placut Mie: rupeti lanturile nedreptatii, dezlegati legaturile jugului, dati drumul celor asupriti si sfaramati jugul lor; Imparte-ti painea ta cu cel flamand, adaposteste in casa ta pe cel sarman; pe cel gol imbraca-l, si nu te ascunde de cel de un neam cu tine" Isaia capitolul 58 Versetul 6 si 7

Cauce din lemn, Hunedoara, sfarsitul secolului al XIX-lea

"Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert nu mi-l da mie; Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei, daruieste-l mie, robului Tau. Asa, Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad gresalele mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin!" Rugaciune de Pocainta (care se rosteste in Postul Mare)