x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Suplimente Editie de colectie "Presedintele sufletelor"

"Presedintele sufletelor"

de Dana Andronie    |    20 Iun 2005   •   00:00
"Presedintele sufletelor"

"Ba, de ce ma iubesc oamenii?"

Amza Pellea era timid si pudic. S-a aruncat in bazin, s-o cucereasca pe Domnica, viitoarea nevasta. Isi lipea urechile cu leucoplast, pentru ca erau clapauge. A fost pacalit sa se faca miner si sa recite din Minulescu intr-un cavou. A facut puscarie, acuzat pe nedrept de homosexualitate. A murit neimpacat, uimit ca oamenii il iubeau, desi el nu facuse nimic pentru ei. Asa credea…

Amza isi dorea o echipa de fotbal?
Oana Pellea: Da, voia sa umple casa cu copii. El provenea dintr-o familie mare, erau vreo sase la parinti. A avut un frate, care a murit de mic, si multe surori: Tatiana, Elvira, Irina, Ileana.

Tatal tau "microbist" ti-a scris o poezie cand te-ai nascut!
In noaptea in care m-am nascut, la Cantacuzino, au mai venit pe lume inca 20 de baieti. Am fost singura fetita. Si Amza a scris: "Am o fata cat 20 de baieti".

Cum s-au cunoscut parintii tai?
Amza, Oana si Domnica, la mare in perioada cand se filma "Nea Marin miliardar". Cum nu prea se vede care-i mama si care-i fiica, specificam ca Domnica este cea din dreapta
El s-a dus cu trupa de actori de la Craiova, cu Rautchi, cu Cozorici, la strand. Si a aparut Domnica, o superbitate de femeie, cu ochi verzi, foarte sportiva, fusese si campioana la gimnastica, la juniori. Facea o gramada de nebunii. Mergea in picioare pe motocicleta, dansa rock’n’roll extraordinar… Si Amza cand a vazut-o a zis: "Mama, ce frumusete!". Dar toata lumea i-a spus sa stea linistit, ca nu era de nasul lui.

Chiar asa, nu era de nasul lui Amza?
Domnica era fata avocatului Policrat. Familie buna, de boieri, chiar daca unii facusera puscarie, iar comunistii le luasera toata averea. Dar ramasesera cu onoarea! Iar Amza era un baiat de la Bailesti, cu urechile clapauge. In studentie, si le lipea cu leucoplast. Asa dormea cu ele, lipite. Dup’ aia nu le-a mai avut clapauge! Cred ca de la leuclopast…

Ce ziceau oltenii de urechile lui lipite cu leucoplast?
Radeau si spuneau ca-i nebun. Amza nu era un barbat frumos, la vremea aceea. Era special. Dupa ceva timp a devenit un barbat superb.

Pas-pas, la 11:30 noaptea

Dar ce-a facut la strand cu Domnica?
Domnica a fost campioana la gimnastica, mergea in picioare pe motocicleta, dansa rock’n’roll extraordinar. Cum sa nu se indragosteasca Amza de o asemenea olteanca!
S-a aruncat dupa ea in bazin. Spre stupefactia colegilor sai, care stiau ca Amza nu invatase sa inoate. Era cand pe fundul bazinului, cand la suprafata, dar tot incerca sa-i vorbeasca Domnicai. Iar ea nu-l baga in seama. Amza era doar unul din miliardele de baieti care-i faceau curte. Dupa ce a scapat cu viata din bazin i-a dat intalnire, in aceeasi seara, in parcul mare din Craiova. Mama s-a dus acasa si nici nu-i trecea prin cap ca o sa vina la intalnire. Dar cum e destinul! Cu zece minute inainte de ora fixata de Amza, Domnica s-a imbracat si a plecat in parc.

Si dusa a fost!
Pana-n zori. Ca sa ajunga in parc, trebuia sa treaca prin cimitir. A sosit la locul stabilit si a asteptat… Trece o jumatate de ora… Mai trece o ora. Si inca una, iar Amza tot nu apare... Domnica era o pustoaica cuminte, nu intarziase niciodata acasa. Dar i-a fost frica sa treaca din nou prin cimitir, sa se intoarca la ai ei. Cum era geniala si sportiva, a gasit solutia: s-a suit intr-un copac. Iar la ora 11:30, pe aleile parcului, foarte melancolic si singuratic, cine-mi venea cu mainile in buzunar? Amza… care nu spera ca o s-o mai gaseasca pe Domnica, asa ca trecea artistic pe acolo, fluierand. Domnica nici nu stia cum il cheama si, din copac, i-a facut: "Pas-pas!". Lui i s-a parut ceva incredibil. Cred si eu! Sa gasesti o gagica in copac, la 11:30… A ajutat-o sa coboare si i-a recitat din Minulescu: "Si ai sa ma uiti, caci si uitarea e scrisa-n legile omenesti…". Cu asta a cucerit-o. A pupat-o si a dus-o acasa in zori. Doamna si domnul Policrat tremurau de groaza, ca fata lor nu se intorsese pana la ora unu noaptea.

Iar Amza n-a fost erou ca le-a adus fata?
N-a fost deloc erou, pentru ca in curte i-a sarutat mana, tot artistic, iar Domnica s-a emotionat ingrozitor, a uitat ca are de trecut un prag si a cazut. S-a julit pe genunchi, si-a rupt rochia si a intrat in casa plina de sange, toata ciufulita si disperata, plangand in hohote in fata familiei Policrat. Parintii au intrebat-o ce i s-a intamplat. Iar ea, in hohote, atata a spus: "Ha, ha, m-am in-dra-gos-tiiit".

Ce intalnire!
Dar asa a fost toata viata lor. Din tot ce stiu eu, si din filme, ei au trait una dintre cele mai frumoase povesti de iubire. A fost mai mult decat o iubire: a fost si o prietenie extraordinara! S-au casatorit la Craiova, pe 13 septembrie 1958.

La scurt timp, tatal tau a intrat in puscarie?
Cred ca dupa doua luni de la nunta l-au bagat la puscarie. N-a stat mult. N-au avut probe si nici proces n-a fost. Totul a fost o inscenare. Trebuia sa se sparga acel nucleu artistic care prindea forta. Amza nu-si facea decat treaba, era doar un actor. In schimb, echipa era o vedeta. Au fost inchisi multi din trupa.

N-a urat pe nimeni

In toata studentia, Amza Pellea dormea cu urechile lipite cu leucoplast. Desi toti radeau de el, imediat dupa ce a terminat Institutul, n-a mai avut urechile clapauge

De ce a fost acuzat Amza?
De homosexualitate. De cate ori se ducea la restaurantul Cina, Amza ii dadea unui baiat de 12 ani haine si bani. L-au pus pe baietelul ala sa semneze o declaratie. Aceasta era dovada! Saracul baiat l-a cautat pe Amza, dar l-a intalnit dupa 20 de ani. Plangand, si-a cerut scuze, spunandu-i ca a fost obligat sa semneze.

Puscaria l-a facut alt om?
Toata experienta din puscarie l-a modificat in bine. Nu l-a incrancenat, n-a pus zgura pe sufletul lui. A scris si poezii, cat timp a fost inchis.

Dupa ani si ani a fost numit director la Teatrul din Craiova…
Cel care semnase ca-l vazuse pe Amza cu pustiu’ a venit in biroul lui de director, iar el stia, si eu stiu, dar nu vreau sa-i spun numele. Amza l-a intrebat doar cu ce poate sa-l ajute. I-a dat casa… N-a urat in viata lui pe nimeni.

N-a avut niciodata probleme cu oamenii?
Nu. Doar cu el a avut probleme. Tot timpul avea discutii cu el insusi. Cea care-l ridica tot timpul si-l "arunca" in apa bazinului in care s-au cunoscut era Domnica! Ea s-a nascut optimista si luptatoare.

"Ba, asta nu-i fata mea!"

Ce miros iti starneste amintiri?
Mirosul de fard. De cate ori venea tata de la spectacol, il pupam, iar el mirosea a vaselina. De aceea nu mi-am dat niciodata cu vaselina pe fata. Pentru mine teatrul era femeia care l-a rapit pe tata. A fost un tata ideal. Pentru ca mi-a devenit prieten.

Te-a certat vreodata?
Niciodata. Am fost o pustoaica antipatica, foarte pesimista si foarte "importanta". Cand ne intalneam la masa, la pranz, se uita lung la mama si o intreba: "Ba, Catelu’, asta nu-i fata mea!".

Catelu’?
Asa se alintau. Iar mama se uita la fel de lung la mine si spunea: "Nici a mea nu-i!". Si ma simteam ingrozitor, pentru ca ei erau plini de viata, iar eu aveam probleme existentiale, la 14 ani. Cand aveam moace, Amza imi spunea: "Ba, fata mea, du-te la tine in camera, ca nimeni nu-i obligat sa vada cum te uiti tu urat la oameni!".

Cu asemenea "moace" ai dat la teatru!
Spre disperarea lui Amza. Era fericit ca eram buna la matematica, dar, dupa ce mi s-a schimbat totul in cap, a avut o discutie foarte serioasa cu mine: "Iti dai seama ca o sa suferi toata viata? Ca daca nu esti buna, o sa dea lumea cu rosii in tine. Cati ani crezi ca or sa vina oamenii sa o vada pe fata lui Amza Pellea? De ce vrei sa faci asta? Nu-i o meserie pentru femei. Nu-i o meserie pentru tara asta". Si asa e! Cam in tot ce a spus a avut dreptate. Actoria e o meserie superba, divina, dar trebuie sa ai si talent. Si cum eu eram incapatanata - dar si el era un Berbec care chiar dadea cu capu-n perete, si in prinvinta asta ii seman - , am dat la Institut.

Te-a ajutat?
Cu doar cateva zile inainte de examen, m-a intrebat: "Te-ai pregait? Ia, sa mi le spui si mie!". "De ce sa ti le spun?", l-am intrebat. "Sa vad", mi-a raspuns. Ala a fost examenul vietii mele. Din clipa aia nu mi-a mai fost frica de nimeni si nici emotii n-am mai avut! Cat timp i-am recitat poeziile, nu s-a uitat la mine, pentru ca era mai emotionat ca mine. Amza a fost un tip foarte timid si ingrozitor de pudic. Am inceput sa urlu la el cand recitam poezia de Cosbuc, voiam sa-l fac sa se uite la mine. La un moment dat, s-a uitat printre degete, iar eu i-am prins un ochi. Tocmai pentru ca sunt fata lui si sunt olteanca si-mi merge mintea, la monologul "Fetita cu chibrituri", m-am asezat pe podea si asa l-am obligat sa se ridice de la birou sa ma vada. Am intrat in poveste si am uitat de Amza. In clipa cand am terminat, m-am uitat la el: avea lacrimi in ochi. Mi-a zis doar: "Ba, avem o problema!". Seara m-a chemat si mi-a spus ca nu mai poate sa ma opreasca: "Mi se pare ca ceva, ceva ai! Nu pot sa te opresc."

Ti-a pus o vorba buna la profesorii din comisie?
Daaa! De fata cu mine le-a dat telefon Sandei Manu, lui Marin Moraru, la toti cei care erau in comisie si le-a repetat acelasi lucru: "Ba, fi-mea a innebunit. Vrea sa dea la teatru. Eu nu pot sa o opresc. Va rog ca pe Dumnezeu, daca nu are talent picati-o!".

Si n-ai picat!
Nu. Am intrat. Cand am iesit de la examen, l-am vazut pe Amza stand rezemat de Teatrul National si fumand o tigara. Apoi am mers la inghetata. Era sarbatoare cand ma ducea la Intercontinental, la inghetata de zmeura. Era foarte calm. Prea calm. Dupa ceva timp, am aflat ca-i rugase pe cei din comisie sa-l anunte imediat daca am luat sau nu, ca sa nu moara de inima. L-a sunat Marin Moraru: "Ba, Amzule, n-am ce-ti face...! A intrat".

Cand ai simtit ca a fost mandru de fata lui?
La premiera filmului "Faleze de nisip" i-a explodat sulfetul. Pe vremea lui Ceausescu nu erau reactii in sala de cinematograf. Dar cand m-au vazut "golanii din sala" cum dansez tiganeste, au inceput sa strige: "Hua, hua, hua!". Iar olteanul era fericit.

La racoare, in cavou

Cine-l facea pe Amza sa rada?
Mama si prietenul lui cel mai bun, Cerga, care l-a facut sa rada toata viata. Au facut multe nebunii impreuna. Cerga i-a zis odata: "Ba, noi trebuie sa ne facem mineri!". L-a convins pe Amza, care era foarte credul si cu suflet de copil, sa plece la Petrosani. S-au dus in gara la ora cinci dimineata si au cumparat bilet. Cerga a sarit pe peron imediat ce s-a pus in miscare trenul si a strigat la Amza: "Ba, und’ te duci? Ai innebunit, cum o sa te faci miner? Tu ii crezi pe toti prostii?". Iar Amza s-a dus pana la Petrosani si s-a intors cu urmatorul tren. Mai am o poveste cu ei doi! Intr-o zi, Cerga i-a spus lui Amza ca trebuie sa se documenteze in cimitir. Sa stie al cui este mausoleul cutare… Au mers si au dat peste un cavou deschis. Cerga l-a bagat la racoare pe Amza, adica in cavou. L-a pus sa recite din Minulescu acolo, pentru ca avea ecou. Intre timp, Cerga a iesit sa ia o gura de aer. Dupa vreo 20 de minute, Amza a descoperit 50 de oameni care se uitau fix la el…

In acest moment, Oana a inceput sa rada cu lacrimi, in hohote, de nu se mai putea opri. Radea ca o olteanca. Nu ma puteam indura sa o opresc, vazand cat de bine ii face. Abia dupa ce si-a sters lacrimile, am continuat interviul…

Ce-i facuse Cerga?
Pe toate aleile cimitirului oprea oamenii si le zicea: "Dati-mi 10 lei si va arat un nebun care recita intr-un cavou!".

I-a parut rau ca a murit

Muncea Amza pe camp?
Mi-am amintit de o poveste extraordinara cu Amza, cand avea 12 ani, si era la cosit. Tata-mare si-a luat pauza de o tigara. Amza al batran s-a dus pe partea stanga a capitei, iar Amza pustiu’, pe partea dreapta. Amza al batran si-a aprins o tigara pe partea stanga, iar Amza pustiu’, pe partea dreapta. La un moment dat, al batran da rotogolul la capita si il vede fumand. Nu i-a spus nimic, nici o reactie. Terminara de cosit, veni seara, se facu mamaliga. Puse Mita, mama-mare, mamaliga pe masa, o taiara cu sfoara - chiar asa o mancau - si Amza batranu’ ii facu semn lui Amza pustiu’. Acesta stia ce-l asteapta. A adus cureaua si a mancat bataie.

N-a mancat degeaba bataie. A iesit un oltean cinstit!
Da. Din pacate, s-a topit prea devreme. I-a parut rau ca a murit… Tot spunea ca mai avea multe de facut. Spre deosebire de mama, care a plecat intr-o lumina incredibila. Ea isi terminase treaba aici, pe pamant.

Oana a inceput sa planga, asa cum rasese cu doar cateva minute in urma. N-am mai indraznit s-o intrerup. Nici n-a mai fost nevoie. Oana povestea si plangea, in acelasi timp…

Aflasera oamenii ca e bolnav si s-au asezat la coada, pe strada pe care stateam noi, pe Salcamilor. Voiau sa-l vada si ii aduceau cate ceva, o iconita, apa sfintita. Le multumesc, chiar daca au trecut 22 de ani… Intr-o zi, am intrat peste Amza in camera, iar el statea la fereastra, se uita de dupa perdea la multimea de oameni si se intreba: "Ba, de ce ma iubesc oamenii atat, ca n-am facut nimic pentru ei?". Sunt convinsa, ca spirit, iti vezi inmormantarea. Cred ca a fost foarte mirat de ceeea ce s-a intamplat la inmormantare. Nu si-a inchipuit vreodata ca sute de mii de oameni vor veni la el. De acolo, de sus, si-a dat seama cat de mult a fost iubit… Nu puteam sa merg pe strada cu el! Oamenii ii rupeau camasa, din dorinta de a-l atinge. El avea forta sa le vorbeasca si sa le zambeasca la toti. Ii placea sa fie inconjurat de lume, sa aduca zambet si bucurii. Chit ca, la un moment dat, obosea … D-aia il iubesc oamenii, pentru ca la toti a dat cate ceva, fara constiinta faptului ca da ceva… Cand a plecat Amza, si eu, si mama am realizat ca nu-i al nostru! La groapa n-am dus ceva al nostru. El era al tuturor romanilor. A fost presedintele sufletelor unui popor… Domnica e cu Amza. A fost foarte bucuroasa cand a plecat. Stia ca o sa se intalneasca cu el… Dar ea a suferit foarte tare. A avut un an si jumatate de chin. Dupa ce i s-a taiat mana, a mai trait doua luni… A fost o gagica geniala. Ea este intalnirea vietii mele. Amza este miracolul vietii mele. Cred ca am venit din stele ca s-o intalnesc pe ea. Si amandoua l-am ales pe Amza… Plecarea ei a fost o lectie pentru toata lumea. Cand avea o mana mi-a zis: "Cand ai probleme la teatru, sa-ti pui mana stanga la spate si descurca-te o jumatate de ora cu o singura mana!...". Ea este omul care mi-a schimbat viata. M-a nascut a doua oara, cu plecarea ei. Si mi-a schimbat si moartea. Atunci cand o sa vina clipa sa plec, nu o sa mai pot sa ma plang. Stiu prin ce a trecut ea.

MAMA-MARE A FOST O OLTEANCA A "DRACULUI"
Mita, mama-mare
Amza, tata-mare
Am intrebat-o pe Oana daca isi mai aminteste ceva de tata-mare. Asa am descoperit ca si-a arhivat amintirile in imagini. "Ma asteptam sa-mi pui o asemenea intrebare. Am stat si m-am tot gandit si am vazut o usa care se deschide… Cred ca aveam 4 ani… Si o plasa cu ochiuri plina de mere. Asta era tata-mare, Amza al batran. Un om extraordinar, de o cinste incredibila. A avut o relatie foarte adevarata, barbateasca, cu Amza. Iar mama-mare a fost o olteanca a «dracului», in sensul bun. Doi oameni minunati, cum rar mai gasim azi. Amza i-a iubit foarte tare pe amandoi. Si eu, si mama, la fel… Munceau foarte mult. Aveau un petic de pamant, dar l-au luat comunistii. Ca sa-l faca de rusine, tot comunistii l-au fortat pe Amza al batran sa vanda lozuri in plic. La colt de strada, in Craiova, apoi in Bucuresti. Batranul nu i-a spus lui Amza. Era o pedeapsa! Pana la urma, tot a aflat". "S-a dus sa-l vada?", am fost eu curioasa sa aflu. Oana a inchis ochii, pentru a derula filmuletul intamplarii: "O jumatate de zi s-a pitit Amza dupa un pom si s-a uitat la batran cum statea cu basca trasa, cu capu-n pamant si vindea lozuri. Ii era rusine. Era un om cinstit, n-avea el ce sa caute acolo! Dupa ce a prins curaj, pe seara, s-a apropiat de tata-mare si a intins mana sa ia un loz. De sub basca s-a auzit batranul: «Pleci imediat de aici!»". Dupa ce a terminat povestea, Oana s-a ridicat din fotoliu si a inceput sa-mi arate fotografiile facute de strabunicul ei, din partea mamei, Orman. Erau aranjate cu grija pe peretii camerei, unde se afla si biroul lui Amza. "Am podul plin cu poze. Ma bucur ca printre ele am gasit singura poza in care suntem toti trei: eu, Domnica si Amza", a spus Oana in timp ce stergea de praf "amintirea".
×